18,576 matches
-
două dimensiuni, care sînt și două universalii ale limbajului: omogeneitatea și varietatea. Deși se raportează mereu la omogeneitate, vorbitorul face apel mereu la varietate, care este sursa creativității, mijlocul prin care limba devine activitate creatoare. Competența idiomatică este tocmai această aptitudine a vorbitorului de a utiliza limba în conformitate cu restricțiile omogeneității, care nu-i permit ieșirea din cadrele unei limbi istorice, și cu libertățile varietății, care-i permit să structureze mereu situații noi în limbă. Vorbirea se realizează în mod concret după
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
anumită direcție 265. Înainte însă de a orienta decizia vorbitorului, limba participă la formarea conștiinței lui, încît această orientare i se pare absolut firească și lipsită de orice con-strîngere stînjenitoare, fiindcă mediul lingvistic este ambian-ța indispensabilă a realizării și dezvoltării aptitudinilor umane. Determinarea omului prin limba sa comportă două aspecte: 1) ca însușire a limbii populare și 2) ca însușire a limbii literare. Prima formă a determinismului decurge din-tr-o încadrare naturală și obligatorie a indivizilor în societa-te, cea de-a doua
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
știința lingvistică, iar această formă deterministă se prelungește și în tradiția de a aprecia faptele de limbă sau limba în general 271, ceea ce produce anumite orientări în folosirea limbii. În acest mod se întemeiază conștiința lingvistică și, în măsura în care aceasta determină aptitudinea de a discerne în utilizarea elementelor limbii în funcție de circumstanțele comunicării, se fundamentează competența lingvistică. Tot tradiția este aceea care explică unele schimbări lingvistice 272, iar, în cazul însușirii unei limbi străine de către o populație (cum s-a întîmplat în cazul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu este însă ea însăși o facultate, ci este doar manifestarea unei facultăți, a limbaju-lui. Normal ar fi, din acest motiv, să se vorbească mai degrabă de relația limbaj-gîndire pentru a rămîne la același nivel al facultăților (al capacităților, al aptitudinilor) umane, însă, pentru vorbitor, limbajul coincide cu limba, încît, dacă se are în vedere acest aspect, o relație limbă gîndire devine nu numai admisibilă, ci și singura relevantă. Dar, cum limbajul se manifestă ca limbă și se concretizează ca vorbire
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a putea influența, de a oferi modele pentru a realiza mijloace noi de expresie sau de a oferi asemenea mijloace ca atare. Autorii de texte filozofice au în acest mod libertatea de a selecta, de a doza, potrivit propriilor aptitudini, preferințe și scopuri, mijloacele pe care le oferă limba la un moment dat sau pe care le poate prelua din alte limbi, și posibilitatea de a crea pe baza acestor mijloace altele noi309 sau de a capta în sfera exprimării
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
precizie și de corelare a acestor mijloace. De aceea, trebuie admis că limbajul (specializat) care se aplică unui domeniu cognitiv nu poate exista decît ca parte integrantă a unei limbi cu funcționare și aplicare generală, care îi determină multe dintre aptitudinile de a imprima cunoașterii domeniului respectiv o tentă particulară. Reflexul acestui particularism în interiorul discursului (textului) filozofic se află sub dominanța substantivului, adică a elementului de limbă implicat cel mai mult în nominație și, în același timp, cel mai intens marcat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de aceea, constatările în legătură cu textul tradus (sau textul-scop) evaluează maniera în care s-a realizat acest proces. În consecință, stabilind măsura în care textul original (textul-sursă) se regăsește în cel tradus se stabilește, pe de o parte, performanța traducătorului și, aptitudinea receptivă a limbii-scop în raport cu limba-sursă, iar, pe de altă parte, în ce măsură activitatea de a traduce a stat sub imperiul unor exigențe, a urmat anumite principii, a uzat de procedee adecvate și a avut scopuri bine determinate. De aceea, cele trei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în ceea ce privește maniera de alcătuire a textelor și de utilizare a mijloacelor limbii, în general. Există pentru filozof, spre deosebire de omul de știință, preocuparea de a realiza un text care să reflecte și prin formă, iar nu numai prin conținut, personalitatea sa, aptitudinile și opțiunile sale în modul de a scrie 335. Acest aspect îndepărtează într-o oarecare măsură stilul operelor filozofice de cel al operelor științifice, înscri-indu-l într-o zonă apropiată stilului beletristic, care evită la rîndul lui în modul cel mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu se înscriu decît în linii generale într-o "clasă", dar, cu toate acestea, nu agresează spiritul, fiindcă el are integrat principiul menționat prin lecția limbii. Dacă prin filozofie și prin poezie individul creator se poate exprima pe sine potrivit aptitudinilor, opiniilor, atitudinilor etc. proprii, atît sub aspectul conținutului celor exprimate, cît și sub cel al manierei de exprimare, aceasta sugerează că el aspiră astfel la libertate, prin evitarea, pe cît posibil, a oricărui determinism (îndeosebi a determinismu-lui de natură senzorială
