4,943 matches
-
circa 52% din totalul locuitorilor ținutului. Recent, în baza unei analize critice a datelor recensământului de la 1897, cercetătorul Louis Roman a ajuns la concluzia că, de facto, românii constituiau 55,1%, ucrainenii 18,0%, evreii 12,45%, rușii 6,7%, bulgarii și găgăuzii 4,7%, alții 3% din totalul populației. Mult mai defavorabilă pentru românii basarabeni a devenit situația în mediul urban. Politica de colonizare a ținutului, privilegiile acordate unor etnii care se așezau în târgurile și orașele basarabene, rusificarea administrației
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
impactul măsurilor administrative rusești, structura etnică a sudului Basarabiei a devenit predominant ne-românească. Astfel, în câțiva ani, Bugeacul a devenit un veritabil mozaic de naționalități. Deja în 1827, conform unei statistici, populația sa era repartizată astfel: români 33,6%, bulgari și găgăuzi 22,8%, ucrainieni 19,4%, ruși și lipoveni 9,1%, germani 5,7%, polonezi 2,9%, evrei 2,4%, greci 1,9%, armeni 0,9%, alții 1,3%. În mare însă, proporțiile vor rămâne aceleași pe tot parcursul
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
însă, proporțiile vor rămâne aceleași pe tot parcursul secolului, românii continuând să dețină majoritatea relativă în regiune. În februarie 1877, prefectul județului Ismail raporta primului ministru I. C. Brătianu că în acest județ locuiau doar 15% români față de 68% ruși și bulgari. În județul Bolgrad, locuitorii români încă mai erau majoritari, cu 57%, în timp ce bulgarii au atins deja cota de 43%. După reanexarea sudului Basarabiei la Rusia (1878), procesul de modificare a structurii etnice a zonei a continuat. Potrivit datelor ultimului recensământ
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
majoritatea relativă în regiune. În februarie 1877, prefectul județului Ismail raporta primului ministru I. C. Brătianu că în acest județ locuiau doar 15% români față de 68% ruși și bulgari. În județul Bolgrad, locuitorii români încă mai erau majoritari, cu 57%, în timp ce bulgarii au atins deja cota de 43%. După reanexarea sudului Basarabiei la Rusia (1878), procesul de modificare a structurii etnice a zonei a continuat. Potrivit datelor ultimului recensământ rusesc din 1897, în Bugeac locuiau 704.436 persoane (români, ruși, ucraineni, bulgari
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
bulgarii au atins deja cota de 43%. După reanexarea sudului Basarabiei la Rusia (1878), procesul de modificare a structurii etnice a zonei a continuat. Potrivit datelor ultimului recensământ rusesc din 1897, în Bugeac locuiau 704.436 persoane (români, ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani, greci, albanezi, evrei, etc.).
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
forța trebuind să fie repatriați. Cei mai mulți pomaci s-au opus acestei politici astfel încât printre primele manifestații anticomuniste din Bulgaria au fost cele ale pomacilor care cereau redarea numelor și a libertății religioase. În perioada comunistă pomacii din Bulgaria se declarau bulgari sau turci pentru a evita eventuale probleme cu autoritățile comuniste. Pomacii din zilele noastre se declară în general musulmani, neîmpărtășind opinia ca apartenența etnică este obligatorie. În prezent în Turcia trăiesc aproximativ 300.000 de pomaci, în special în partea
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
musulmani denumiți în general torbeși sau pomaci. În Albania trăiesc aproximativ 35.000 de torbeși sau pomaci, aceștia declarându-se de origine bulgară. Nu există un dialect pomac de sine stătător. Cei mai mulți dintre pomaci vorbesc dialecte asemănătoare cu cele ale bulgarilor creștini alături de care locuiesc. Există mici diferențe ale dialectelor vorbite de pomaci în funție de zona în care locuiesc. Cei din sudul Bulgariei și nordul Greciei (denumit aici limba pomacă) vorbesc în dialectul rup, în timp ce pomacii din nordul Bulgariei folosesc
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
