4,885 matches
-
nouă prin intermediul filmelor, revistelor etc., întruchipa un gen de trai bun, materialist la care tânjea Europa în urma războiului, și de care se bucură acum. Așa că am folosit America pentru a explora tema visului de fericire (temă foarte americană), aducând pe britanicii reprimați în preajma ei. LV. S-ar părea că în Out of the Shelter ești mai autobiografic, lucru pe care îl faci rar. De cele mai multe ori, umorul e eroul tău principal... DL. Out of the Shelter a fost un roman izvorât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să ne ferim aici de populism! LV. Poeme cum ar fi Hotel Boulevard arată clar că ai vizitat România. Publici poeți români în revistă. Cum ai ajuns la București, ce crezi despre literatura română? FS ...Ei, află că un critic britanic l-a situat într-o stațiune spaniolă. Trăiască lectura aplicată! Îmi place enorm Bucureștiul. Cartierele rezidențiale clădite în veacul al XIX-lea: rondurile și intersecțiile unde se joacă copii și sunt mulți pomi; izul de tei în centru; caldarâmul cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
veche ar fi imposibil fără izvoarele greco-latine, indiferent de orientarea lor culturală. Ceea ce am spus până acum În legătură cu religia galilor și a altor populații celtice vechi din Europa continentală este esențialmente valabil și pentru lumea celtă insulară din acea perioadă. Britanicii au venit În contact cu alfabetul latin În perioada cuceririi romane, Însă În perioada stăpânirii romane nici un text, nici măcar de utilitate practică, nu a fost scris În limba indigenă; la rândul lor, irlandezii și-au elaborat un alfabet propriu (numit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rol similar, stîrnind nemulțumirea naționaliștilor locali. Naționaliștii lui Nasser i-au alungat pe greci, pe italieni, pe evrei și pe sirienii (creștini) din Alexandria, transformînd orașul într-o umbră monotonă și stearpă a ceea ce fusese odinioară, unde domnește acum disperarea. Britanicii au adus în arhipelagul Fiji muncitori angajați pe termen lung din India. Există foarte multă tensiune între subcontinentali și băștinașii din Fiji, deoarece indienii joacă astăzi rolul unei clase negustorești și profesionale străine. Aceste tensiuni au explodat în cele din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pașaport românesc, dovadă a puterii sale. Ceilalți, unul german, altul austriac, iar celălalt polonez, primiseră doar cîte un permis de sejur. Ei și familiile lor trăiau în umbra lui Drucker. Conversația îl are ca interlocutor principal pe un fost diplomat britanic de stînga. Lui Guy i se solicită părerea despre tratatul de prietenie germano-sovietic. Toată lumea se uită la el (care era și el de stînga). Guy spune: Cred că Rusia are un plan și că știe ce face". Pe urmă toți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu știe că, deși Drucker era cu inima la Londra, carnetul lui de cecuri era la Berlin.) Se uită în jur așteptîndu-se să fie aplaudat, dar nu văzu decît priviri alarmate. Ridicîndu-și capul, Drucker spuse: "E un zvon lansat de britanici. Nu va fi nici o prăbușire". Siguranța lui fermă readuse imediat calmul în rîndul celorlalți. Harriet se uită la Guy, care nu-și dădea seama de tulburarea pe care o provocase. Drucker observă acest lucru și spuse pe un ton liniștit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Statele Unite ("Tu îmi aduci știri, iar eu finanțez războiul!") erau tipice. Ziarele germane și austriece (în timpul Războiului burilor), ziarele franceze (în timpul crizei Fashoda) și chiar și presa populară engleză erau frapant de lipsite de rezervă și de rațiune (cu care britanicii se mîndresc pe drept cuvînt). Diferențele dintre presa din Occident și cea din Europa de răsărit țineau deci mai curînd de rang decît de gen64. Aceste diferențe vor deveni și mai pronunțate; ziarele Occidentului vor face un salt calitativ după
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Prim-ministrul era inginerul Ion Gigurtu, un prieten al Axei, iar ministru de Externe era Mihai Manoilescu. Toate acestea nu au dus la modificarea aranjamentelor pactului sovieto-nazist; era (cum îi spunea Manoilescu) "guvernul Disperării Regale". Odată cu căderea Franței și retragerea britanicilor de pe continent, spada care apăra România Mare a căzut. A urmat o săptămînă încordată. Toată lumea simțea apropierea tragediei 8. Doamna Liliana își amintea starea de spirit a tatălui ei: tensionată, sfidătoare și combativă. Iorga se pregătea pentru seara zilei de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
puțin nu la vest de Bug și Prut. Al doilea război mondial a mobilizat pentru prima oară statul european modern la capacitate maximă, În principalul scop de a cuceri și de a exploata alți europeni. Ca să lupte și să Învingă, britanicii și-au consumat până la epuizare resursele proprii: spre sfârșitul conflictului, războiul Înghițea mai mult de jumătate din produsul național brut al Marii Britanii. Germania nazistă, În schimb, a susținut războiul - mai ales În ultimii ani - parazitând economiile statelor-victimă (ca și Napoleon
