5,099 matches
-
urma să stabilesc unde să ne Întîlnim. Hotărîi să vin acolo, În chiar după amiaza acelei zile; nu mă cunoștea nimeni decît ea. După-masă m-am dus. Fosta stăpînă a casei odihnea În sicriu, pe masa din sufragerie. Și cum amurgul inundă odaia Într-o lumină caldă, defuncta semăna uimitor, cîteva clipe - În veșnicia În care intrase -, cu Keti. Geneza era atît de imprimată În asemănarea ce mi se dezvăluia că nu putui suporta; Întorsei capul. Simțeam că mă sufoc. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aflam În camera mea, mobila era aceeași, o concretețe ce nu putea fi pusă la Îndoială. Vorbii fără rost, ea Își trecu degetele prin părul meu răvășit, iar eu mă Înecai În ochii ei ca-ntr-un lac fenomenal. CÎnd amurgul se Înecă În noapte ne plimbarăm pe malul unui lac asemeni, pînă ce În dreptul unei lumini subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui din nou cu mîinile după gît. „Nu vreau să mai plec” rosti, și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să se așeze În fotoliul dinspre ferestre, se apropie de mine, Îmi cuprinse, fără a rosti o vorbă, fața În mîinile ei albe și mă sărută pe obraji, pe frunte. Eu nu făcui nici o mișcare, uluit de ea și de amurgul zilei de mai care intra În cameră, imperial, pînă atunci așa ceva... Mă gîndii deodată la Keti: exact acum 14 ani, la cîteva sute de metri de aici... Apoi către tînăra profesoară, ca și cum nimic nu se Întîmplase - căci Îmi lipsesc spontaneitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vorbirii mele, o anulă, privindu-mă peste umeri: - Chiar nu Înțelegi? Apoi Își fixă ochii În ai mei: ce memorie scurtă ai „domnule judecător”, vorbi, accentuînd cu ironie prietenească ultimele două cuvinte. Privirea ei căpătă străluciri uitate, un fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi Încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sau nu, era grea de spus - bătea cu degetul mijlociu al mîinii drepte pe lemnul lucitor al mesei, un fel de tact, nu se știe al cărei melodii, sau era numai un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și cînd ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din Întinderea fără sfîrșit a cîmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau În curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra cărora bătea un bec, balansîndu-se de un fir adus de improvizația domnului Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lucru. - Mare popor, domnule Pavel. Iar el era un om deosebit. A plecat ca să-și urmeze fiica. Dacă erau vremuri normale ar fi rămas aici. Afară Începu o ninsoare Înceată. Se Încheia a doua zi a noului an; profesoara - căzuse amurgul - Își luă rămas bun de la noi. Conducînd-o pînă la poartă, rosti: - Și totuși țin la dumneavoastră. Poate vă iubesc. Vru să Întîrzie la mine, dar nu avu curajul. Ne sărutarăm colegial ca de Început de an. După plecarea ei, urcai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
visat cu tine, mergînd Împreună, pe șoseaua alăturată cu mandarini pe margine, și cum mergeam era să dea peste noi o mașină ce venea dinspre Roma, eram veselă că te găsisem, se făcea că era o după-amiază de vară; spre amurg, nu știu cum, ne urcarăm În Turnul din Pisa - tu cred că-l știi din ilustrate - priveam de sus, din turnul Înclinat, oamenii se vedeau mici cum nici unul din ei nu putea să-și Închipuie, poate era mărimea lor adevărată, tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să vrea ceva din adierea adolescentă a elevelor sale. După ce-i sărutai mîna, uitîndu-și de protocolul vag dintre noi mă Îmbrățișa și sărută; nu mă așteptam. O sărutai la rîndu-mi și după o jumătate de oră de conversație ambiguă, Începu amurgul - partea aceea a zilei era vinovată, gîndesc acum, - ne prăbușirăm necontrolați pe divanul acoperit cu o cuvertură plușată, de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească Învingătoare ca pe apa unui ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să cadă pe moalele covor persan, eu mă Îmbătam la statura ei pe care, mutînd-o acum din Întîia clipă a lumii, o atribuiam artei antice și În momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm În amurgul acela fantastic pînă cînd Înserarea intră În Întuneric. Ne răvășirăm dedîndu-ne nouă Înșine În uitările ființei, căutîndu-ne ca Într-o pierdere