6,399 matches
-
dreaptă apucă strîns "urag"-ul lasoul mongol, lung și greu, din trei tulpini de trestie, îmbucate una în alta, cu laț din curelușă de piele la capăt. Înfășurată în vîlvătaia neagră a propriilor plete, copila țîșnește spre zare cu strigăte ascuțite, rotind amenințător urag-ul: Ih! Iih! Iiiih! Ihiiih! își cheamă caii din cele patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
atît pe dinăuntru cît și pe dinafară, este gata pentru masă. Intrăm iar în iurtă, căldura ne învăluie plăcut, carnea aburește ademenitor și ne reluăm locurile în jurul mesei. Tot noi beneficiem de dreptul de a folosi două cuțite de vînătoare, ascuțite ca briciul. Dar gazdele, dîndu-și seama că nu ne pricepem deloc să alegem bucățile cele mai bune, ne oferă, cu degetele mîinii drepte și cu palma îndreptată în sus, după rînduială, bucata cea mai grasă, de la coada berbecului. Ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Tonitza prezintă expoziția "Bălțatu Popp" în ziarul Avântul, 4 noiembrie 1920. Artistul cronicar apreciază calitățile lui Bălțatu, "setea de culoare [...] o sumă de calități literare de care e copleșită, într-o largă măsură, opera sa picturală." Subliniază însă, cu un ascuțit spirit critic: "suficiența tehnică [care] este subordonarea emoției estetice la capriciul năbădăios al penelului." 7 Nicolae Tonitza: "Bălțatu se lupta îndârjit cu materia picturală, pe care a început s-o afle și s-o stăpânească din ce în ce mai intim și mai viguros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
brânză iute de oaie, cu ceapă zdrobita în pumni, apoi cinsteau din țuică de prune aromata și rupeau pe rând bucăți din turtele coapte pe plita. Vasile avea față roșie de arșiță soarelui, un rânjet puțin cam strâmb, ochii mici ascunși parcă după ochelarii de râma din plastic, cămașă de cânepă pătată la guler, cu mânecile roase în coate, ițari cu agățători pentru opinci, încinși cu un chimir lat de piele. Brațele lui erau groase ca niște trunchiuri. Era cam stângaci
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ne întâlneam pe rând, când ea, când eu, îi dădeam cei 60 de lei și ne livra „marfă”. Arată exact precum Colombo din serialul ononim de parcă ar fi fost frați, doar ochii îi erau fără defect de vedere și puțin ascuțiți că de vulpoi. Același loden alb, aceeași statura, acelasi mers, acelasi trabuc între dinții din colțul gurii. Am impresia că era chiar puțin studiată fizionomia lui pentru a fi copia fidelă a detectivului din film În rest, era un băiat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu supravegherea brigăzii se ocupă brigadierul Niță, care ne tot Îndemna: „Nu stă, nu stă! Da din mână, că numai așa te reabilitezi! Ce, ăsta-i roaba Încărcată? Ce, așa se sapă?”... Din nefericire, hârlețul nostru nu era prea bine ascuțit, iar coadă de lemn Îi era destul de noduroasa. (Din lipsă de experiență, nu ne-am repezit la venirea pe șantier, la Împărțirea sculelor, să luăm un hârleț ascuțit, cu coada lucioasa și o roaba care să nu scârțâie din toate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ce, așa se sapă?”... Din nefericire, hârlețul nostru nu era prea bine ascuțit, iar coadă de lemn Îi era destul de noduroasa. (Din lipsă de experiență, nu ne-am repezit la venirea pe șantier, la Împărțirea sculelor, să luăm un hârleț ascuțit, cu coada lucioasa și o roaba care să nu scârțâie din toate Încheieturile). Prima noastră zi de lucru a fost o zi de vară dobrogeana, cu aerul uscat și cu o boare fierbinte ce venea de pe Bărăgan, așa că toată lumea simțea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
zece pași afară din baraca, când dau de o patrulă ce tocmai venea din partea de răsărit a lagărului; patrulă era comandata de Popescu-Piticu, care era Însoțit de trei soldați din care unul ținea un câine-lup de lanț. Aud imediat glasul ascuțit al stârpiturii: „Stai pe loc, ca trag!” Mă opresc și aștept... Însoțit de soldați și de câine, plutonierul se Îndreaptă spre mine, aproape În fugă și fără să mai spună nimic Îmi repede un pumn În plină figură, Încât am
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
politic În SUA, este acum la a doua sa carte de versuri, după aceea publicată În 1992 („Princeps” - Iași), cu titlu grăitor: „Omul interzis”. Alină Tăcu, doctorand În litere și filozofie, cultiva, parcă la polul opus, o poezie a lucidității ascuțite, ușor ironice, deseori În registru sceptic, invitând la reflecții grave. Disocieri interesante a făcut, à propos de cei trei poeți Tăcu, criticul Ioan Holban”. În ,,Ziarul de Iași”, joi, 22 aprilie 2004, Nichita Danilov publică: ,,Malin Tăcu - vestitorul 161 Revoluției