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aer - de către nemții aflați În retragere, de Aliații care avansau sau de Rezistența franceză. Două treimi din flota maritimă comercială franceză fusese scufundată. Într-un singur an (’44-’45), Franța a pierdut 500.000 de locuințe. Însă francezii - ca și britanicii, belgienii, olandezii (care pierduseră 219.000 de hectare inundate de nemți și rămăseseră În 1945 doar cu 40% dintre șoselele, canalele și căile ferate dinainte de război), danezii, norvegienii (care au pierdut 14% din capitalul național În cursul ocupației germane) și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exploatau această stare de spirit, comunitățile de limbă germană din Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, regiunea baltică și vestul Uniunii Sovietice erau condamnate - și o știau prea bine. În orice caz, nu li s-a dat de ales. Încă din 1942, britanicii agreaseră propunerea cehilor de a strămuta după război populația germană din regiunea sudetă, iar rușii și americanii li s-au alăturat În anul următor. Pe 19 mai 1945, președintele cehoslovac Edvard Beneš decreta: „Am hotărât să eliminăm o dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În lagărele de muncă forțată); lor le-au urmat persoanele strămutate din Italia și, În cele din urmă, cetățenii statelor foste inamice. Germanii au fost lăsați pe loc, urmând să fie asimilați de comunitățile locale. Întoarcerea cetățenilor francezi, belgieni, olandezi, britanici sau italieni În țările lor de origine era relativ necomplicată, singurele impedimente fiind de ordin logistic: trebuia să se stabilească cine și unde are dreptul să meargă și să se găsească suficiente trenuri pentru a-i duce pe oameni acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
situația Greciei servea drept avertisment. În Grecia, deși lumea afacerilor și elita administrativă colaboraseră masiv În timpul războiului, epurarea postbelică nu a vizat dreapta, ci stânga politică. Era un caz unic, dar concludent. Războiul civil din 1944-1945 i-a convins pe britanici că această țară mică, dar vitală din punct de vedere strategic nu putea fi stabilizată decât prin reinstalarea fermă la Atena a unui regim conservator. Eliminarea sau periclitarea politicienilor și a oamenilor de afaceri care lucraseră cu italienii ori cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Partidului Nazist În afara legii și eradicarea ideilor naziste, pentru a instaura În viața publică germană libertatea și democrația. Armata americană din Germania era Însoțită de un roi de psihologi și de alți specialiști Însărcinați să descopere cauzele „rătăcirii” poporului german. Britanicii au inițiat proiecte similare, dar cu resurse mai mici și cu un scepticism pronunțat. Pe francezi subiectul nu părea să-i intereseze. Sovieticii Însă au fost perfect de acord la Început, măsurile agresive de denazificare fiind unul dintre puținele subiecte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu e de mirare că planificarea În vremuri de restriște era peste tot acompaniată, mai devreme sau mai târziu, de un regim autoritar și un stat polițist. Dar situația din Vest nu era chiar atât de diferită. După cum am văzut, britanicii au plătit pentru redresarea economiei cu ani de „austeritate”. În Franța sau Italia, unde piața capitalului privat pe termen lung era practic inexistentă, toate investițiile majore au necesitat finanțare publică - de aceea Planul Monnet privilegia investițiile În ramuri industriale importante
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
această observație. În Europa, scopul celui de-al doilea război mondial a fost Îngenuncherea Germaniei; orice alt considerent era minor câtă vreme lupta continua. În timpul războiului, principala grijă a Aliaților a fost să se susțină unii pe alții. Americanii și britanicii erau permanent Îngrijorați că Stalin ar putea Încheia pace separată cu Hitler, mai ales din clipa În care Uniunea Sovietică a recuperat teritoriul pierdut după iunie 1941. Stalin, pe de altă parte, vedea În deschiderea cu Întârziere a celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Yalta este că reprezintă un caz frapant de neînțelegere, mai ales În cazul lui Roosevelt, victimă a propriilor iluzii. Fiindcă, În acel moment, Stalin nu mai avea nevoie de permisiunea Occidentului pentru a face tot ce poftea În estul Europei; britanicii, cel puțin, au Înțeles perfect acest lucru. Teritoriile estice cedate lui Stalin prin protocoalele secrete ale pactelor sovieto-naziste din 1939 și 1940 se găseau din nou În mâinile Uniunii Sovietice: când a avut loc Întâlnirea