disperată și negăsindu-ne; ea Își striga ajutorul În știutele cuvinte de dragoste, că nu auzeam În liniștea imaginatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dacă n-ai cunoaște adevărul, că sunteți unul și același, neputîndu-se bănui că el este altceva și anume oglinda ta În eternitate. Își scoase rochia de vară Înflorată (oare cînd și-o făcuse?) și trupul i se ivi ca-n amurgul altei lumi; părul Îi cădea acoperindu-i umerii ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea Închipuirii mele Înfierbîntate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, În timp ce ea Își ținea fața Îngropată În arcuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Era cum Îl știam, nimic schimbat În Înfățișarea lui, Între mîndrie și umilință, de om al cîmpiei; visase la vremi ce zadarnic așteptase să vină. Mai era puțin ca ziua să fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, cînd amurgul aluneca În camera altădată plină de rîsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumînarea de datină veghea ușor tremurîndă somnul nedrept al Învățătorului; la căpătîiul lui plîngea ca un copil un bătrînel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
au aderat, care dețin funcții, mai mult sau mai puțin de control, pentru propaganda tinerilor naivi de altădată, au Înțeles că s-au Înșelat, că au crezut, că nu mai au ce face, că energiile lor se topesc În van. Amurgul intra În cenușiu. - Am venit să-ți vorbesc, reluă el, pentru că te aflai În cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri În semiîntunericul odăii, dar nu Înainte de a-i simți ocrotitoarea mînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
luminile aprinse În apartamentul doamnei Pavel, mă abătui pe la ea. Mă bucurai; avea În vizită pe nepoată, Marga Popescu, tînăra profesoară de altădată. Era acum În vîrstă, dar o anume știință a vieții o ajuta să Întîrzie ivirea semnelor de amurg. Pleca În Franța. Venise să ne anunțe plecarea. - Cum așa? o Întrebai. - La invitația unor cunoscuți de la fosta Bibliotecă Franceză din oraș. Mai ții minte? - Da. - Mi-a fost foarte greu pînă să obțin aprobarea. - Nu mi-ai spus niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Nici spațiul, nici timpul, nici alte opreliști nu vor mai exista. În mișcarea mîinii cu care mă Înlănțui, nasturele, singurul de la gît, se deschise, lăsînd vederii lucirea albă a pielii către sîni. Te iubesc!, Îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, În fundal, soarele cădea În asfințit, ea mă Îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorînd-o, dar ea dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fundal, soarele cădea În asfințit, ea mă Îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorînd-o, dar ea dispăru În lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și În amurgul altei zile, atunci, altădată, cînd deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii Împletind, bombănind; cînd ridică ochii spre mine privirea Îi luci prietenoasă; sub ochelarii rotunzi, de baga, veselă de prezența credinciosului ei chiriaș: - CÎți ani au trecut de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
martori și cine ne va mai crede peste o sută de ani? - Asta nu e nimic. S-ar putea să se Întîmple ceva mult mai grav. Da. Să nu poți să comunici nici atunci. Era gînditor, privea spre fereastră, În amurgul de-afară. Aprinsei lumina. - Ar fi Îngrozitor, spusei. Nu pot să cred... Tot va veni o zi... fie și peste o mie de ani. - Peste o mie de ani... - Nu-și termină vorbirea; Întorsei capul: dispăruse. Doamna Pavel ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Adriatica. Noi trebuie să-i luăm prin surprindere. De ce să-l așteptăm pe Mucianus? Glasul îi era tot mai puternic, iar cuvintele sale aveau o forță extraordinară, încât păreau să se ridice deasupra castrului și să se răspândească în văzduhul amurgului. — De ce să întârziem în spatele munților, asemenea cârtițelor care se ascund în gaură, asemenea copiilor speriați de povestea lupului? De ce trebuie să rămânem aici? De unde vom lua bani să-i plătim pe soldați? De unde vom lua provizii în timp ce vom aștepta cine știe câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luate de la biserici și cimitire, din terminologia militară, chiar de la stele, planete și alte corpuri cerești ori