6,796 matches
-
se obține numai prin posibilitatea de a dizolva parlamentul. În schimb, în semiprezi-dențialism se configurează două elemente de aplanare a tensiunilor și a conflictelor posibile în caz de coabitare: un element personal și un element politic. Elementul personal îl constituie ambițiile celor doi lideri care se confruntă. Vrînd să fie reales, președintele nu va forța coabitarea în favoarea sa, pentru ca să nu apară mai puțin respectuos față de voința unui electorat care a dat majoritatea parlamentară unor partide diferite de cele care au susținut
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
voința unui electorat care a dat majoritatea parlamentară unor partide diferite de cele care au susținut alegerea sa. Vrînd probabil să candideze la președinție, și nedorind să creeze probleme partidului său, nici măcar primul ministru nu va forța situația. Cele două ambiții opuse vor reuși să se echilibreze, fără a produce o paralizie politico-instituțională. Al doilea element care face diferită coabitarea, în raport cu guvernarea divizată, este politico-partinic. Dacă ne îndreptăm atenția, așa cum este normal și necesar, de la sistemul instituțional la cel politic, vom
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ale lui Friedrich: de exemplu din dorința de a fi realeși, pentru că au prins gustul puterii, din dorința de prestigiu, pentru privilegiile și popularitatea pe care le-o asigură funcțiile, chiar și din simpla loialitate față de promisiunile electorale și din ambiția de a intra în istorie ,marea majoritate a guvernanților vor încerca să interpreteze în mod cît mai rezonabil preferințele electoratului. Vor încerca să țină cont de preferințele respective și vor fi dispuși să dea socoteală de ceea ce au realizat, atunci
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
scena internațională. Este evident oricărui analist politic că fără sprijinul acestor două state politica S.U.A. nu va putea să reușească nici în Orientul Mijlociu. Europa nu va manifesta nici voința și nici capacitatea de a aduce o soluție reală în favoarea S.U.A. Ambițiile neclare iraniene constituie o bombă cu întârziere, iar dacă Administrația Obama nu va reuși să împiedice pașnic Iranul de a deveni putere nucleară, armele ar putea să-și spună cuvântul; este greu de crezut că B. Netanyahou ar rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
introductiv" la Imm. Kant, Logica generală. 99 Analitica transcendentală este o logică a adevărului; Dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică, pentru a descoperi falsa aparență a pretențiilor ei neîntemeiate și pentru a reduce ambițiile ei cu privire la invenție și extindere, pe care crede a le descoperi cu ajutorul principiilor transcendentale, la simpla pretenție de a aprecia intelectul pur și de a-l preveni contra judecăților sofistice." Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, (CRP, II; "I" va indica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu fie pesimiști. Să nu uite că viața este scurtă. Să nu fie foarte materialiști, să aibă spiritul bogat. Să trăiască în pace și cu frica lui Dumnezeu. Eu de copil cred foarte mult în cealaltă lume. Să nu aibă ambiții nemăsurate. Să acorde încredere tuturor și să nu catalogheze de la prima vedere pe cineva ca dușman. Cînd ești trist și amărît, nu vorbi nimănui. Mai așteaptă o zi. C.S Vă mulțumesc și îl rog pe Dumnezeu să vă ocrotească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fragment de viață e mereu același: cum se explică lucrurile, care (și ce) este adevărul? Din păcate, răspunsul nu e niciodată garantat, iar primejdia unei vieți de tip secund, anexate ideii și implicând neglijarea patosului ei nemijlocit e redutabilă. Din ambiția unei bogății cognitive fără măsură, poți ieși sărăcit și strâmb. Tipul G: Dedicația. Trăiești ca să te dăruiești unei instanțe din afara ta, te regăsești în faptul de a te abandona, de a ieși din sine, de dragul unei idei, al unui proiect
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tonică, naivitatea vulnerabilă, nerealismul cronic. Pentru a reuși e nevoie, mai curând, de opusul acestor „calități“. E nevoie de simțul conjuncturilor (fără excese de „acomodare“), de pragmatism (fără abuzuri cinice), de încredere (fără credulitate), de răbdare (fără pasivități obediente), de ambiție (fără egolatrie), de orgoliu (fără vanitate), de tenacitate (fără încăpățânare și îndârjire), de curaj (fără temerități prostești), de concentrare asupra țintei (fără îndârjire). Nu zic că e simplu. Dar se poate! Cunosc tineri care au reușit. Îi felicit și sper
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
