9,933 matches
-
nocturn lucra. Uneori pe la 23-24 făcea comandamente de câte o oră. Mai beam o cafea, un ceai, un Brifcor și se stabileau sarcini: "Mâine sunt acțiunile astea, acolo merge cutare, cutare!". S. B.: Până îi veneau și lui informațiile de la Ambasadă. D. T.: Am înțeles că s-a cam supărat tovarășul Gorbaciov că n-a fost nici la recepție, pentru că l-au informat. Asta am auzit în comentariile lui atunci și acolo. El stătea la etajul 9, și ne chema în
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ansamblul serviciilor Ministerului Afacerilor Externe și al persoanelor însărcinate cu anumite funcții și responsabilități. Într-o lucrare intitulată Escală pe strada "cârtițelor", publicată și în țara noastră, se dau exemple de lucrători din instituții românești de specialitate care au părăsit ambasade ale României și s-au stabilit în alte state, așa cum a fost cazul "diplomatului", din Pakistan, Traian Nicola, care în 1980 s-a stabilit în S.U.A., menționat în lucrarea amintită mai sus, alias Michael Wolfgang, acesta aflându-se în anturajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
să fie construită la o distanță considerabilă de cea veche. Cea mai bună impresie din tot turneul efectuat a avut asupra mea capitala Argentinei Buenos Aires, un oraș excepțional și de dimensiuni considerabile, ultramodern. * În perioada 1959-1962 am fost încadrat la Ambasada României din Irak, cu gradul diplomatic de Secretar III, obținut în anul 1958 în M.A.E., la D.R.I.; la Bagdad am avut funcția de consul, atașat cultural, membru al secției de informare politică, de unde am revenit în decembrie 1962
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
magrebiene (Maroc, Tunisia, Algeria); ulterior, am fost transferat la Cancelaria M.A.E. în funcția de șef al Corpului de control al ministrului afacerilor externe, în perioada regretatului ministru Corneliu Mănescu. În perioada 1965-1968, am fost trimis în misiune la Ambasada României din Republica Populară Chineză Pekin, ca atașat cultural și membru al grupului pentru informare politică. În perioada menționată mai sus am susținut examenul de Secretar I, pe care l-am promovat pe un loc fruntaș. Între anii 1968-1971, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la Hanoi și Washington, potrivit scrisorii adresate de A. Harriman ziarului "The Washington Post" din 12 septembrie 1972, în care reprezentantul american, folosind dreptul la replică, sublinia contribuția României la soluționarea conflictului vietnamez, referindu-se la "analizele inteligente ale unor ambasade române, între care ale unui curajos tânăr secretar II la Ambasada României de la Pekin", autorul acestor rânduri. Subsecretarul de stat american, în articolul menționat mai sus, a apreciat că "deși elaborate de o echipă restrânsă și foarte tânără, ambele teze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
The Washington Post" din 12 septembrie 1972, în care reprezentantul american, folosind dreptul la replică, sublinia contribuția României la soluționarea conflictului vietnamez, referindu-se la "analizele inteligente ale unor ambasade române, între care ale unui curajos tânăr secretar II la Ambasada României de la Pekin", autorul acestor rânduri. Subsecretarul de stat american, în articolul menționat mai sus, a apreciat că "deși elaborate de o echipă restrânsă și foarte tânără, ambele teze (încetarea bombardamentelor împotriva R.D. Vietnam, începerea negocierilor directe vietnamezo-americane) și informația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
număr de acorduri, protocoale, înțelegeri, dintre care se evidențiau cele cu caracter economic, precum și cele privind ajutorul militar nerambursabil; acesta era transportat prin U.R.S.S. până la granița de nord cu Republica Populară Chineză, unde era preluat de un reprezentant al Ambasadei României la Pekin; în cursul misiunii în China (1965-1968) cu gradul de Secretar II și apoi de Secretar I, am efectuat o deplasare în nordul Chinei, la granița cu U.R.S.S., unde am preluat ajutorul militar acordat de România și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în perioada când domnia sa era ambasador al României în Irak (1959-1960). Răposatul m-a determinat să acord atenție activității de relații și informare, să înțeleg semnificația și importanța acesteia pentru țara noastră și m-a răsplătit pentru activitatea desfășurată la Ambasada din Irak, propunând avansarea mea la gradul de Secretar II. În martie 1959, am efectuat pregătirea pentru misiunea în Irak, însoțindu-l pe primul secretar, răposatul Gheorghe Greceanu, în misiunea din Irak, unde am deschis Ambasada României, acesta având funcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pentru activitatea desfășurată la Ambasada din Irak, propunând avansarea mea la gradul de Secretar II. În martie 1959, am efectuat pregătirea pentru misiunea în Irak, însoțindu-l pe primul secretar, răposatul Gheorghe Greceanu, în misiunea din Irak, unde am deschis Ambasada României, acesta având funcția de însărcinat cu afaceri a.i., până la sosirea ambasadorului Constantin Stănescu, jurist de renume și fost director în M.A.E. al Direcției Tratatelor, ambasador în Egipt, acreditat și în Republica Irak și urmat apoi de ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
