5,418 matches
-
fără să-și dea seama. Primele fraze țâșniră, agresive, și imediat dispăruseră, nu vedea decât niște urme, doar semne discontinue care pulsau, ca un bulb roșu. Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul... sub balcon, aprind un foc, un rug... locatara, pisicile, pumnii, bătaia... geamurile sparte, incendiul... femeia legată, pisicile arse... cuvinte care doar pronunțate se și întruchipau... realitatea lor viguroasă și netă: duminică, 8 martie, ora 9,30, asaltul apartamentului din strada cutare, incendiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aș vrea să ne revedem, din când în când. Așadar, un biet pescuitor de pradă mică, așadar el, Tolea, nu merita decât această iscoadă oarecare? Se simțea jignit, zău așa! Un gust de vomă îi umplu gura și nările. De la balcon, vedea piața pustie și întunecată. Rareori, jetul luminos al vreunui vehicul. Trecut de miezul nopții, liniște deplină. Barul Levcenco, de la parterul blocului, murise în urmă cu 40 de ani, pierdut în noaptea care tot înghite orașul, deceniu cu deceniu, felie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Păi, văd că știi. Alimentara mare tot stă închisă. Apoi, centrul de sifoane. Traversezi, o iei la stânga, până la capătul blocurilor. Se mai văd macaralele. Mormane de cărămizi, cofraje. Treci prin noroaie, până la penultimul bloc cu patru etaje. Îl recunoști ușor. Balcoanele-s pline cu flori. Au pictat flori și pe fațadă, că e ciupită, a căzut tencuiala. Iubesc florile, pribegii mei, dintotdeauna. Acolo stau eu, la etajul doi. Nu-i nevoie să întrebi. Sunt grămadă, toți, în fața blocului. Te întreabă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
critică. E laborant la Policlinică. Gigi Nisip, poate ai auzit de el. Nepot dinspre soția de-a doua. Tac’su, inginerul Nisip, a fost mare la revoluție aici, la noi. L-a dat și la televizor, când a ieșit pe balcon la Județeană și a strigat toate lozincile alea de-a mobilizat masele. Meseriașul ridică din umeri: - Și dac-a strigat cu ce s-a ales? Dacă fiu-su e tot laborant! Putea să cumpere să privatizeze măcar laboratorul. Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ați înțeles? Pancratz zâmbi înduioșat. - Așa vezi tu politica. Masele, în general, idealizează politica și țin cu ăla care urlă mai tare și spune măscări cât mai porcoase, sau le promite cât mai multe. Levcovici, când l-au adus în balconul Județenei, ce-a promis populației? Nu era plin de promisiuni, că aia, că aialalta, că proprietatea sfântă se înapoiază, că banii se înapoiază de la contribuții, că se mai înapoiază și demnitatea. Nu?! Și cum striga, la pâlnia aia, în balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
balconul Județenei, ce-a promis populației? Nu era plin de promisiuni, că aia, că aialalta, că proprietatea sfântă se înapoiază, că banii se înapoiază de la contribuții, că se mai înapoiază și demnitatea. Nu?! Și cum striga, la pâlnia aia, în balcon la Județeană: „Moarte comuniștilor! Ardeți carnetele de partid!“ Și câte n-a mai promis... A promis, dar mai mult a dat în stânga și-n dreapta la ai lor. Dar... Râse ușor, privindu-l amuzat pe pișpirică. Mai că-i venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pe unde-a fost înainte ICRAL-ul, de-i acuma firma de salubritate a lui Brandaburlea. A fost adjunct și la pensionari, până după Revoluția de la Județeană. L-a pictat și pe Băcănel, tabloul ăla mare care-l scot în balcon la partidul lor, când fac adunare cu pomenirea martirilor. Gentimir aprobă indiferent. -Tânăr Focan ăsta - urmă Pancratz -, da-l pusese un fel de șef peste pictorii care făcea pavoazarea. Lozinci, portrete, afișe. Propagandă. Se dădea și el la Katy, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zile numărate, e pe bune. Apoi în a unșpicea, iar îl apucă. Are o chestie, așa, că vrea să stea numa’ sus, cocoțat, la înălțime, ca să fiu mai explicit. Pe șifonier, pe dulapul din bucătărie, unde-i vine. Șo pă balcon, că au un dulap și acolo. Și țipă, că ăla a venit să semneze. Vă dați seama, câte mistere mai sunt pe lumea asta?“ Nu-i răspunse aceluia. N-avea chef de discuții de-astea aiurea. De câteva luni toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
