7,814 matches
-
copii atârnați de poală... Am scos iarăși ceasul și m-am uitat la el, ajuns în culmea enervării ! Cum să iubești umanitatea, plonjat fiind în anturajul din care nu ai cum te smulge ? A mă ridica pentru a scăpa de bieții mei vecini ar fi însemnat să rămân în picioare, cine știe cât timp de-acum înainte, ceea ce sănătatea nu-mi permitea. Un ghimpe în plus mă înțepa, simțind că avusese dreptate domnul Ialomițeanu, ce mă sfătuise să nu stau la coadă. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mâinile bâjbâind prin acel întuneric dureros dimprejurul lui, înainta, împins și târât de niște femei, spre locul unde așteptau cei ce aveau să fie duși la spital, scoțând gemete înfiorătoare. Picioarele mi se muiaseră și m-am sprijinit de un biet prunișor chircit, aș fi plecat, dar nu mai eram în stare, și cu mâinile ce să-mi astup mai întâi : ochii ? urechile ? Cei ce veniseră dinspre mahala în goană - bătrâni, copii, femei - îi strigau pe ai lor cu disperare și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ridice femeia. S-au oprit însă, fie îngroziți de sângele ce i-a izbucnit deodată gârlă de sub fuste, fie de răcnetul ei neomenesc. Tot chinuindu-se să aprindă o lumânare pe care mereu i-o stingea vântul, bătrâna a trezit bietul copil care, privind nedumerit în jur, a început iarăși să urle. Am mers mai departe, pierzându-i din raza vederii mele, cu sufletul sfâșiat. De ce, Doamne ? De ce ? îmi venea să urlu spre cerul de un albastru strălucitor și sărbătoresc. Astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-am silit a lua noua ei atitudine față de el ca o nemulțumire provocată de lipsa lui de intervenție în cazul Spiridon. Atâta s-ar fi cuvenit să facă odată ce l-ai rugat ! mi-a spus Sophie, în clipa când bietul lungan s-a desprins din brațele mamei sale și a luat-o spre poartă cu ranița în spate, bocănind pe peron cu greoii lui bocanci soldățești. Cu toate diligențele ce am mai făcut, nu am putut afla nimic despre el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doamne ; cât despre acti vitatea lor, îmi pare mai degrabă inutilă, pentru că asemenea distinse doamne și domnișoare nu ajung (et Dieu nous en préserve !) a face acele trebi umile și respingătoare pe care le-ar reclama mizeria umană a unor bieți oameni, cei mai mulți de joasă extracție și ajunși într-o jalnică stare... Nu mai rămâne atunci decât o mondenitate, ce permite contacte în lumea cea mai înaltă. Să fi fost o egoistă ieșire de gelozie ? Cine știe ce a înțeles Marie-Liliane din spusele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din ce în ce într-o postură penibilă. M-am gândit că Sophie este chiar incapabilă să înțeleagă orice reproș. Apoi, a adus amănunte plicticoase despre cum au dat ele dispoziții de organizare pentru instalarea unui punct sanitar într-o biată școală din Bariera Vergului, spitalele nemaifăcând față nenumăraților răniți. Astfel, am înțeles și cum de s-au întâlnit amândouă și de ce au întârziat atât de tare : numai cine a avut inițiativa vizitei nu am înțeles... Conversam fără antren. Ne-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de lupte, neprimeniți și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau trase de perechi de boi, ajungând până la opt perechi), de bubuitul armelor de foc. Pereții înalți și strâmți de stâncă ai defileului făceau ca sunetele să se audă bubuitor și întreit, în această noapte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
regretat-o. Acest moment al povestirii ne-a fost întrerupt de o alarmă ; coborând în pivniță, Sandu Gebelescu ne-a povestit despre nefericiții refugiați, români ardeleni, ce au luat calea nesigură a exi lului, zona Câinenilor fiind plină de acești bieți dezrădăcinați ce și-au părăsit în asemenea timpuri dramatice toată agoniseala, riscând a ajunge aici muritori de foame... Imediat după alarmă, oaspetele nostru a plecat, pretextând urgente drumuri ce-i mai rămân de făcut ; în fapt, mergea să dejuneze la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asupra lui răspunderea unei posibile catastrofe. Dar poate exagerează, iarăși, ca și altă dată, spiritul meu pesimist. Poate totuși retragerea noastră se va opri aici - pe linia munților -, unde acum, seara, Margot a înfipt stegulețele. Poate se va rezista în bietele și precarele noastre fortificații și poate că, pornindu-se, în fine, mult promisa ofensivă a Aliaților, ne vom permite iarăși să înaintăm spre Transilvania. Ce altceva mai putem spera când am rămas singuri să apărăm o asemenea imensă frontieră ? Atacați