din mitologie (str. Mercur, Muzel or, Venus, Soarelui), denumiri care provin de la anotimpuri ori mo ment e ale zilelor și nopților (str. Primăverii, Amurgului, Zori lor) , după aspecte și stări ale atmosferei (Liniștii, Luminii, Văzd uhului). Toponimia legată de piețele și oboarele orașului, de cartiere și barierele târgului, obiectivele economice și social culturale dau autorului ocazia de consistente concluzii privitoare la trecutul, prezentul și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de nerăbdare. La amiază era obosit de marginile amenințătoare în care a intrat năuc. Soarele arde, mici ventuze ciupeau de-a lungul umerilor încovoiați de greutatea aripilor care au uitat să zboare. În amurg, un cer desprins din Chagall dezvăluie lumini roșii dintr-o altă lume, aduse în forme stranii; perdele de grădini, intrate în ogrăzi, stau îmbrățișate, într-o ordine saturniană numai de el știută. Pentru că femeia avea gleznele legate A spus cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cum crede Jung, în inconștientul colectiv, identificat cu divinitatea, am putea spune că poeta se confesează, fără intermediar, lui Dumnezeu. În șoaptă. Din perspectiva duratei umane biologice, asemănată cu perioadele zilei, versurile se compun, spovedania se aude ca șoaptele în amurg. Antichitățile, nu doar cele din ciclul nominalizat, ci din toate ciclurile, sunt antichități subiective; reminiscențe autobiografice, unele accentuate istoric, câteva cu tentă specific regional, Vest-ardelean, legate de ambianța familială (părinți, bunici, unchi, mătuși, fiica și nepoata, prietene din copilărie), cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
drept că Maitreyi începuse să slăbească, iar Chabù, care se liniștise deodată după criza din 10 septembrie, avea și ea nvoie de plimbări în aer liber, după atâta timp petrecut închisă într-o singură cameră. Și plecam astfel în fiecare amurg, ca să ne întoarcem la nouă sau zece noaptea. Chabù nu vorbea aproape nimic și sta de obicei pe bancă sau la marginea apei, privind, cântând ușor, lăcrămând. Noi doi rămâneam aproape de ea și ne vorbeam mult, ne îmbrățișam în ascuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trei luni primi telegrama: "Ai avut dreptate. Te voi iubi toată viața. Veronica." "Ai să fii fericită. Adio." În aceeași săptămână plecă în Irlanda. Fără mustața blondă și fără acel breton care îl făcea să semene cu anumiți poeți din amurgul romantismului, nu-i era teamă că va fi recunoscut de cineva. De altfel, după întoarcerea din Malta, frecventa alte medii, în primul rând lingviști și critici literari. Uneori, în cursul discuției, venea vorba despre cazul Veronica-Rupini; după întrebările pe care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din funcționarii din Geneva va veni la domiciliu ca să supravegheze împachetarea materialelor. Era, desigur, un specialist și fusese informat de natura obiectelor care trebuiau împachetate. După ce-au transportat de la bancă două lăzi aproape pline, au lucrat amândoi până aproape de amurg. Cu excepția caietelor de însemnări intime și a câtorva obiecte personale, totul a fost împachetat în saci și cutii, sigilate și numerotate. Câtva timp i-a fost teamă că evacuarea materialelor ar putea indica iminența catastrofei, dar o serie de visuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trecea la deal și la vale cu treburi și își arunca din când în când privirea spre prispă...Nenea Jănel ședea așa cum se așezase de dimineață, numai că și-o lăsat capul în jos, ca și cum ar fi privit în pământ...Amurgul o biruit și ultimul fir de lumină. Frăsâna, însă, tot nu avea curaj să-l cheme în casă. Târziu, când o terminat treburile, o îndrăznit să se apropie de el...Nenea Jănel ședea ca un lemn... „Jănele!” o îngăimat ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cel de la țambal și celălalt viorist. Omătul ajungea până la genunchi și era un ger de îți îngheța răsuflarea...Am pornit așa, către seară. Drumul era greu, nu șagă. Mergeam fără nici un spor. Când am intrat în pădure, era deja în amurg și cât am înotat noi prin nămeți s-o făcut întuneric de tot. Norocul nostru o fost că o răsărit o lună plină, care întărea și mai mult albul omătului, de mai vedeam cât de cât pe unde călcam. Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]