5,129 matches
-
semnez. I-am mulțumit și mi-am luat bagajul. Când m-am văzut cu rucsacul în mână, mi-am dat seama că nu se potrivea deloc cu ce eram îmbrăcat și nici nu se făcea să duc fata la restaurant cărând așa ceva după mine. M-am gândit o clipă să-mi cumpăr o geantă, dar, ca să încapă craniul înăuntru, ar fi însemnat să iau o valiză mare sau o cutie pentru mingi de bowling. Valiza ar fi fost prea grea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru mingi de bowling, mai bine rămâneam cu sacoșa asta. În fine, mi-am zis că cel mai simplu ar fi fost să închiriez o mașină și să fac bagajul uitat pe banchetă. În felul acesta, nici nu trebuia să car rucsacul după mine, și nici să-mi fac griji că nu se potrivea cu îmbrăcămintea. Aș fi vrut să închiriez o mașină europeană șic. Nu că m-aș fi dat în vânt după asemenea mașini, dar meritam și eu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
accept așa ceva. Eu nu mai pot fugi și ar însemna doar să te încurc. S-a zis cu mine. — Ideea de evadare a fost a ta. Nu mai poți da îndărăt acum! Te scot de-aici chiar dacă trebuie să te car în spate tot drumul. Umbra m-a privit cu ochii duși în orbite. Dacă tu crezi că mă poți ajuta, îmi dau toată silința, dar să știi că nu-ți va fi ușor să te miști repede, cu mine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aici. Umbra și-a băgat mâinile în buzunare și a clătinat din cap de câteva ori. — De ce? Nu mi-ai promis că o să evadăm împreună? De aceea mi-am stors mintea să pun la punct planul acesta. Nu m-ai cărat în cârcă până aici? Ce rost a mai avut atâta efort? De ce te-ai răzgândit? Din pricina ei? — Da, ar fi și acesta un motiv, dar nu e singurul. Am descoperit ceva foarte important pentru mine, mult mai important decât aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atitudine de autoevaluare pozitivă, lui nu-i mai pasă nici de opinia și judecarea publică a celorlalți iar rușinea și pudoarea dispar. Sentimentul de vinovăție rezultă din judecarea de sine, privitor la propriile intenții, comportamente și mod de a fi - care - poate fi evaluat ca reprobabil, în conformitate cu normele și cutumele comunității. Acest sentiment nu ține de codul de sancțiuni legale în funcțiune, de cunoașterea publică a intențiilor și actelor sale, de judecarea efectivă a acestora de către alții în tribunale, ci de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
carne de fiară, neumbrite de nour, nearse de soare: Pajură, Bour, cu schiptru și tiară, mă rog să vă iviți! Pre voi, fiare heralde: alde Pardosu', alde Irog-inorogu', vă rog să vă iviți! Fiarelor de bună sau de rea priință cari pe vânătoriul ăl de-o să-l prindză 'n bunget de pădure fără șleau, nici hărți, nu mi-l ospătează cu te miri ce abure și niscai sfarog, fiarelor din fabule, din iticești și de zăbavă cărți, mă rog să se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui/ sau va trage brazde pentru tine în câmpie?/ Te-ai încrezut oare în el, căci multă-i e puterea,/ și-i vei lăsa lui treburile tale?/ Te vei încrede că-ți va aduce înapoi recolta/ și că o va căra la aria ta?"5 E limpede, inorogul nu are cum să fie decât o fiară imposibil de îmblânzit. În Psalmul 21, 21-22, unicornul se numără printre forțele malefice, amenințătoare, împotriva cărora omul expus cere ajutorul divinității: "Scapă de sabie viața
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
teren acoperit cu frunze uscate, își linge labele pentru a le umezi și a le face să alunece astfel încât să se poată apropia fără a fi detectat din cauza sunetului. Au fost raportate cazuri în care un lup a fost văzut cărând ramuri de salcie în gură pentru a-și camufla prezența, în timp ce punea la cale o ambuscadă dintre sălcii și, având doar nasul ieșit în afară și înșelând o turmă de capre care se hrănea cu frunzele".34 E clar, un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
biet om. Proporțiile sunt mereu în favoarea sa, după cum și înfățișarea pare a împrumuta, adesea, aspecte ale marilor fiare terestre: într-un rând, reptila pare un fel de urs cu țepi pe spinare și cu un bot imens, în care își cară, firește, victima 4. El reprezintă, prin excelență, pericolul ori, din perspectivă creștină, diavolul. De altfel, adesea, în iconografia creștină 5, iadul este reprezentat ca o imensă gură căscată, care îi înghite pe păcătoși (ipostază frecventă și în frescele înfățișând Judecata