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
universale, au caracter deschis în ceea ce privește obiectul, intensitatea, perspectiva de apli-care, importanța atribuită etc. și, de aceea, ele pot caracteriza creațiile puternic individualizate și le conferă anumite trăsături. Din acest motiv, și atunci cînd sînt receptate, sentimentele și gîndirile devin tributare aptitudinilor și efortului de primire al receptorului, precum și entropiei comunicării, și, în acest caz, receptarea devine la rîndul ei particularizată și diversificată. De data aceasta însă, nu mai este o consecință a caracterului de construcție marcată individual a filozofiei sau a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest context, este necesară raportarea la conceptul de "alteritate" (Andersheit), adus în atenția lumii moderne de Hegel, care i-a atribuit semnificația de caracter distinct al naturii ca moment al devenirii și al obiectivării, caracter manifestat în cazul omului prin aptitudinea lui de a se atribui pe sine, prin muncă, în raport cu lucrurile, și prin limbă, în raport cu ceilalți oameni 362. Acest ultim aspect, trăsătura omului de a se vedea în celălalt, a fost orientat spre definirea omului ca trecere în existență a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fost orientat spre definirea omului ca trecere în existență a conștiinței-de-sine prin forța vorbirii. În condiția în care această trăsătură devine modul de a fi ca celălalt (Anderssein), alteritatea realizează o opoziție prin raportare la identitate. În consecință, alteritatea este aptitudinea omului de a se atribui pe sine și, în același timp, de a-și atribui ceea ce există în afară de sine. Valorificat pe terenul teoriei limbii de către Eugen C oș e r i u, conceptul "alteritate" reprezintă capacitatea vorbitorului de a-și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
apariția și folosirea acestor două noțiuni s-au produs în mod independent. Urmarea tradiției în folosirea limbii și alteritatea apropie pe individul vorbitor de comunitate și îl integrează în ea prin elementele comune cu alții. Cunoștințele și trăirile proprii, precum și aptitudinile în folosirea limbii, dacă nu sînt cenzurate de alteritate, particularizează și izolează individul uman, pe de o parte, conferindu-i identitate (de unicat) și, pe de altă parte, făcîndu-l să se simtă altceva decît ceilalți (să aibă conștiința eului). Ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
valoarea de Întrebuințare a bunurilor”), Herodot („ lucrul bine făcut”). Cei care au studiat acest concept În epoca modernă (Începând cu secolul XX) au definit-o În mai multe moduri: W.E. Demingcalitatea desemnează „ cerințele clienților, prezente și viitoare”, J.M. Juran „aptitudinea pentru scop sau utilizare”, P.B. Crosby - „coformitate cu cerințele specificate”. Cap.2 Managementul calității.Fundamente 14 Profesorul David A. Garwin, de la Harvard Business School, a pus În evidență cinci orientări principale În definirea calității produselor: transcendența, spre produs, procesul de
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
nivel acceptabil al prețului. O asemenea orientare este agreată, potrivit sondajelor de opinie efectuate În Germania, de 17% din persoanele chestionate, care apreciază calitatea produselor În corelație directă cu prețurile de vânzare. e. În orientarea spre utilizator calitatea produsului reprezintă aptitudinea lui de a fi corespunzător pentru utilizare. Fiecare client are preferințe individuale. Acest punct de vedere este preferat de adepții unei economii de piață. Pentru satisfacerea cerințelor este important ca relația calitate-cumpărăor să fie puternic reflectată În definiția calității, Întrucât
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
un moment dat. Calitatea este determinată de necesități, nivelul maxim al acesteia fiind atins În momentul În care indeplinește toate cerințele impuse, oferind cea mai bună valoare În raport cu prețul. Astfel calitatea unui produs sau serviciu Înseamnă satisfacerea necesităților clienților Împreună cu aptitudinea de utilizare potrivită și valoarea oferită pentru banii cheltuiți. O slabă calitate poate fi acceptată În condiții de monopol sau de criză acută. Întrun mediu competitiv calitatea reprezintă modul În care compania poate rezista În condițiile concurenței de piață, iar
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
neacceptarea produsului de către utilizator, -caracteristici secundare: pot fi realizate la niveluri inferioare dacă duc la reducerea costurilor iar beneficiarii nu le solicită. Standardele ISO sunt cele care definesc unele caracteristici ale produselor: Siguranța În funcționare: fiabilitatea, mentenabilitatea, mentenanța. Compatibilitatea: reprezintă aptitudinea produselor de a putea fi utilizate Împreună, În anumite condiții, pentru a indeprini anumite cerințe. Securitatea: limitarea producerii daunelor corporale sau materiale la un nivel acceptabil. Dacă vorbim de servicii sunt luate În considerație alte caracteristici ca: fiabilitate, capacitate de
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