firesc să acordăm o atenție specială proiectelor noastre, scopurilor noastre, ideilor noastre. În ultima vreme însă, întâlnesc tot mai mulți oameni care și-au făcut din eul propriu o obsesie. Trăiesc halucinați de ei înșiși, de micile (și marile) lor ambiții, de imaginea lor, de ograda barocă a vanității lor. Pustiesc totul în jur etalându-și, aproape obscen, portretul propriu. Lumea în întregul ei și oamenii din jur par să fie instrumentele de ocazie ale destinului lor, ale planurilor lor imediate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și pe aparținătorii clerului. Reușește să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează simțul ridicolului, inhibă orice urmă de umor, de decență, de generozitate. Eul propriu pârjolește totul în jur: realitatea devine materia primă a unor ambiții private, ceilalți devin adversari sau unelte, viața nu mai e trăită decât ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare sunt rare. E nevoie de efectul trezitor al unui eșec de proporții, de vreo suferință destrămătoare, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
soi de diletantism eroic. Cantitatea te demobilizează: la ce bun să continui, la ce bun să contribui, vanitos sau inconștient, la criza de supra-pro ducție a savantlâcului contemporan? Ori renunți la scris, ori scrii pentru plăcerea proprie, fără pretenții, fără ambiții auctoriale. Mulțimea cărților provoacă, necesarmente, criza criteriilor. E din ce în ce mai greu să alegi, să te orientezi, să desparți apele: devii fie un consumator lacom și decerebrat, fie umbra, inactuală, a propriilor idiosincrazii. Cât despre literatorii incontinenți, ei scriu somnambulic, scuturați de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aur sau 70.000 de ducați, generalului rus Ilie Filipovici Catargi 278. În felul acesta, politica habsburgică postiosefinistă de renunțare la aceste moșii, într-un moment în care, datorită conjuncturilor politice internaționale, Austria era în imposibilitatea de a mai nutri ambiții expansioniste pe seama Principatelor Române, simțindu-se chiar direct amenințată de pretențiile și acțiunile expansioniste ale Rusiei în Moldova, transpunea în practică un mai vechi principiu al politicii iosefiniste, care viza scoaterea bisericii ortodoxe, ca de altfel a tuturor bisericilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de plecare în sensibilitate. Admirația pe care Comte o avea pentru Italia și pentru Dante nu era fără rezerve. Arta lui Dante și apoi cea a pictorilor Renașterii suferă din cauză că s-au născut în momentul în care ordinea feudală și ambiția de universalitate care a constituit măreția catolicismului medieval erau deja la asfințit : . Și Comte continuă : . Formulînd această judecată cu privire la spiritul Renașterii italiene la începuturile ei, Comte se dovedea, ca întotdeauna, un puternic analist și un mare filozof al istoriei. Nu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
arătând: Misionarii catolici, protestanți și anglicani își sacrifică adese sănătatea și viața pentru propagarea cuvântului lui Dumnezeu la popore barbare și selbatice din Asia, Africa și America pentru mărirea neamului căruia aparțin, și un preot român se nu aibe atâta ambiție și tragere de inimă pentru coreligionarii și conaționalii sei, încât se jertfiască ceva din comoditatea sa în scopul promovării lor în credința strămoșească și în cultura minții și a inimii tinerelor generațiuni. Ve , dând deci consistoriul, că îndrumărilor date mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ai satului ar putea continua. Cerem iertare celor ce nu se regăsesc în această succintă trecere în revistă și a urmașilor acelor oameni ai Cârțișoarei ce de asemenea nu figurează în listele noastre, deși la vremea lor au demonstrat dorință, ambiție și putere de sacrificiu în realizarea lor intelectuală pe planuri mai elevate, sperând, după cum am mai menționat și cu alte ocazii, că după noi vor veni cronicari mai meticuloși care nu vor lăsa nimic neconsemnat din ceea ce merită a fi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fetele dormeau în casa mare. Numai băieții dormeau în atenansă. Totuși, această gospodărie nu se deosebea substanțial de cea a țăranului care-și ținea casa (mare) de curat, iar alături își făcea un chiler, în care stătea apoi toată viața. Ambiția de a avea o biserică proprie, pe care a cumpărat-o mama poetului, pare să distingă familia în raport cu ceilalți săteni; acest act se înscrie pe linia unei tradiții boierești, numai că boieria fusese și ea cumpărată, așa cum ne-o relevă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al casei, cunoscând că dl. [...] senator și președintele acelui comitet, prin petițiunea înregistrată la