5,261 matches
-
a părăsit tot și nu a mai revenit la acel loc care a rămas blestemat pentru totdeauna. Știu că nu este un subiect plăcut, dar sunt sigură, că multe persoane, în momente de întristare, de îndurerare, nedreptate și mânie, rostesc blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de nenorocire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
este un subiect plăcut, dar sunt sigură, că multe persoane, în momente de întristare, de îndurerare, nedreptate și mânie, rostesc blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de nenorocire. Prorocul David constată despre omul blestemat că el singur își cheamă blestemul prin depărtarea sa de Dumnezeu. „Și a iubit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de nenorocire. Prorocul David constată despre omul blestemat că el singur își cheamă blestemul prin depărtarea sa de Dumnezeu. „Și a iubit blestemul și va veni asupra lui, și n-a binevoit binecuvântarea și se va îndepărta de la el”. Blestemul îl poate ajunge pe om numai dacă se va lipsi de binecuvântarea lui Dumnezeu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de nenorocire. Prorocul David constată despre omul blestemat că el singur își cheamă blestemul prin depărtarea sa de Dumnezeu. „Și a iubit blestemul și va veni asupra lui, și n-a binevoit binecuvântarea și se va îndepărta de la el”. Blestemul îl poate ajunge pe om numai dacă se va lipsi de binecuvântarea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel insistă ca oamenii să nu blesteme
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
blestemat de nenorocire. Prorocul David constată despre omul blestemat că el singur își cheamă blestemul prin depărtarea sa de Dumnezeu. „Și a iubit blestemul și va veni asupra lui, și n-a binevoit binecuvântarea și se va îndepărta de la el”. Blestemul îl poate ajunge pe om numai dacă se va lipsi de binecuvântarea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel insistă ca oamenii să nu blesteme sub nicio formă, chiar și când dau de necazuri: „Binecuvântați-i pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înjurături, se îndepărtează Duhul cel Sfânt, prin urmare, cel rău are putere mai mare în aceste momente, atât asupra persoanelor, cât și a locului și pune stăpânire pe tot. În acea casă, fusese un loc unde se rostiseră atâtea înjurături, blesteme și ocări, încât diavolul era întru totul stăpân pe ele. Fiind lipsiți de credință, acei oameni erau lipsiți și de binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, care se îndepărtase de ei. Și încă ceva, nu numai că terminase rău familia, care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de el, se lăsă prins fără probleme. Care este concluzia ce ne-o putem face din toate aceste istorioare? Să binecuvântăm! Părinții pe copii și noi toți unii pe alții, căci cuvântul spus are putere. Să nu blestemăm nicicând, că blestemul, de cele mai multe ori, se întoarce asupra noastră sau a copiilor noștri. Dumnezeu să ne miluiască pe toți! O lecție de neuitat Era recreație. Copii gălăgioși alergau pe coridoare. Unii intrau grăbiți pentru a-și lăsa ghiozdanele la locul lor, ieșind
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
degetul la buze șoptind: ― Lăsați-o. ― Ai căpiat?! Nebuna e în stare să toarne tot. Grigore Popa se ridică din fotoliu. Îngăimă: ― Apasă pe furcă, pentru numele lui Dumnezeu! Bătrâna respiră adînc: ― Domnișoara Scurtu are dreptate. Tablourile astea sânt un blestem. Le vom preda domnilor de la Miliție. E desigur mai bine așa. Vorbea fără să-și dezlipească ochii de spinarea femeii. Valerica Scurtu rămase cu degetul în orificiul discului. Spatele-i tresări, traversat parcă de un curent electric și lăsă receptorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că la soare e a ei pornire? - Astfel și ei își aruncar - ideea, Dorința, păsul, în nemărginire, Dar cum scântei se sting, în drum spre soare, Astfel și omu - aspiră, dară moare. Ca ei să fii? Să vezi că sub blesteme De ură e - nfierat umanul nume, Să ai de semenul tău a te teme, Să fii ca spuma, fuga unei spume, Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume Și să mă blestemi, să mă-ntrebi: ce drept