observă mutarea. Îl avea acolo pe Schwartz, de la Achiziții. Semnase actele pe 26 mai 1987, în ziua în care Gorbaciov, aflat în România, vizitase și Drumul Taberii, cartierul unde locuia pe atunci. Uitase niște rufe la uscat pe sârma din balcon și cei de la sector au făcut crize de isterie. L-au căutat cu telefoanele peste tot, să vină să-și strângă cearceafurile, prosoapele, cămășile și ce mai avea, să nu le vadă Gorbaciov. Cum nu l-au găsit, au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să vină să-și strângă cearceafurile, prosoapele, cămășile și ce mai avea, să nu le vadă Gorbaciov. Cum nu l-au găsit, au venit pompierii cu mașina lor cu scară, de le-au adunat și i le-au aruncat pe balcon. A plătit și amendă și motorina pompierilor. Mai urcaseră trei trepte. Bărbatul din fața lui se răsuci și dădu să-i mai spună ceva. Îl văzu pe Focan cum stă cu ochii închiși, parcă somnolâd, și renunță. Privi și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apele verzui ale oglinzii. Se șterse apoi, îndelung, cu prosopul mare, vișiniu. Trecea dintr-o cameră în alta, leneșă, zăbovind în răsfățul plușat, molcom, vaporos al prosopului. Îl aruncă pe masa din sufragerie și se duse la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și să se lase cuprinsă de razele, încă firave, ale Soarelui din început de zi. Simțea pornirea, dulceagă ca un alint, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
venea de niciunde și nu era închipuire, nu era părere și nu era nicidecum răsfăț. Zvâcni din pat și deschise ușile șifonierului. Oglinda dublă îi arătă noua ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al dormitorului. Nu-i displăcea noua înfățișare. O tulbura doar gândul că nu mai știa cu ce să se îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să vezi ce mi s-a întâmplat mie azi dimineață. Eram în baie, când dintr-o dată, ce să vezi, simt cum îmbobocesc. Ceva în felul ăsta, cu muguri, cum e la vișini când pocnește florile. Până să mă duc pe balcon, până să mă îmbrac, să-mi aleg o rochie, ceva să pun pe mine, ce să vezi? M-am făcut mesteacăn. Da știi, unul alb, fraged, minunat. A mai venit și un tip, unul păros, și m-a dansat. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de când au ridicat barajul. Georgiu Osirică a murit în noaptea anului nou 1967. Mai mulți funcționari, profesori, milițieni, doctorul Wintris și alții petreceau revelionul tovărășesc la restaurantul „Mugurelul Șoptirencanilor“, lângă primărie. Ieșiseră să împuște anul vechi. O petardă aruncată dinspre balconul primăriei l-a nimerit pe Georgiu și i-a explodat în burtă. Erau în balcon primarul, Goncea, maior pe atunci, Brandaburlea ăl Bătrân, protopopul Varsanufie și doi colonei de la Securitatea din București. Nu s-a putut stabili cum de ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
funcționari, profesori, milițieni, doctorul Wintris și alții petreceau revelionul tovărășesc la restaurantul „Mugurelul Șoptirencanilor“, lângă primărie. Ieșiseră să împuște anul vechi. O petardă aruncată dinspre balconul primăriei l-a nimerit pe Georgiu și i-a explodat în burtă. Erau în balcon primarul, Goncea, maior pe atunci, Brandaburlea ăl Bătrân, protopopul Varsanufie și doi colonei de la Securitatea din București. Nu s-a putut stabili cum de ajunsese petarda aceea până la Osirică, mai ales că nimeni nu aruncase cu așa ceva. Doar Goncea trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi-te