Friuli, alături de Marca de Istria. În acest nou context, activitatea misionară a crescut în intensitatea, în principal prin acțiunea arhidiecezei de Salzburg. Între 819 și 823, populația slavă nativă a sprijinit răscoala lui Ljudevit Posavski împotriva stăpânirii france. În 827, bulgarii au atacat Carintia, iar în 828 împăratul Ludovic cel Pios a reorganizat Friuli în patru ținuturi, dintre care cele mai nordice — Carintia și Pannonia Inferioară — au fost detașate de Regatul Italiei și încorporate Bavariei. La rândul său, Ludovic Germanul, fiul
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
din ordinul lui Bertric, majordom al palatului imperial. Împreună cu George, presbiter din Veneția, el a adus o orgă hidraulică la Aachen în 826. În 828, Balderic a fost înlăturat din Friuli, din cauză că a eșuat în organizarea unei defensive eficiente împotriva bulgarilor care au invadat teritoriul imperial în 827. Practic, Balderic a fost ultimul duce de Friuli, ducatul fiind divizat în patru provincii . În cele din urmă, acestea vor fi unite într-o "marchio" (marcă), însă Ducatul de Friuli nu va mai
Balderic de Friuli () [Corola-website/Science/324926_a_326255]
-
prințesa Margareta de Ungaria), au pus la cale o revoltă antibizantină la sfârșitul anului. Cu toate că Asan a fost cel care a jucat un rol mai activ în operațiunile împotriva Bizanțului, fratele său mai mare, Teodor a fost proclamat împărat al bulgarilor și vlahilor sub numele de Petru (al IV-lea?). Un asalt imperial asupra vechii capitale bulgare Preslav a eșuat, după care centrul răsculaților, Târnovo, a devenit capitala noului stat creat. Pe parcursul anului 1186, răsculații bulgari și vlahi au preluat controlul
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
reprezentanții lui Petru și Asan le-au oferit sprijin militar împotriva lui Isaac al II-lea, la Niș și apoi și la Adrianopol. După rezolvarea problemelor din timpul Cruciadei a treia, împăratul constantinopolitan s-a decis să tranșeze definitiv problema bulgarilor și vlahilor. Basileul a prognozat o campanie pe scară largă și a ajuns cu trupele până la Târnovo, pe care l-a supus unui asediu prelungit. Între timp, Petru îl încoronase pe Asan drept co-împărat în 1189 și, fără să abdice
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
retras și, pe drumul de întoarcere, a fost atrasă într-o ambuscadă într-unul din pasurile din Balcani (bătălia de la Tryavna), basileul reușind cu greutate să scape cu viață în 1190. Din acel moment, inițiativa a trecut definitiv de partea bulgarilor și vlahilor, care au capturat fără prea mare greutate regiunile din jurul Sofiei și Nișului în 1191, Belgradul în 1195, Melnik și Prosek în 1196, în vreme ce incursiunile lor repetate spre sud ajungeau până la Serres. Întorcându-se din unul dintre asemenea raiduri
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
constituit de diferite grupe de ciobeni din Ardial, care au venit trecînd cu turmele de oi și au ramas cu traiul permanent. În epoca medievală pe teritoriul satului și-au avut drumul multe popoare, dintre care romani, ucraineni, turci, greci, bulgari, ceea ce demonstrează de ce populația de astăzi din sat este multietnică, desigur impactul l-au avut și alte evenimente din epoca modernă și contemporană. Cele mai timpurii rămășițe au fost descoperite la 1,5 km la sud de marginea satului și
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
atestată sub numele de „Tintu”. Publicarea primelor date despre sat sunt publicate în jurul anului 1774. Deja colonizarea acestei localități începe odată cu anul 1800. Se atestă în urma colonizării o creștere a diferitelor naționalități în rîndul populației, dintre care greci, ucraineni, turci, bulgari, albaneji. Pînă la „Găvănoasa” ce a fost atestat ca sat în sec. al XIX -lea, era încă un sat ce purta denumirea „Greceni” fiind sat mai vechi care datează din sec. al XVIII -lea și era situat acesta tot pe
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
evoluat, din punct de vedere demografic, socio-cultural, economic și teritorial-administrativ. Toate aceste schimbări au contribuit la formarea satului Găvănoasa ca comună. Acest fapt ne atestă următoarele mențiuni documentare: „Găvănoasa” cu 860 de locuitori: 416 moldoveni, 290 ruși,78 găgăuzi,46 bulgari,16 ucraineni,14 greci.„Grecenii” cu 132 de locuitori, dintre care 104 moldoveni si 28 ruși. Greceni, sat în comuna Găvănoasa, 107 locuitori în 1959, iar în 1970 - 313 locuitori.
