5,062 matches
-
blindate. Contraatacurile belgine au fost respinse, printre cele mai importante fiind atacul Diviziei I "Chasseurs Ardennais". Atacul Diviziei a 5-a cavalerie franceză trimisă în zonă de generalul Charles Huntziger a reușit să oblige infanteria germană nesprijinită de tancuri sau artilerie să se retragă. Francezii nu au reușit să exploateze în continuare acest succes pentru că nu au plecat în urmărirea germanilor aflați în retragere. A doua zi, Divizia a 2-a Panzer a ajuns în regiune, restabilind situația frontului în favoarea germanilor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să povestească că în cele din urmă a reușit să își ocupe pozițiile, plasându-și oamenii sub comanda belgienilor, fiind sigur că aceștia din urmă aveau să se retragă de îndată ce pozițiile lor aveau să intre în raza de acțiune a artileriei germane. Alan Brooke, comandantul Corpului al II-lea britanic, a încercat să rezolve problema cooperății între aliați cerând sprijinul regelui Leopold. Regele a discutat cu Broke, care sperat că se întrevede posibilitatea stabilirii unei soluții de compromis. Aghiotantul regelui, van
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
eșecului apărării belgiene, armata aliată a avut parte de o pauză scurtă pe linia Dyle pe 11 mai, până a doua zi, când a fost lansat asaltul german. Dacă unitățile de cavalerie a ajuns la timp pe poziții, infanteria și artileria au ajuns pe front mai încet, deplansându-se pe căile ferate. În plus, Grupul aliat I și Armata belgiană aveau superioritatea numerică și materială în fața Aramatei a 6-a germane comandate de Walther von Reichenau. Este adevărat că aliații nu cunoșteau
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
RAF Advanced Air Striking Force", care avea cea mai numeroasă flotă de bombardiere aliate, a pierdut 63 dintre cele 135 de aparate de zbor până pe 12 mai. Pentru următoarele 24 de ore, misiunile de bombardament au fost amânate datorită eficienței artileriei antiaeriene și aviației de vânătoare germane. Este dificil de apreciat care au fost rezultatele raidurilor de bombardament. Jurnalul de front al Corpului XIX german rezuma situația pe 14 mai: Operațiunile "Luftwaffe" inclus o notă despre „activitatea viguroasă a avioanelor de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a fost mutate ca să facă față atacului blindatelor germane din Ardeni. Corpurile de armată belgiene I și V s-au retras la rândul lor pe pozițiile cunoscute drept „capul de pod Ghent”, pe malurile râurilor Dendre și Scheldt. Corpul de artilerie belgian și infanteria sa de sprijin au reușit să stopeze atacurile Armatei a 18-a germane. De la Londra se afirma în acel moment că „Armata belgiană a contribuit în mare măsură la succesul luptei defensive care se duce acum”. Cu
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
importante provocate de defensiva puternică a belgienilor. Patru divizii de infanterie belgiană venite în sprijinul apărării (1, 3, 9 și 10) au declanșat mai multe contraatacuri locale, reușind să captureze 200 de prizonieri din rândul trupelor germane. Atacurile infanteriei și artileriei belgiene nu au putut fi stopate decât cu ajutorul intervenției "Luftwaffe". Belgienii le-au reproșat francezilor și britanicilor faptul că în această fază a luptelor nu le-au asigurat sprijinul aerian necesar. Capul de pod german amenința flancul de răsărit al
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
folosit pentru multă vreme. În vest, Grupul de Armate A ajunse la Dunkerque și, în dimineața zilei de 27 mai, se afla la doar 6,5 km de centrul orașului. Portul intrase din acel moment în raza de acțiune a artileriei germane. Situația de pe 27 mai se schimbase dramatic față de cea cu 24 de ore mai devreme. Armata belgiană a fost obligată să se retragă pe 26 mai. Nevele, Vynckt, Tielt și Iseghem fuseseră cucerite de germani în centrul al frontului
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
albe japoneze. Japonezii au reputația de a fi spadasini buni dar e posibil ca coreenii să elaboreze săbii pentru a- opri la sol. Cu toate acestea, coreenii fac acest lucru rar și doar fug pentru a-și salva viețile.”" În ceea ce privește artileria de teren, coreenii au utilizat-o rar, folosind în special tunurile pentru a apăra castelele sau la asedii. În conformitate cu ,Jurnalul unei Miliții” (향병 일기; Hyangbyeong-ilgi) care este stocat în baza de date a Institutului Național de Istorie coreean, există puține
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