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
imun, ce pot fi primare sau secundare (dobândite), manifestări patologice de tipul reacțiilor de hipersensibilitate. Alterarea self-toleranței, cu transformarea proteinelor proprii în substanțe imunogene sunt rezultatul bolilor autoimune. Răspunsul autoimun presupune două mecanisme de generare de imunogeni: - eliberarea de antigeni ascunși - alterările proteinelor și formarea de anticorpi crosreactanți imunogeni ce declanșează răspunsul imun. În ultimul timp se vehiculează frecvent denumiri pentru a defini termenii ce intervin în imunitate. După multe cercetări s-a reușit descoperirea unui senzațional nod imunologic: proteinele complexului
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
anomalii. O diminuare evidentă a amptitudinii, afectând tipic mai multe potențiale, este o constatare obișnuită în SM. Pe măsură ce latențele se prelungesc, vârfurile sunt dispensate, amplitudinile sunt efectiv reduse și patternul normal de undă este deformat. Undele își pot pierde aspectul ascuțit sau, datorită amplitudinilor lor reduse și a modificărilor latenței sunt greu de vizualizat și tind să se unească una cu cealaltă. În SM definită diagnostic, gradul anomaliei este de 77%, în SM posibilă 67%, iar în SM suspectă 49%. PES
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
militar care caută un remediu virusului, chiar dacă asta e povestea. Mă gândesc ce film fain ar fi ieșit dacă scenariul ar fi fost modificat astfel ca Will Smith să ne țină două ore într-un New York în care monștrii stau ascunși, iar tot thrillerul să fie legat de posibilitatea ca eroul să piardă ritmul normalului, să fie reperat de virusații care - din nou - nu se văd, să se plictisească de curajul lui inutil. Și să moară demn după ce se termină filmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
III, p. 645), vede ca prin ceață absolutul, spre care visează fărâmițându-l în niște nuclee coerente în sine, extraordinare,... care o arată ca pe o înțeleaptă... (III, p. 649). Chiar după moartea ei, el simte prezența femeii cu privire ascuțită căreia nu-i scapă nimic : Și dacă ești departe, tu tot m-ai zărit... Am știut c-aveai al șaselea simț, vedeai invizibilul... (V, p. 684). Romanița confirmă insolita capacitate de orientare a mamei : de-o lăsai în miezul pădurii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
le topesc în foc iatacul lor de miri/ Ori să le-nfig o dârză spadă prin ficat ? Mai apoi, îi trimite Creusei o cunună de aur azvârlind un uimitor șuvoi de foc mistuitor și își străpunge copiii cu o lamă ascuțită. În chip analog, întrebată de Ionel dacă are de gând să-l incendieze, împreună cu fiica lor (O să-i dai foc, cum mi-ai da și mie ? !), fantoma Marghioalei îi urează bărbatului ca patul de nuntă să-i fie mistuit de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în stare a socoti, gândi, prejudeca și discursirui sau cuvânta.” Dimitrie Țichindeal 9. „Celor ce multe lumânări la citeala cărților topesc, ochii trupului la vedere se tâmpesc, iar acelora ce niciodată pe slove au căutat, măcar cu vederea ochilor mai ascuțită s-a păzit, însă neștiința în întunerecul și în tartarul necunoștinței i-a vârât.” Dimitrie Cantemir 10. „Nu este alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbava, decât cetitul cărților.” Miron Costin 11. „Cetind, trebuie
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ascultă. Totul îi este ostil. Culmea, i-au pus la cap un televizor mic, branșat pe un canal din Tel Aviv, care difuzează continuu scurte informații din toată lumea. Televizorul are și funcția de spion. De cum ațipește, acesta emite niște sunete ascuțite care o fac să se trezească, tresărind brusc. Cu neputință să te odihnești. Plonjează în noaptea totală, lipsită de transparență. Două infirmiere pălăvrăgesc, spălând vasele în colțul bucătăriei. Deodată, micuța blondă cu un aer puțin mai simpatic îi mărturisește colegei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dă spre drumul mare, nu direct, căci vila e puțin retrasă, ci pe o cărare mărginită de vegetație săracă, pe jumătate acoperită de nisip. Motea, care tocmai deschide portița, bombăne pentru că balamalele ruginite scot un scârțâit strident. Nu aude sunetele ascuțite, surâde doamna Segal, și asta o irită. Acum, că folosim poarta asta din nou, o s-o ungem." Are totuși