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
balneară de la nord de Burgas. Autobuzul vizat de atentator urma să transporte patruzeci și doi de israelieni, în majoritate tineri, după sosirea lor cu un avion venind de la Tel Aviv. Atentatul a provocat moartea a șapte persoane: cinci israelieni, un bulgar (șoferul autobuzului, totodată ghidul grupului) și atentatorul sinucigaș. Ministrul bulgar de Interne Țvetan Țvetanov a anunțat la 19 iulie 2012 că atentatul a fost provocat de un sinucigaș. Persoana respectivă avea acte de identitate americane emise în Michigan, probabil false
Atentatul de la Burgas () [Corola-website/Science/326915_a_328244]
-
în drepturi a Parlamentului după Revoluția Junilor Turci, deputații au avut ca principală sarcină convocarea unor noi alegeri generale. Noul parlament ales în 1908 avea 142 de deputați turci, 60 arabi, 25 albanezi, 23 greci, 12 armeni, 5 evrei, 4 bulgari, 3 sârbi și 1 vlah. Comitetul Unității și Progresului (CUP) se baza pe sprijinul a aproximativ 60 de deputați. CUP, principala forță politică a revoluției, a reușit să obțină o poziție dominantă în relație cu Uniune Liberală (UL), fiind principalul
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
a făcut ca Imperiul Otoman să semneze un acord secret cu Germania, care a dus în cele din urmă la implicarea imperiului în Primul Război Mondial. Soarta imperiului în cadrul Puterilor Centrale a fost pecetluită în cele din urmă de capitulările bulgarilor și a austriecilor. Imperiul Otoman a fost izolat. Ultimele alegeri pentru parlament au avut loc în timpul ocupației militare a Istanbulului de către trupele aliate. Pe 13 octombrie 1918, Talat și miniștri CUP au demisionat, iar turcii au semnat la sfârșitul lunii
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
pe turci să continue raidurile pe posesiunile lui Șișman. Bazileul Ioan al V-lea Paleologul s-a recunoscut vasal al otomanilor la scurtă vreme după victoria turcilor de la Cernomen, deschizând astfel calea intervenției directe a sultanilor în afacerile interne bizantine. Bulgarii și sârbii s-au bucurat de un scurt respiro de-a lungul deceniilor al optulea și al nouălea al secolului al XIV-lea, timp în care Murat a fost mai interesat de rezolvarea problemelor din Anatolia și influențarea politicii bizantine
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Această victorie a creștinilor l-a încurajat pe Ivan Srațimir să rupă relațiile de vasalitate față de otomani și să reafirme independența Țaratului de Vidin. Murad s-a reîntors în capitală în 1388 și a lansat o campanie fulgerătoare împotriva țarilor bulgari Șișman și Strațimir, care au fost nevoiți să recunoască din nou vasalitatea față de otomani. Murad i-a cerut în acest moment și lui Lazăr să accepte să devină vasal și să plătească tribut turcilor. Încrezător în șansele sale de reușită
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
După încheierea luptelor participa în calitate de consilier militar în delegația turcă care a încheiat la 29 septembrie 1913 acordul de la Istanbul. Prin acest acord s-a decis, printre altele, ca Edirne, Dimetoka și Kirklareli să rămână în cadrul Imperiului Otoman, iar la bulgari să rămână Kavala și Dedeaci, iar râul Mărită să despartă cele două state. Ismet a fost cunoscut de a lungul vieții sale și sub numele de Ismet Pasă, el schimbându-și numele în preajma anului 1930, cănd Atatürk a decis ca
İsmet İnönü () [Corola-website/Science/323136_a_324465]
-
direct la Marea Mediterană. O a treia porțiune a Bulgariei tratatului de la San Stefano — Macedonia — nu a avut nici măcar ocazia de a avea această libertate limitată, ea rămânând în granițele imperiului ca și înainte de război. În aceste condiții, era natural ca bulgarii din Bulgaria, Rumelia Orientală și Macedonia să-și dorească unitatea națională. Prima tentativă s-a făcut în 1880. Noul prim ministru britanic, (care susținuse ferm cauza bulgarilor în trecut) le-a dat politicienilor bulgari speranțe că politica britanică în se
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
în granițele imperiului ca și înainte de război. În aceste condiții, era natural ca bulgarii din Bulgaria, Rumelia Orientală și Macedonia să-și dorească unitatea națională. Prima tentativă s-a făcut în 1880. Noul prim ministru britanic, (care susținuse ferm cauza bulgarilor în trecut) le-a dat politicienilor bulgari speranțe că politica britanică în se va schimba și că va susține o unire. Din păcate, schimbarea de guvern nu a adus și o schimbare a intereselor Regatului Unit. În plus, a apărut
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
Plovdivului se efectuau manevre militare. Maiorul Danail Nikolaev, care le conducea, știa de acțiunile unioniștilor și le susținea. La 18 septembrie 1885, miliția Rumeliei (armata provinciei) împreună cu grupările unioniste înarmate au pătruns în Plovdiv și au ocupat reședința guvernatorului , unionist bulgar care nu a opus nicio rezistență. S-a format imediat un guvern provizoriu, condus de . Maiorul Danail Nikolaev a fost numit comandant al forțelor armate. Cu ajutorul ofițerilor ruși, el a creat planul strategic de apărare împotriva așteptatei intervenții otomane. În
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
care l-a constrâns să nu trimită trupe în Rumelia Orientală. În 1881, printr-un protocol special, creat după reînființarea Ligii celor Trei Împărați, s-a punctat faptul că Austro-Ungaria și Germania ar susține și ele o eventuală unire a bulgarilor. În ciuda așteptărilor, Rusia nu a susținut Actul de la 6 Septembrie, din cauza conflictului deschis cu cneazul Alexandru I. Rusia dorea să-și conserve influența în Bulgaria și se temea să o piardă pe măsură ce statul se întărește cu Alexandru I pe tron
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]