nr. 60256/1924, solicita intervenția noastră pentru exproprierea acelei case cu locul necesar în juru-i (s.n.), întrucât încercările comitetului pentru cumpărarea casei au rămas zadarnice 46. Ambiția lui Irimescu nu are margini; un comitet exista, avea și un președinte în frunte, iar banii erau ușor de strâns, cu atât mai mult cu cât se știe că la vremea respectivă erau obișnuite colectele publice. Evident că la mijloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu ! Apoi zău nu se cade! Taci, că te rup, zicea părintele cu o apostolicească liniște. Însă postul onorific de palamar îl ocupa onorabilul domn Nicodim Parpalac. Băiet cu multă ambiție, fecior de popă, cam prostuț, nu-i vorbă, da-ți știa crezul pe de rost de, de, de... nu altceva. Altfel trăgea clopotele tot într-o dungă, de gândeai că arde satul, or că s-o aprins pădurea, și căpătase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aparatului de partid de nouă generație, a căror brumă de cultură (era, n.n.) achiziționată din rubrica sportivă a lui Fănuș Neagu". Maiorescu: "analize critice precare". Philippide: "declamație searbădă, narativitate căznită și previzibilă". Nichifor Crainic: "teolog de mâna a doua, cu ambiții eseistice", "un Vlahuță mai apăsat"; "reeditarea lui a dezamăgit integral". Preda: "vremea relecturii l-a împins în zona somnolentă a istoriilor literare"; "nu cunoaște psihologia lumii de care vorbește și nici imaginație epică spre a putea compensa nu are". Moromeții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
integral". Preda: "vremea relecturii l-a împins în zona somnolentă a istoriilor literare"; "nu cunoaște psihologia lumii de care vorbește și nici imaginație epică spre a putea compensa nu are". Moromeții: "roman linear, cronicăresc, bolovănos, respectând regulile realismului, fără nici o ambiție constructivă și cu destule neglijențe." Delirul: "o carte însăilată cu mare grabă din informații de presă și texte de popularizare". Blaga: "gândire artistică stereotipă, trucurile sar în ochi; senzația e de exercițiu retoric uscat și, prin repetare, mecanic." Rămâne "în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
luni, eu am reușit și i-am găsit și ei un serviciu, dar cum necazul nu te iartă, fiul o tot supăra cu nervii lui și s-a îmbolnăvit, l-am internat în spital, a ieșit ameliorat, dar nervii și ambițiile lui mai ales, l-au făcut de nu se mai înțelegeau. Cât am putut, m-am tot dus la ei și-i mai împăcam, dar n-am putut face totul. Până la urmă, fata a venit la mine și foarte sinceră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și sărăcie au fost și vor fi cât pământul, acum ajungem cu siguranță la robie și cred că dacă tot sângele va inunda acest pământ, nimic nu se mai poate opri, decât să ne omorâm unul pe altul ca muștele. Ambiția, mândria, dorința de a fi cât mai sus va distruge nu numai omenirea dar și planeta. Și trece la poezioare, cum zice doamna Adriana: Dorul de casă Când inima îți bate-ncet Când umerii-ți apasă greu Tu îți dorești
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
recomandat să se înscrie imediat la școală, iar de învățat poate s-o facă și în puținul timp liber pe care îl are zilnic. Se poate ca o soție de ofițer să se mulțumească cu așa de puțin, mai multă ambiție e necesară!, i-am spus. Fiind un copil ascultător și pentru că și-a dat seama că poate lupta pentru o carieră frumoasă, Geta s-a înscris la liceu, pe care l-a terminat cu bine. N-am iertat- o, n-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se concentra și reflecta activitatea, personalitatea, întreaga viață; defectele sale, fără să-i fie ocolite, păreau mai degrabă crescute și întreținute de niște forțe malefice, supraomenești, diavolești, care-i ardeau în adâncul ochilor. Iar, pe chipu-i urâcios se citea ambiția nemăsurată, ura, trufia, disprețul, mânia, setea de sânge, lăcomia de aur și de glorie deșartă. Timur Lenk l-a privit și, turbat de imaginea pe care-o citea, i-a strigat revoltat: Italianule!... Unde te crezi dumitale? Între papii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la înființarea orașului Kiev, în anul 900. Vând mărfuri ale lor aur, argint, podoabe, haine scumpe, blănuri etc. în Bizanț, la Constantinopol, în teritoriile arabe și ajung până-n marginile Chinei. Epoca vikingilor este o primă etapă de afirmare a energiei, ambiției și expansiunii suedeze, finalizată cu aspecte contradictorii. Formarea și consolidarea statelor scandinave. Teamă față de acești "barbari" în restul lumii. Într-o rugăciune engleză, de epocă, se cerea: "Doamne! Izbăvește-ne de mânia vikingilor!" În același timp năvălirea lor atrage și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]