săptămână, pentru a-l aștepta pe ambasadorul C. Stănescu, convocat într-o misiune urgentă la București. La întoarcerea acestuia la Cairo, am călătorit împreună la Bagdad, unde am locuit un timp la Hotelul "Baghdad", până la închirierea unei clădiri pentru sediul ambasadei. La Cairo, în perioada cât l-am așteptat pe ambasadorul C. Stănescu, am vizitat muzeele din Cairo, care împodobesc orașul și prezintă o mare atracție pentru numeroșii turiști străini care invadau, pur și simplu, Egiptul, activitate care m-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și cultural, precum și aceea de consul, în timpul când ambasador era domnului profesor Ion Georgescu, însoțit de primul său colaborator G. Greceanu. Localitatea cea mai vizitată în timpul misiunii mele diplomatice în Irak a fost renumită în întreaga lume Babilonul (împreună cu personalul ambasadei, cu delegații sosite în misiuni în Irak pe diverse probleme ale colaborării culturale, economice și politice, precum și, nu în cele din urmă, cu studenții români aflați la studii la Universitatea din Bagdad, demonstrând interes deosebit pentru rămășițele faimosului Babilon de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
statele arabe etc. În perioada de domnie Tang, relațiile Chinei cu alte state a rămas în istorie ca o perioadă de înflorire; 4o de țări au trimis solii imperiului Tang, dintre acestea Arabia figurează, între anii 650-780, cu 3o de ambasade. În afara negocierilor cu neamuri nomade, China a evitat să intre în conflict cu state arabe a căror putere era în creștere și a refuzat cererile Bizanțului de sprijinire pentru a putea rezista pericolului islamic; imperiul Tang nu a intervenit în favoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Chineză, în anul 1970 se detaliaseră, utilizându-se suma de 200 milioane de yuani, solicitată în anul 1971, și se făcuseră pași însemnați în colaborarea tehnico-științifică, culturală și se acționase în vederea deschiderii liniei aeriene București-Beijing, se perfectaseră formalitățile pentru construirea ambasadelor celor două țări la București și Beijing. Delegația română condusă de Paul Niculescu-Mizil, în mai 1975, la întoarcerea din Vietnam, a avut convorbirea cu Li Xiannan, a abordat probleme privind dublarea schimburilor materiale, în cursul a 5 ani, stabilirea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
se statorniciseră baze solide, relevante pentru independența și suveranitatea României, a fost cultivat dialogul româno-chinez la nivel înalt, România dobândind libertatea de acțiune, inclusiv de deschiderea unor relații rodnice cu toate statele vestice, cu toate statele lumii. Activitatea mea în Ambasada română de la Pekin, în perioada 1965-1968 și a "revoluției culturale", aproape încheiată la plecarea mea de la post, a constituit un prilej deosebit în cunoașterea realităților din China și o contribuție însemnată la dezvoltarea relațiilor politice româno-chineze și în alte domenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și asupra activității Ministerului Afacerilor Externe, condus de Corneliu Mănescu și primul său adjunct George Macovescu. Printre primele măsuri întreprinse de M.A.E. a fost încadrarea unor misiuni diplomatice române cu personal de specialitate diplomați de carieră. Printre primele ambasade unde au fost trimiși specialiști de profesie s-a numărat și ambasada de la Pekin (Republica Populară Chineză): Ion Dorobanțu, secretar II, Eufrosina Dorobanțu sinologi, Vasile Chitic, secretar III și Jenea Chitic sinologi, Carol Cosma, cunoscător al multor limbi străine, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
său adjunct George Macovescu. Printre primele măsuri întreprinse de M.A.E. a fost încadrarea unor misiuni diplomatice române cu personal de specialitate diplomați de carieră. Printre primele ambasade unde au fost trimiși specialiști de profesie s-a numărat și ambasada de la Pekin (Republica Populară Chineză): Ion Dorobanțu, secretar II, Eufrosina Dorobanțu sinologi, Vasile Chitic, secretar III și Jenea Chitic sinologi, Carol Cosma, cunoscător al multor limbi străine, având studii în domeniul diplomației, Ion Pătrașcu, diplomat cu experiență în M.A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
încetarea războiului din Vietnam, pentru încetarea bombardamentelor americane, ca măsură intermediară care a creat condiții pentru începerea negocierilor de la Paris din anul 1968, subliniind astfel rolul jucat de România în soluționarea acelui mare conflict mondial. În cursul misiunii mele la ambasada de la Pekin, am avut relații prietenești cu ministrul consilier al ambasadei Marii Britanii, fost consilier la Ankara și Istanbul, fost secretar general adjunct al N.A.T.O., ulterior devenit diplomat, al cărui nume nu consider necesar să-l menționez. Am constatat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