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de moarte, Când va fi de dimineață Să treci, mândră, din viață. 202 {EminescuOpVI 203} 162 Frunză verde ca iarba, Rău m-a blestemat maica, Rău m-a blestemat ș-o plâns - Nu știu-n glum - ori într-adins Că blestemul rău s-o prins. 163 Să n-ai odihnă-n mormânt Cum n-am eu pe - acest pământ, Să n-ai pace nici în casă, Zile numai cinci o șase, Să te iei bădiță-n lume Întrebând de al meu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi gândită rău Să-ți trimată Dumnezeu Ce-ți voiesc, mândruță, eu. 170 Taci, puică, nu zice - așa, Că așa te-oi blestema De luna pe cer a sta, Stelele că vor pica Și pământul că s-a - ntinde Și blestemul meu te-a prinde. 205 {EminescuOpVI 206} I. BOCETE 171 Frunză verde lemn uscat, S-a dus Iancu la vânat Să vâneze - o căprioară, Căprioară roșioară Și pe la bot gălbioară. Căprioară n-a vânat, Iancu singur s-a - mpușcat. Bucură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vărsa Și pe unde va pica Chiar și iarba s-a usca; Și dacă-ți va merge rău Curgă-ți sângele pârău, Iar dacă ți-a merge bine Pice carnea de pe tine, Ș-atunci să gândești în tine Că-i blestemul de la mine. Și-o să te ajungă dor Că ți-am fost cândva odor. Leagă-ți doru-n băsmăluță, Răsădește-n grădinuță Ca să crească - un merișor Și mâncând să-ți fie - ușor. 345 Frunză verde, frunzuliță, O tânără copiliță, Mândră ca o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de odată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze și de un urlet flămând de lupi. - Înainte - strigă Făt-Frumos calului, care sbura asemenea unui demon urmărit de un blestem prin negura nopții. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o față limpede prin mijlocul unor vise turburi și seci. Făt-Frumos zbura... zbura necontenit. - Mă arde-n spate! - zise fata c-un gemăt apăsat, ca și când s-ar fi silit mult
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
măcar cine suntem. După Constantin împăratul, care a oficializat creștinismul fără să fie creștin, creștinismul nu a mai fost nici el creștin. Împlinirea amintirii lui Hristos este Uniunea Europeană, paradisul în care Biserica oficiază cu jumătate de gură o morală slugarnică. * Blestemul fundamental al omului nu pare să fie culpa originară, ci obsesia de a-și construi un sfârșit cât mai bine garnisit și mai consistent. E ca și cum nici unul de pe pământ nu ar putea pleca fără să-și ducă la îndeplinire planul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
păr negru, la fel de mlădioasă și de zveltă ca June. Natașa, din Război și pace, prin opoziție cu Pierre, fratele stângaci, cu picioare mari. Bineînțeles că orice om vrea să fie frumos, dar pentru o femeie, frumusețea poate fi uneori un blestem, mai ales când ești ca Aurora: o tânără care a abandonat liceul, fără un soț, dar cu un copil de trei ani de crescut, cu un strop de sânge rebel în vine, oricând dispusă să dai cu tifla lumii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
perindă prin fața ochilor rugurile Inchiziției, diviziile SS, bigotele puritanismului, femeia-comisar, sora Diesel și alte savante de renume mondial. Cînd deschide gura, mă cutremur însă cu adevărat : „Dulciurile și făinoasele sînt la fel de periculoase ca drogurile !”, aruncă ea vestea ca pe un blestem asupra omenirii. La fel de periculoase ca drogurile ? Nu-mi vine să cred urechilor. Inevitabil, fac o comparație cu secvența anterioară de știri și nu reușesc să văd prea multe legături. Dar dacă totuși ?... Și încep să fabulez. Îmi aduc aminte de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-o altfelitate inco mensurabilă. Mergînd doar o pagină dincolo de titlu, găsim următoarea punere în perspectivă a problemei : „Ceva nu merge în România, și nu doar sus, în clasa politică, și nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem ?” - se întreabă retoric domnul Boia. Istoricul răspunde imediat și firesc : „Nu, e doar istorie”. În propoziția următoare revine însă într-un mod cu totul inexplicabil pentru un istoric : „Dar poate că înseamnă același lucru”. Iar peste cîteva pagini se întreabă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și firesc : „Nu, e doar istorie”. În propoziția următoare revine însă într-un mod cu totul inexplicabil pentru un istoric : „Dar poate că înseamnă același lucru”. Iar peste cîteva pagini se întreabă : „Să fi fost un reflex ancestral ?”. Istoria ca blestem și/sau ca „reflex ancestral” ? Nimic din ceea ce stă scris mai apoi în carte nu justifică această interpretare, dar cutia Pandorei a fost deschisă, subminînd astfel statutul și menirea istoriei înseși și permițînd publicului să citească totul în cheia voiosului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