de la Yalta (4-11 februarie 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deplin nordul Balcanilor. Până În mai 1945, În Europa Centrală și de Est, Armata Roșie eliberase și reocupase Ungaria, Polonia și cea mai mare parte din Cehoslovacia. Trupele sovietice trecuseră prin Prusia și ajunseseră În Saxonia. În vest, unde americanii și britanicii duceau practic două războaie separate În nord-vestul și, respectiv, sud-vestul Germaniei, Eisenhower ar fi putut intra În Berlin Înaintea rușilor, dar nu a fost Încurajat În acest sens de la Washington. Lui Churchill Îi surâdea un asalt vestic al Berlinului, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În practicile naționale. Mai mult, valutele urmau să devină convertibile, condiție necesară pentru un comerț internațional viabil și previzibil, pe baza raportului față de dolarul american. În practică nu a fost simplu; atât Marea Britanie, cât și Franța s-au opus convertibilității: britanicii din cauza „zonei sterline”3 protejate și a unei economii postbelice șubrede, francezii din cauza vechii obsesii a „francului puternic” și din dorința de a menține rate de schimb diferite pentru varii sectoare și produse, relicvă neocolbertiană a unei lumi de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care numai 7% considerau, În octombrie 1945, situația externă mai importantă decât problemele de acasă), dar spre nemulțumirea aliaților europeni ai Statelor Unite, care se temeau de o revenire a izolaționismului interbelic. și nu se Înșelau foarte tare: așa cum știau deja britanicii, după 1945, strategia americană În cazul unei invazii sovietice a vestului Europei consta În retragerea imediată spre baze periferice din Spania, Orientul Mijlociu și Marea Britanie. Dar În timp ce reduceau angajamentul militar În Europa, diplomații americani se confruntau cu realități mai complexe. Același
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu Stalin; 2) să constrângă Marea Britanie să renunțe la colonii și să adopte convertibilitatea monedei și comerțul liber; 3) să se retragă rapid din Europa. Dintre acestea, numai al doilea a fost atins; al treilea a căzut victimă imposibilității primului. Britanicii aveau altă perspectivă. În 1944, un subcomitet ministerial subliniase patru aspecte de interes maxim În tratativele cu Uniunea Sovietică: 1) petrolul din Orientul Mijlociu; 2) bazinul mediteranean; 3) „comunicațiile maritime vitale”; 4) menținerea și protecția forței industriale a Marii Britanii. După cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Washington) Îi făceau pe strategii britanici să fie mult mai lucizi În privința Europei decât aliații lor americani. Londra luptase pentru Înfrângerea Germaniei, iar dacă prețul acestei victorii era un Imperiu Sovietic În estul Europei, el nu era prea mare. Britanicii continuau să vadă Europa În termenii unui echilibru al puterilor: În cuvintele lui sir William Strang, de la Ministerul de Externe, „este mai bine să domine Rusia Europa de Est decât Germania Europa de Vest”. Strang scria lucrurile astea În 1943. În 1945, când amploarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decât omologii lor americani. După lovitura de stat aranjată de ruși la București În februarie 1945 și, ulterior, amestecul grosolan al Uniunii Sovietice În România și Bulgaria, era evident că prețul local al hegemoniei sovietice avea să fie ridicat. Dar britanicii erau oricum sceptici În privința progresului regiunii: ministrul de Externe Ernest Bevin Îi spunea omologului Byrnes: „În țările astea, un rând de șarlatani se va schimba cu altul”. Lucrul de care se temeau cu adevărat britanicii nu era faptul că URSS
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea să fie ridicat. Dar britanicii erau oricum sceptici În privința progresului regiunii: ministrul de Externe Ernest Bevin Îi spunea omologului Byrnes: „În țările astea, un rând de șarlatani se va schimba cu altul”. Lucrul de care se temeau cu adevărat britanicii nu era faptul că URSS va controla estul Europei (un fait accompli Înainte de sfârșitul anului 1944), ci că ar putea atrage pe orbita sa o Germanie frântă și plină de resentimente, punând stăpânire pe Întregul continent. Pentru ca acest lucru să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economisi combustibil. În cuvintele ambasadorului american William Clayton, un observator empatic de altfel, „speranța englezilor că vor reuși cumva, cu ajutorul nostru, să salveze Imperiul Britanic și să rămână În fruntea lui atârnă de un fir de păr”. În aceste circumstanțe, britanicii se temeau nu atât de un atac sovietic - politica britanică era construită pe ipoteza că agresiunea sovietică putea lua orice formă În afară de război -, cât de o retragere americană. O facțiune din Partidul Laburist aflat la putere s-ar fi bucurat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]