rar, folosind în special tunurile pentru a apăra castelele sau la asedii. În conformitate cu ,Jurnalul unei Miliții” (향병 일기; Hyangbyeong-ilgi) care este stocat în baza de date a Institutului Național de Istorie coreean, există puține cazuri de coreeni care au folosit artilerie pe câmp, obținând rezultate ineficiente. Aceeași sursă notează faptul că anumite unități neregulate coreene cu arme furnizate de guvern au folosit în teren deschis focuri explozive trase de mortiere, dar acest lucru a fose un caz izolat. Chinezii au părut
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
ineficiente. Aceeași sursă notează faptul că anumite unități neregulate coreene cu arme furnizate de guvern au folosit în teren deschis focuri explozive trase de mortiere, dar acest lucru a fose un caz izolat. Chinezii au părut mai activi în folosirea artileriei de teren decât coreenii. Una dintre cele mai notabile arme chinezești de teren a fost ,Tunul Marelui General”. Acesta era un tun mare care trăgea o bilă de fier cu greutatea de 10 kg. Japonezii, pe de altă parte au
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
teren decât coreenii. Una dintre cele mai notabile arme chinezești de teren a fost ,Tunul Marelui General”. Acesta era un tun mare care trăgea o bilă de fier cu greutatea de 10 kg. Japonezii, pe de altă parte au folosit artilerie pe teren numai când era avantajos strategic atât în asedii cât și în războiul de câmpie folosind de multe ori piesele capturate care erau disponibile. Coreenii au desfășurat de multe ori divizii de cavalerie dar acestea aveau dezavantaje semnificative. Terenul
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
cavaleriștilor preferau sulița convențională yari. Utilizarea acestora a fost redusă din cauza creșterii dificultăților logistice și utilizării în creștere a armelor de foc de către coreeni și chinezi. Japonia era avantajată pe uscat iar Coreea și China pe mare. Tehnologia avansată de artilerie și experiența multor lupte navale împotriva piraților japonezi a permis marinei chinezești și coreene să dezvolte nave foarte avansate. Până în momentul invaziei japoneze, coreenii utilizau panokseon, o navă puternică de tip galeră înarmată cu un tun care a distrus multe
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a provinciei Jeolla. Deși nu a putut să oprească complet aprovizionarea, marina coreeană a continuat să hărțuiască și să provoace pierderi flotei japoneze de aprovizionare pe toată durata războiului. Practic toate navele japoneze de la începutul războiului nu aveau tunuri de artilerie iar navele coreene au bombardat și scos din areal navele japoneze din afara arealului în care acestea puteu folosi muschetele, catapultele sau săgețile. Când japonezii au încercat să echipeze cu tunuri navele lor, proiectul lor interzicea folosirea a mai mult de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de vase japoneze în portul Okpo. La observarea flotei coreene care se apropia, unii japonezi și-au întors navele și au început să fugă. În acest timp flota coreeană a încercuit navele japoneze și le-a distrus cu bombardamente de artilerie. Coreenii au mai văzut cinci nave japoneze în acea noapte și au reușit să distrugă patru. A doua zi, coreenii au abordat 13 nave japoneze la Jeokjinpo după ce au fost raportate de cercetași. În acelaș mod ca și la Okpo
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
comandantul japonez a murit. Văzând soarta tragică a amiralului lor, celelalte nave japoneze au încercat să se retragă la mal dar au fost urmărite și încercuite din nou de panokseon-uri. În câteva ore, flota japoneză a fost complet distrusă de artileria coreeană. Flote coreeană a plecat în zori și a ajuns în Jeungdo. Coreenii au căutat în toată zona după urme ale navelor japoneze și au ajuns în Youngdeungpo la prânz. Acolo au găsit o mică flotă japoneză și au pornit
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
000 de soldați, împreună cu 18.000 de civili erau înconjurati de șase divizii rusești. Przemyśl reflecta natura Imperiului Austro-Ungar — ordinele trebuiau emise în cincisprezece limbi. Austrieci, polonezi, evrei și ucraineni erau împreună în orașul asediat, lovit constant de tir de artilerie, și pe măsură ce creștea numărul morților și bolnavilor și amenința foametea, creșteau și neîncrederile reciproce și tensiunile interentice. La 24 septembrie, generalul , comandantul a început asediul cetății. Dimitriev nu avea suficientă artilerie de asediu la începutul încercuirii și în loc să aștepte să
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