iară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! " Și uscat foșni mătasa pe podele, între glastre, Între rozele de Șiras și lianele albastre; Dintre flori copila râde și se-nclină peste gratii - Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei - Din balcon i-aruncă-o roză și cu mînile la gură, Pare că îl dojenește când șoptește cu căldură; Apoi iar dispare-n luntru... auzi pasuri ce coboară... Și ieșind pe ușă iute, ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și minte - feri în lături, e Dalila! {EminescuOpI 165} MĂNUȘA (după FR. SCHILLER) Lîng-a leilor grădină regele Francisc așteaptă, Ca să vadă cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă. Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. Pe balconul nalt se-nșiră dame-n veselă cunună. Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din țîțîne Și un leu iese în față, cumpătat, cu pasuri line, Mut se uită împrejuru-și, cască lung și a lui coamă Scuturînd-o, își întinde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și mă apropii de fereastra care dă în stradă. Interfonul meu nu funcționează prea bine și, pentru orice depășește comunicarea sumară (ca de exemplu convorbirile cu băiatul care aduce pizza), deschid fereastra și vorbesc cu cel care se află sub balcon. De data asta, nu vrea să se deschidă și mă umplu brusc de o furie violentă, care mă face să înjur, dar în sfârșit cedează. Bineînțeles că sunt isterică: Jake cu siguranță că va aștepta la ușă destul ca să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fulgii! — Pe aici, domnule, spuseră ei. Și ieșiră pe ușă, în soarele de afară După plecarea lui Brad, Josh se uită la oamenii care stăteau lângă balustrade. Jumătate din birou se uita în jos, discutând, șușotind. La capătul îndepărtat al balconului îl văzu pe Rick Diehl, șeful companiei. Stătea acolo, cu mâinile în buzunare. Urmărind toată scena. Dacă era supărat, în mod categoric nu lăsa să se vadă. Capitolul 24 Brad Gordon se încruntă nemulțumit la toaleta din celula lui. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
simtă, în ’68 a fost începutul sfârșitului comunismului, din țările alea șapte de care spuneai tu, în Cehoslovacia, Polonia și Ungaria, intelectualii au început lupta împotriva comunismului, doar la noi intelectualii au fost păcăliți de Ceaușescu, prin celebra scenă a balconului, atunci când n-a vrut el să se alăture trupelor Tratatului de la Varșovia și să suprime Primăvara de la Praga, mama mea l-a crezut, toți intelectualii l-au crezut, eu cred și acum că au fost păcăliți, el vroia, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu canapea și ghiveci. — Detalii de apartamente ! zic, luată prin surprindere. Uau. Ce rapid ai fost. Nici măcar n-am apucat să-mi anunț proprietarul că plec. Păi, ar cam trebui să Începem să căutăm, spune Connor. Uite, ăsta are și balcon ! Și e și unul cu șemineu În stare de funcționare ! — Dumnezeule ! Mă așez pe cel mai apropiat scaun și mă uit bine la poza În ceață, Încercând să mă imaginez locuind acolo cu Connor. Stând pe canapea. Doar noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu... te excită sau știu eu... — Lissy, Îți spun pentru ultima oară, nu sunt lesbiană ! țip exasperată. — OK ! zice grăbită. OK. Scuze. Mă mai Îmbrățișează o dată strâns, după care se ridică. Hai, trebuie neapărat să bei ceva. Ne ducem În balconul mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, când am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă“ și ne așezăm pe bucățica cu soare, bând schnappsul pe care Lissy l-a luat anul trecut de la duty free. Fiecare Înghițitură Îmi arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și fără să calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai mint, nu-i așa ? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]