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grijă nici că mai am... — Ei, madam Delcă, dă-mi voie, te rog ! Te rog, dă-mi voie să-ți spun că e altă situație ! Cu totul alta ! Sigur că domnul Delcă abia aștepta să se pensioneze, și avea dreptate bietul om. Altceva făcuse o viață întreagă, altceva s-a văzut silit să facă, nu la bătrânețe, dar la o vârstă matură... Pe când cazul lui Niki sau cazul inginerului Cristide... De treizeci de ani, dacă îmi arunc ochii pe geam și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ana, pentru ca să fie în spital la ora când se cântăreau zahărul și rațiile pentru răniți. Știa ea ce mult se fură ! într-o vreme se ducea tocmai la Azilul de bătrâni, unde instalaseră contagioșii de tifos exantematic. Povestea că veniseră bieții soldați cu păduchi și în gene, și în sprâncene ! Ce să le facă ? îi puneau să se spele ! Se spălau în căzi de lemn și pe urmă turnau apă cu creolină, să se ducă păduchii la canal ! Cum să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a putut să fie ! Că ieșise oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa îmi amintesc și eu din poveștile lor, c-a fost o mare agitație în acele zile ! Poliție nu era, armată nu, peste tot o bucurie, se terminase războiul !... Oamenii, de dimineață, ieșeau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el era, pe de-altă parte, se temea să intre, să nu fie nemții încartiruiți. Pe urmă, după război, Spiridon a intrat funcționar, făcuse Școala Comercială, s-a însurat cu o domnișoară care lucra la Telefoane, au avut un copil... Bietul copil a murit când, în aprilie ’44, americanii au bombardat Bucureștiul, și asta a fost o altă lovitură a soartei pentru madam Ana. Ea locuia tot la noi, era ca un membru al familiei... Spiridon nici nu cred că a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Muti s-a necăjit cel mai mult cu ea, bineînțeles, și eu o susțineam în fața lui Niki, care, știi cum sunt bărbații ! Mai comozi ! El gândea ca dumneata, mai practic, dar noi am păstrat-o și la noi a murit, biata madam Ana. Și cât avea mintea de răvășită, ce crezi ? încă își mai aștepta băiatul ! Că ea știe că el trăiește, că simte... Bineînțeles, nimeni nu o lua în seamă ! Și ce crezi ? Cam la vreun an după ce a murit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
supravegheați în casă, nu i-am pus nicio întrebare. La dejun a povestit ce-a vrut el, ce să-l mai întrebi, când pentru un cuvânt scăpat făceai ani grei de pușcărie ? ! Nu voiam să îl vârâm în cine știe ce pe bietul om și, într-adevăr, despre viața lor de acolo nu ne-a povestit nimic. Câte ceva doar despre lagărele în care stătuseră : mai întâi un lagăr de la Roman în care după ei au adus țărani. Țăranii au povestit cum îi chemase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai înghițea de mult nimic... ...momentul acela de confuzie, când, cu mâinile încleștate în umerii ei subțiați, am simțit-o că renunțase să se mai opună. Desigur însă, nu cu autoritara Muti aveam acum de-a face, ci cu un biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-avem cum s-o cheltuim - la cozi, la cumpărături, la aprovizionare, și cam atâta ! Dar e păcat ! Nu se poate ! De aceea cred că măcar față de soț, față de soție se cuvine să manifești înțelegere, dacă regimul n-are. După ce bietul om a fost stors, ani la rând, fără să primească în schimb vreo satisfacție, nici măcar acasă să nu se bucure de înțelegere ? Nici măcar nevasta... ? — înțelegere pe dracu ! Parcă bărbatu știe de v-o înțelegere ! Bărbații e ca copiii : ei știe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai amintesc de tine... Dacă nu mai ai o situație, măcar dacă ai avea bani ! Era multă înțelepciune înainte, când averea nu se împărțea decât după moartea bătrânului. El rămânea cu o prestanță, era curtat, era îngrijit... Pentru că banul impune... — Biata madam Ioaniu, Dumnezeu s-o odihnească ! De câte ori nu mi-a zis : din ce, din nece, tu, Vica, pune-ți un ban deoparte ! Și-așa am strâns ăi șapte mii... Da când am rămas în pensie, vorba dumitale, n-am mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îndopi cu ce vrei, da din șase sute, ori mănânci cartofi și pâine, ori rabzi de foame. La patru mii pensie, iei și carne, iei și Cico, iei și căpșuni, iei și pateuri, iei ce vrei... Da, madam Delcă, da... Pe lângă biata pensioară a soțului dumitale, ți se poate părea că noi... Dar în realitate, nu ! în realitate, diferența nu este atât de mare... Uite ce înseamnă neamul prost : tu îi întinzi un deget, și el îți ia toată mâna ! Eu o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei de dimineața și plecam înțepenită seara ! Da vezi ce s-a repezit Ivona în vestibul să-i deschiză lu putoarea de Niki ? De, bărbatu ei, omu ei ! Așa o să sară și lighioana bătrână când m-o auzi pân curte ! Biata lighioană bătrână ! Că ursuz, că mut, că rău de clanță, cum e, da știi că poți să ai în el o bază ! Că s-a dus și el cum a putut în fabrică, l-a muncă, s-a sculat cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când va fi prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu Margot ? — încă puțin, îi strigi tu, disperată, dar numai mici sunete gâjâite îți ies din bietul tău gât forțat. încă puțin ! Acum are să vină Niki ! Are acest obicei prost să întârzie, dar de venit, vine întotdeauna... — Gata, strigă doctorul, înaintând spre tine cu un cuțit ieftin de alpaca. încerci să cobori de pe scaunul înalt, dar picioarele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
săptămâna - ciocolata Suchard, icrele negre în care, din greșeală, ți se înfundă piciorul, pssst ! Pssst ! Să nu vadă Muti că ai călcat cu sandaua în icre ! Să nu vadă Muti că ciorăpelul tău ajurat e plin de murdărie de câine ! Bietul pechinez al lui Margot s-a ascuns în trăsură de când a rămas singur pe lume ! De când Margot s-a ascuns la via ei din Otopeni ca să nu o vadă Ialomițeanu că e cheală și poartă zi și noapte o căciulă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ceșcuță pentru cafea ! Ei, lasă, numai o gură ! Uf, ce miros dezgustător ! De muced, de gaz ! Săraca, a avut intenție bună, dar... Din păcate, toate hainele ei miros așa, după ce pleacă trebuie să aerisesc în urmă ! Este și ea o biată bătrână, și n-a mai găsit alte soluții ca să lupte cu mizeria ! Soluția ei higienică este gazul, soluția ei medicală e carbaxinul, și așa mai departe ! De fapt, dacă te gândești bine, este o originală, probabil de aceea ține la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se întâmple cu noi ? m-am întrebat, trezindu-mă în mijlocul acelei mulțimi care nu mai voia să știe cine ești... Și parcă ghicindu-mi gândurile, nenea Sandu s-a aplecat spre mine, n-o să scăpăm de război, asta e sigur ! — Biata noastră rudă, magistratul Geblescu, s-a simțit teribil de rău când a coborât din tren ! Era cardiac și îl afectaseră emoțiile, călătoria lipsită de confort, căldură... Eu îl vedeam atunci prima oară și, ca să spun drept, l-am găsit destul de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
permite să se obosească, așa că nenea Sandu și Margot o luau pe Larisa cu ei peste tot : la petreceri, la restaurante, la grădini de vară, la partide de poker, la conacele prietenilor, unde erau invitați... începuserăm să fim convinși că bietul magistrat este un ipohondru și un personaj foarte comic, când, deodată, a murit ! Cred că a murit prin iarnă, da, pentru că mi-amintesc că la înmormântare Larisa avea un superb astrahan ! Și o tocă ce îi venea foarte șic. Ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]