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
caractérisée à la fois par une riche productivité et une insistante affirmation du patrimoine national existant, et d'une faible reconnaissance des carrières individuelles et de leurs réalisations. Le problème du génie concerne directement les ressorts imaginaires de cette productivité: car les figures et les techniques de la spontanéité créatrice comprises dans la sphère de la génialité participent effectivement à la stimulation de cette mobilisation collective, diffuse et anonyme, qui rend possible la constitution d'un patrimoine littéraire. Cette réflexion s'appuie sur
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
spun dacă el chiar a simțit că betonul era cald. Nu cred că avea cum să fie cald. A băgat degetul în beton (o fi simțit că era rece...) însă a spus: Da, aveți dreptate mai așteptați să se răcească!" Căram betonul cu targa până la etajul 4 pe schelă, dar nu pentru că nu erau macarale, aceasta era dispoziția. Apoi am lucrat și am construit niște cotețe pentru porci și, în timp ce construiam cotețele, a venit generalul Constantinescu 18 sau, cum i se
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ce pot face semenii noștri. Eram la Salcia și vine în inspecție maiorul Ioanițiu de la București. A ieșit la raport și brigadierul Marinescu, de la Brigada de construcții din care și eu făceam parte, solicitând ca tineta cu mizerii să fie cărată cu carul cu boi la Dunăre, că erau 4 perechi de boi la lagăr, iar maiorul Ioanițoiu i-a replicat: "Păi ce, mă, boii sunt deținuți?" C. I.: Cu alte cuvinte boii, adică animalele, aveau, în ochii maiorului și a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
se economisea material și reducea timpul de execuție a lucrării, că una este să torni 30 de metri cubi de beton și alta e să torni doar 5 sau 10. Până în ora 12.00 am săpat la fundații, apoi am cărat pietrele astea mari cu roaba de la o distanță considerabilă, iar a doua zi dimineață am început să facem beton, să punem pietre și să-l turnăm. Acum, de ce să nu vă spun?, că lor, caraliilor, nu le-am spus-o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
700 de distrofici. Era cel mai mare procentaj de distrofici pe metrul pătrat cunoscut în istorie până atunci. Un procentaj înfiorător! Pe bacul Adour, la Periprava C. I.: Mi-ați vorbit la un moment dat despre morții pe care-i cărați în spate. Cine erau, unde se petrecea asta? S. Ț.: Eram pe bacul Adour 24821. La Periprava, în lagărul propriu-zis de la Grind, am stat foarte puțin timp, cred că doar vreo două luni înainte de a pleca, adică de a ne
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și de picioare, astfel încât să-l duci ca pe o roabă. Și atunci luam mortul în spate, picioarele mortului târându-se prin zăpadă. Și îl duceam pe rând, schimbându-ne când oboseam. Ne însoțeau doi militari cu automatele. Așa îl căram până la Periprava. C. I.: Pe o distanță de... S. Ț.: Între 15 și 20 de km. Ajungeam la Periprava sleiți de puteri. Acolo primeam de la portarul cimitirului un hârleț sau două, lopată și în primul rând târnăcop, pentru că pământul era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
foamete! Nu aveam lumină în saivanele alea, se puneau niște felinare. Seara se bătea toaca pentru masă; dar ce, aia era mâncare? Ni se aducea hârdăul cu mâncare, ciubărul ăla prin urechile căruia se trecea un băț ca să poată fi cărat. Nu știu cum se făcea că, atunci când ajungea mâncarea în dormitor, cineva, dintre deținuți, arunca cu ceva în felinar și se făcea întuneric. Se declanșa atunci o învălmășeală cumplită, toți năvăleau, tăbărau cu gamelele la hârdău și-l goleau. Te culcai flămând
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