împreună în orașul asediat, lovit constant de tir de artilerie, și pe măsură ce creștea numărul morților și bolnavilor și amenința foametea, creșteau și neîncrederile reciproce și tensiunile interentice. La 24 septembrie, generalul , comandantul a început asediul cetății. Dimitriev nu avea suficientă artilerie de asediu la începutul încercuirii și în loc să aștepte să primească echipament de la comandamentul suprem rus, Dimitriev a ordonat un asalt general al cetății înainte să vină vreo forță austriacă care să înlăture asediul. Trei zile, rușii au atacat, necâștigând nimic
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
generalul . Selivanov nu a ordonat niciun atac frontal așa cum făcuse Dimitriev, și s-a hotărât să taie în schimb liniile de aprovizionare pentru a-i înfometa pe apărătorii ei. La jumătatea lui decembrie 1914, rușii loveau fortăreața cu tir de artilerie neîncetat, căutând să oblige orașul să capituleze. În iarna 1914-1915, armatele habsburgice au continuat să lupte încercând să ajungă la cetate. Luni în șir de lupte s-au soldat cu pierderi grele, mai ales din cauza degerăturilor și bolilor, dar forțele
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
În februarie 1915, Boroević a condus un alt efort de despresurare a cetății. Până la sfârșitul lui februarie, toate aceste încercări eșuaseră, și von Hötzendorf l-a informat pe că nu se vor mai face alte încercări. Selivanov a primit suficientă artilerie să distrugă cetatea. Rușii au trecut peste fortificațiile din nord la 13 martie. O linie de apărare improvizată a reținut atacurile rusești suficient timp cât Kusmanek să distrugă tot ce mai rămăsese în oraș și putea fi utilizat de ruși
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
orice ofensivă pe Frontul de Est înainte ca Franța să fie învinsă în vest. La 19 august, cavaleria rusă a intrat în contact cu un regiment german de infanterie lângă Gumbinnen. În loc să se retragă, rușii au descălecat și au adus artileria pentru a continua lupta, împingându-i pe germani înapoi. Ei au pierdut însă 400 de oameni și, după ce și-au consumat mare parte din muniție, a trebuit și ei să se retragă. A fost semnalul pe care îl aștepta François
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
lui Prittwitz, François a început să deplaseze Corpul I înainte chiar în acea noapte, întărit de Divizia I Cavalerie. La orele 04:00 în dimineața de 20 august, Corpul I a atacat Divizia 28 Rusă, care s-a apărat cu artileria. Rușii sufereau însă permanent de lipsă de provizii, și și-au consumat rapid muniția, ceea ce i-a lăsat la mila artileriei germane, care i-a obligat să se retragă 8 km la începutul după-amiezii. Liniile au fost stabilizate de sosirea
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
04:00 în dimineața de 20 august, Corpul I a atacat Divizia 28 Rusă, care s-a apărat cu artileria. Rușii sufereau însă permanent de lipsă de provizii, și și-au consumat rapid muniția, ceea ce i-a lăsat la mila artileriei germane, care i-a obligat să se retragă 8 km la începutul după-amiezii. Liniile au fost stabilizate de sosirea Diviziei 29 Ruse, și bătălia s-a transformat într-un blocaj. Spre sud, Corpul XVII al lui Mackensen și Corpul I
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
08:00, dar von Below nu i s-a putut alătura decât la prânz. Rușii din această zonă erau conștienți de intențiile rușilor din cauza atacului lui von François, și și-au petrecut timpul pregătindu-se de asalt și mutându-și artileria grea. La început, înaintarea germană a mers bine, dar s-a oprit după ce a început tirul de artilerie rus, iar rușii au reușit să-și întoarcă flancurile și să-i oblige să se retragă în dezordine pe linia -Angerburg, lăsând
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
erau conștienți de intențiile rușilor din cauza atacului lui von François, și și-au petrecut timpul pregătindu-se de asalt și mutându-și artileria grea. La început, înaintarea germană a mers bine, dar s-a oprit după ce a început tirul de artilerie rus, iar rușii au reușit să-și întoarcă flancurile și să-i oblige să se retragă în dezordine pe linia -Angerburg, lăsând 6.000 de prizonieri în mâinile rușilor. „Neobișnuita imagine a unor soldați germani învinși fugind în grupuri înapoi
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
din Wizna. Înainte de 1 Septembrie 1939 au fost construite doar 16 din cele 60 de buncăre planificate. Șase dintre buncăre au fost făcute din fier-beton cu cupole din oțel armat de 8 tone fiecare și dispunând de puști mitraliere și artilerie anti-tanc. Două buncăre erau "ușoare", dispunând doar de mitraliere. Celelalte opt erau doar cuiburi de mitraliere ad-hoc, protejate de saci de nisip și ridicări de pământ. Patru alte buncăre erau în construcție la începerea războiului. Pe lângă acestea, lucrările defensive în
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]