care a creat condiții pentru începerea negocierilor de la Paris din anul 1968, subliniind astfel rolul jucat de România în soluționarea acelui mare conflict mondial. În cursul misiunii mele la ambasada de la Pekin, am avut relații prietenești cu ministrul consilier al ambasadei Marii Britanii, fost consilier la Ankara și Istanbul, fost secretar general adjunct al N.A.T.O., ulterior devenit diplomat, al cărui nume nu consider necesar să-l menționez. Am constatat, cu timpul, că era un diplomat cu experiență, bine informat și orientat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pentru conducerea României (exemplu: rolul și locul lui Emil Bodnăraș în raporturile româno-sovietice ș.a.). Am sugerat, la un moment dat, interlocutorului sovietic că asemenea probleme ar trebui comunicate prin ambasadorul sovietic de la București, replica fiind următoarea: "Moscova preferă canalul prin ambasada României de la Pekin". Relația ambasadei romane de la Pekin cu Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze era una prietenească, de colaborare, cu o frecvență mai bună decât în perioada precedentă; astfel cu ocazia transmiterii, de către semnatarul acestor rânduri, fiind însărcinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și locul lui Emil Bodnăraș în raporturile româno-sovietice ș.a.). Am sugerat, la un moment dat, interlocutorului sovietic că asemenea probleme ar trebui comunicate prin ambasadorul sovietic de la București, replica fiind următoarea: "Moscova preferă canalul prin ambasada României de la Pekin". Relația ambasadei romane de la Pekin cu Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze era una prietenească, de colaborare, cu o frecvență mai bună decât în perioada precedentă; astfel cu ocazia transmiterii, de către semnatarul acestor rânduri, fiind însărcinat cu afaceri a.i., a propunerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Populare Chineze era una prietenească, de colaborare, cu o frecvență mai bună decât în perioada precedentă; astfel cu ocazia transmiterii, de către semnatarul acestor rânduri, fiind însărcinat cu afaceri a.i., a propunerii privind efectuarea unui schimb de terenuri pentru construirea sediului Ambasadei României la Pekin și a Chinei la București, adjunctul ministrului afacerilor externe, în competența căruia intra problema respectivă, după primirea mesajului părții române și abordarea de către mine și a altor probleme, l-am întrebat care era poziția de principiu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cauză terenul despre care vorbisem; interlocutorul chinez a adresat întrebarea: "Care teren?" Adjunctul ministrului a înțeles și a răspuns că propunerea va fi analizată și partea română va primi răspunsul din partea conducerii M.A.E. La începutul misiunii mele la ambasada de la Pekin, în perioada martie-aprilie 1975 a sosit în China , în vizită oficială, o delegație a Uniunii Scriitorilor din România, scriitorul Eugen Barbu și poetul Alexandru Andrițoiu, care a cerut părții chineze să includă în programul acesteia o vizită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la un trib existent încă în acea zonă a Chinei. Ambasadorul Dumitru Gheorghiu nu a fost de acord cu cererea delegației române și a informat M.A.E. asupra comportamentului celor doi delegați, care nu au ținut cont de solicitarea ambasadei de a se renunța la cererea adresată părții chineze; aceasta nu a organizat vizita solicitată de delegație. Problema a fost abordată în ședința organizației de partid, iar delegația a profitat de absența ambasadorului și a soției acestuia și a criticat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a se renunța la cererea adresată părții chineze; aceasta nu a organizat vizita solicitată de delegație. Problema a fost abordată în ședința organizației de partid, iar delegația a profitat de absența ambasadorului și a soției acestuia și a criticat activitatea ambasadei, a ambasadorului D. Gheorghiu; în consecință, acesta a informat conducerea M.A.E., solicitând sancționarea celor doi membri ai delegației; am înțeles într-o discuție ocazională cu poetul nostru că la conducerea Uniunii Scriitorilor din București nu s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
diplomatică a României în capitala Indiei, New Delhi, la nivel de legație a fost deschisă la 7 aprilie 1955, când primul trimis extraordinar și plenipotențiar român în India, Mihai Magheru, și-a prezentat scrisorile de acreditare. Ridicarea la nivel de ambasadă a relațiilor diplomatice româno-indiene a avut loc la 11 noiembrie 1958, ambasadorul rezident în India, Nicolae Cioroiu, prezentând scrisorile de acreditare președintelui Indiei la 19 noiembrie l958. În procesul dezvoltării relațiilor prietenești româno-indiene un rol important l-au avut întâlnirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]