crucială : problema nu mai este atunci fatalismul unui dat inițial, ci întîrzierea istorică a unor schimbări referențiale. Iar întîrzierea se poate recupera, modifica sau chiar valorifica, în timp ce „datul” rămîne dat. Pe scurt, în loc să ne jelim cu voioșie, vorba lui Cioran, blestemul originar și original, putem să ne asumăm cu responsabilitate schimbarea posibilă. Aceasta ar fi cu adevărat o „schimbare la față a României”, iar diagnosticul pe care îl așteptăm ar putea sluji într-adevăr unei terapii de care avem nevoie ! Muzeul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
carnavalurile de mai tîrziu („digitus impudicus”, de pildă, pe care și-l arată astăzi șoferii nervoși, în chip de înjurătură, este o „descoperire” romană - ne amintește Adrian Majuru). În continuare, o serie lungă de înjurături au o origine religioasă, de la blesteme profane („să te bată Dumnezeu” etc.) la blasfemii mai mult sau mai puțin deghizate, începînd cu cele mai „benigne”, precum simpla referință colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alți termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Din el nimeni nu a fost încă alungat. Nu a existat niciodată un mit mai puternic decât al banului. S-au dus de mult faraonii, fie-le piramidele ușoare. Faraonii nu se puteau apăra de profanatorii de morminte decât prin blesteme. Mass-media aprovizionează piața cu mituri... de carton. Miturile actuale nu pot fi decât efemere. Miturile au armuri greu de sfărâmat. Dacă am urla ca Prometeu, am fi poate ceva mai relaxați. Ori ne-am împrieteni chiar cu durerea. Primii zei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Istoria lumii și viața fiecărui om nu sunt decât niște agitate tranziții. Interesul sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare sunt doar bănuite că sunt națiuni. Testamentele unor popoare sunt îmbâcsite de amenințări, injurii și blesteme. Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas capodoperele nescrise. Grosul populației îl constituie martorii inactivi ai istoriei. Patriotismul poate fi o sinteză de comemorări și proiecte.. Misiunea istoricilor e să fabrice argumente celor puternici. Patriotismul poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
O femeie nonșuetistă poate constitui un semn de degradare a speciei. Bogăția e ca oțetul. De ce bei mai mult, de ce ți - e mai sete. Plăcerea unora e să ia capodoperei măsura pentru sarcofag. Există și o perseverență negativă. Imbecilă chiar. Blestemele nu se mai trec în testament. Se subînțeleg. Invidia nu se teme că ar putea fi cândva eradicată. Are căutare fructul oprit, nu cel băgat cu sila pe gât. L - a ținut în poziția verticală nu demnitatea, ci artroza. Despre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
am atins-o niciodată! Iar, pentru asta, îmi pare a fi doar vina mea, căci omul, prin natura sa imperfectă, este o ființă slabă și vulnerabilă prea din cale-afară, însă mă consolez la gândul că voi pune eu capăt acestui blestem foarte curând. Vreau, cu asta, să spun că mă voi desăvârși, voi deveni perfect, adică îmi voi atinge scopul final, la care îndelung tot râvnesc. Nu se poate trăi fără un ideal, nimeni nu poate. Iubesc adevărul mai mult decât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de Dumnezeul cel de sus! 29. Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea, 30. eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem, 31. dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?" 32. Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul; 33. dacă mi-am ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]