tipurile de munci efectuate. S. Ț.: Un alt tip de muncă era în agricultură. Muncile sezoniere: la prășit porumb, cules sfeclă de zahăr, cules de mazăre, de porumb, tot ce se semăna și tot ce mai ținea de lucrări agricole (cărat recolta, la sortat ceapă și așa mai departe). Eram odată la sortat ceapă când a venit colonelul acela pe care-l porecleam "Dubă", pentru că el a fost cel care inventase vagoanele dubă pentru transportul deținuților. Sergentul Ababei, de care v-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
doi ani de facultate. Mi-a răspuns batjocoritor: "n-ai studii îndeajuns pentru noi!" Am cerut să fiu angajat, nu pe post de director sau altceva. Nu pentru acelea mă dusesem eu. Mi s-a răspuns: "nu avem decât la cărat cu roaba!", că pentru mine au de muncă doar la șanțuri, că au șanțuri de săpat și munci de astea necalificate. Nu-mi era greu, că eram obișnuit de la cărat cu roaba la dig, eram deformat, în sensul că aveam
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în țară cu Divizia "Tudor Vladimirescu", care a fost pus șef în Lupești, primar comunist. Trebuia să dăm cote în funcție de mărimea proprietății și tot grâul pe care l-am făcut pe terenul din fața morii, un teren mai fertil, a fost cărat de către fratele meu la Berești cu două căruțe. Absolut tot grâul, niciun bob nu ne-au lăsat și tot nu am reușit să acoperim cota impusă. Că ne-au impus o cotă de 20.000 de kg de grâu pe când
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cele două hectare de pădure. Noi le-am tăiat cu oameni pe care i-a plătit mama în lemne, nu cu bani. Au tăiat, au făcut metri-steri, cum au cerut aceia dimensiunile, și au venit cu un camion de au cărat lemnul. Erau brigadieri îmbrăcați în salopete, cântau cântece patriotice. A venit unul din aceștia și la noi în curte. Lângă batoză erau niște dulapi mari, groși pentru hambarele pe care le aveam. Și zice acesta, l-am auzit cu urechile
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu seringa, eu am căzut jos și nu mi-au mai luat sânge. Noaptea am dormit acolo. Însă înainte de somn, pe mine, pe Donțu Iordache, Jan Iacob și încă unul, pentru că eram mai tineri, ne-au luat la bucătărie să cărăm hârdăul cu mâncare. Pentru sarcina asta ne-au dat un supliment de hrană. Noi, pentru că nu mâncaserăm în cursul zilei, am luat cam cât am vrut noi. Numai că a fost prea mult, pentru că nu ne-am mai putut întinde
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mai putut întinde. Când încercam să ne lungim în paturi, ne ieșea ce-am mâncat, ori pe gură ori pe fund. Și am stat în șezut cam până după miezul nopții. A doua zi ne-au dus la treabă: am cărat cu roaba pământ, făceam digurile la malurile din stânga și din dreapta. Eram îmbrăcați tot cu hainele noastre, abia după vreo săptămână ne-au dat zeghe. La un moment dat, noi ne-am făcut norma, ceea ce ne măsuraseră ei și a venit
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
m lungime, pentru cai și se puneau pe margine niște pietroaie, un fel de pavaj, nu se făceau turnări cum se fac acum. Erau niște moșnegi, mai bătrâni cu mult decât noi, de la Moldova Veche, cioplitori în piatră. Noi le căram lor piatră iar restul timpului o lălăiam. C. I.: Cioplitorii erau tot deținuți? S. M.: Da, tot deținuți. Ce s-a-ntâmplat? Într-una din seri, ne vine un cetățean însoțit de un subofițer care-l recomandă pe acela ca fiind
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de colectare a apei chiar lângă colonie, ne-au ales câțiva oameni, o nouă brigadă, printre care și eu și Aurel. Că de!, lucrasem pe post de cioplitori de piatră și de acum asta era meseria noastră. Și tot așa căram pietre. Erau însă și zile când nu ieșeam la muncă pentru că nu aveam escortă. Ieșeam ultimii din colonie, eram 17-18 oameni. Mi-am zis: "ce să umblu eu prin colonie fără rost!?" M-am dus la bucătărie să fac treabă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
făcut foame permanentă. O dată pe săptămână ieșeam la aer și la lumină, în rest numai lumina asta de bec. Ziua nu aveai voie să te culci că venea gardianul și deschidea vizeta pentru control. Eu, fiind copil, eram obligat să car tineta cu mizerii, ne mai scotea să spălăm pe jos sau să spălăm vasele în care se aducea mâncarea. Când era fasole era minune pentru că lingeam resturile din găleți. La penitenciarul Iași. Bătut pentru un "chirpic" de mămăligă C. I.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]