calității, se folosesc standardele ISO 9001, ISO 9002 și ISO 9003. a. Standardul ISO 9001, „sistemele calității-model pentru asigurarea calității În proiectare, dezvoltare, producție, instalare și servicii asociate”, prevede cerințele referitoare la sistemul calității, care sunt aplicabile atunci când trebuie demonstrată aptitudinea furnizorului de a proiecta și realiza un produs. Acest standard este aplicabil În următoarele situații: există cerințe referitoare la proiectare, iar cele privind produsul sunt formulate, În principal, În termenii rezultatelor, sau este necesară stabilirea acestor cerințe; Încrederea privind conformitatea
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
standard este aplicabil În următoarele situații: există cerințe referitoare la proiectare, iar cele privind produsul sunt formulate, În principal, În termenii rezultatelor, sau este necesară stabilirea acestor cerințe; Încrederea privind conformitatea produsului poate fi obținută printr-o demonstrație corespunzătoare a aptitudinii În ceea ce privește proiectarea, dezvoltarea, producția, instalarea și serviciile asociate. b. Standardul ISO 9002, „sistemele calității model pentru asigurarea calității În proiectare, dezvoltare, producție, instalare și servicii asociate”, prevede cerințele referitoare la sistemul calității, care sunt aplicabile atunci când trebuie demonstrată aptitudinea unei
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
a aptitudinii În ceea ce privește proiectarea, dezvoltarea, producția, instalarea și serviciile asociate. b. Standardul ISO 9002, „sistemele calității model pentru asigurarea calității În proiectare, dezvoltare, producție, instalare și servicii asociate”, prevede cerințele referitoare la sistemul calității, care sunt aplicabile atunci când trebuie demonstrată aptitudinea unei Întreprinderi de a furniza un produs conform unui proiect stabilit. Acest standard este aplicabil În următoarele situații: cerințele specificate pentru un produs sunt exprimate În termenii proiectului sau ai specificației stabilite; Încrederea privind comformitatea produsului poate fi obținută printr-
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
furniza un produs conform unui proiect stabilit. Acest standard este aplicabil În următoarele situații: cerințele specificate pentru un produs sunt exprimate În termenii proiectului sau ai specificației stabilite; Încrederea privind comformitatea produsului poate fi obținută printr-o demonstrație corespunzătoare a aptitudinilor furnizorilor În ceea ce privește producția, instalarea și serviciile asociate. c. Standardul ISO 9003, „ Sistemele calității model pentru asigurarea calității În inspecție și Încercările finale”, prevede cerințele referitoare la sistemul calității, care sunt aplicabile atunci când contractul cere demonstrarea aptitudinii furnizorului de a detecta
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
o demonstrație corespunzătoare a aptitudinilor furnizorilor În ceea ce privește producția, instalarea și serviciile asociate. c. Standardul ISO 9003, „ Sistemele calității model pentru asigurarea calității În inspecție și Încercările finale”, prevede cerințele referitoare la sistemul calității, care sunt aplicabile atunci când contractul cere demonstrarea aptitudinii furnizorului de a detecta toate neconformitățile produsului și de a ține sub control dispozițiile corespunzătoare, În timpul inspecției și Încercărilor finale. Multe organizații pot descoperi faptul că ISO 9004:2000 intitulat Sisteme de Management al Calității - Linii Directoare pentru Îmbunătățirea Performanțelor
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
poate ajunge la 70%. În proiectarea, modificarea sau introducerea În exploatare a unui produs se au În vedere următoarele concepte: fiabilitate, mentenabilitate, disponibilitate și securitate: fiabilitatea și mentenabilitatea sunt determinate În faza de proiectare; disponibilitatea - include conceptele anterioare și exprimă aptitudinea produsului de a fi În stare de funcționare la momentul dorit de utilizator; securitatea se referă atît la bunuri materiale cât și la persoane fizice. Cap.5 Caracteristici ale calității produsului utilizate În proiectare 79 5.1. Fiabilitatea Fiabilitatea reprezintă
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
la momentul dorit de utilizator; securitatea se referă atît la bunuri materiale cât și la persoane fizice. Cap.5 Caracteristici ale calității produsului utilizate În proiectare 79 5.1. Fiabilitatea Fiabilitatea reprezintă caracteristica de calitate a unui produs care reflectă aptitudinea acestuia de a-și Îndeplini corect toate funcițiile, o perioadă de timp impusă, În condițiile de exploatare fixată. Acesta este asociată, În general, produselor de natura mijloacelor de muncă sau bunurilor de consum cu durate lungi de utilizare. Teoria fiabilității
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
de echilibru Între fiabilitate, durata garanției și prețul de cost, În raport cu obiectivele organizației. 5.2. Mentenabilitatea Întocmai ca și fiabilitatea, mentenabilitatea este un parametru de concepție a sistemelor tehnice. Eforturile științifice și tehnice din ultimii 50 ani pentru a cuantifica aptitudinea la mentenanță a unui sistem tehnic au dat naștere la noua ramură numită mentenabilitate definită ca fiind o caracteristică a unui material ( sau sistem tehnic ) exprimată prin probabilitatea ca sistemul tehnic respectiv să fie repus Într-o stare dată de
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]