un aer de femeie cumsecade doamna Segal, cheia enigmei trebuie căutată altundeva. Locotenentul încalecă pe calul pe care așteptarea îl făcuse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trecuse încă pe-acolo, dar că va trece sigur, înainte de a merge la șeful gării care îl invitase la masă. Așteptându-l, locotenentul se așeză la pian. În timp ce cânta, vijelia proiectă înăuntru un bărbat pe cap cu o căciulă neagră, ascuțită, din blană de miel, care îi dădea un aer de scit, căci sciții purtau, pesemne, căciuli de blană în ierni asemănătoare. Noul venit holbă ochii: un ofițer tânăr, cu poalele vestonului date deoparte, cântând la pian, în crâșma asta, unde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-l cauți în altă parte." Dar câinele continua să dea vesel din coadă. Ah, scuze, ai venit să-i anunți sosirea." Într-adevăr, șeful de gară, care își făcuse plimbarea de seară, își ivi aproape imediat în cadrul ușii căciula ascuțită, în vreme ce jucătorii bombăneau deja la adresa "jigodiei murdare" care răcise camera. "Vezi, Hector, spuse șeful de gară, nu ești bine crescut, du-te și închide ușa!" Cu capul lăsat, câinele se execută pe loc, ceea ce îi aduse câteva pălmuțe pe gât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a făcut asta?" El își ia o mutră nevinovată și concomitent absorbită, privind-o pe deasupra ziarului: "Ce?" Și observând, oripilat, dezastrul: "Oh! Poate că eu... Dar fără să vreau!" "Trebuie să ai curajul faptelor tale!", îi replică pe un ton ascuțit demnitatea vexată. Are cui semăna nevastă-sa. Îi răspunde agasat: "Ți-am spus că am făcut-o fără să vreau!" Ea îi întoarce spatele și se precipită în baie ca să repare stricăciunile. Bereta și mănușile sunt cu siguranță opera ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
soarta mea, pregătește-te, vine curând sezonul recoltei!" Nu-și dă seama că a pălmuit-o decât atunci când fata scoate un urlet, iar soacră-sa, tot încercând să-și vâre mâna pe mâneca rochiei de casă, lansează pe un ton ascuțit: Ce mai casă de nebuni!" Manuscrisul se oprește aici. După câte își aduce aminte, telefonul avea să se lase așteptat mult și bine. De unde, agitația lui Bejan. Cine a stopat, în ultima clipă, inițiativa ziarului? O dispoziție venită de sus
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
schimonahi, care își impun de bunăvoie niște canoane, greu de imaginat în mijlocul acelei păci adânci, evocate cu doar câteva pagini mai devreme. Unul dintre nevoitori poartă de mai bine de patruzeci de ani o cămașă de sârmă groasă, având capetele ascuțite ale sârmei întoarse spre înăuntru, un altul, ajutor de fierar, poartă pe trup o greutate de patruzeci de funți de fier, iar în mod asemănător, un alt părinte poartă la brâu o cingătoare de fier cântărind treizeci de funți. Uimitoare
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nerăbdătoare și a unor tineri ce vor să meargă pînă la capăt, menține cu greu echilibrul căutînd și el să evite ce e mai rău, păstrînd totodată cuceririle din august 1980. Și unul și celălalt se bazează pe simțul geopolitic ascuțit al polonezilor care îi face pe majoritatea dintre ei să închine spre ponderație și pe amenințarea permanentă a sovieticilor care apără încă de la început asupra precarului compromis polonez. Ori în contextul intern și internațional al momentului, evoluția Poloniei către pluralism
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ca în primordiile facerii lumii. Și nu-i exclus ca într-un timp dincolo de timp sau poate într-o seară calmă, care nu mai prinde fantomele nopții, marele condor să se întoarcă din văzduhul infinit pentru a căuta, cu agerimea ascuțită a privirilor lui, ispititoarele, grațioasele mirese ale orașului de pe coline, cu grădinile lui nesuspendate și fără personaje sosite din închipuirile și esențele mitologiei lumii. DESPRINS DIN SPIRITUL CETĂȚII De cele mai multe ori, nu putem explica clar ideile. Și câte idei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu reușesc decât a spune că e plin de înțelesuri...de multe înțelesuri. Atunci când le voi descoperi, le voi defini în vreun fel, le voi da un sens sigur. De obicei, când mergem la masă, se încalță în pantofii aproape ascuțiți în vârf de culoarea pielii întoarse, lăsând în locul acestora papucii de plastic. Are 37 de ani, și îmbrăcat astfel...pare a fi un clovn mai mult decât simpatic. Chipul îl trădează, în acest sens, și faptul că e pus mai
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]