6,287 matches
-
declanșat decizia noastră comună. Un lucru însă rămâne cert, era într-atât de frig, pe un mijloc de martie atipic, noi eram suficient de epuizați și deznodământul s-a produs în mod evident. Știu că grupa noastră a ajuns la „Cinema Copou” și-am urmărit atunci „Yankeii”, o super producție americano-britanică, cu o distribuție marcantă. Am conștientizat imediat gravitatea faptei noastre și poate nu într-atât fapta în sine, cât mai ales consecințele ce veneau în mod evident pe fondul dezamăgirii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
libertină uneori și totdeauna neglijată; boemă și afectat cabotină; prea sentimentală și de aceea romanțioasă și incoerentă până În plină maturitatea mea, cât pe-aci desuetă. M-au trezit, Întârziind până la ele, [până la] aceste sclave ale modei și ale eroilor de cinema, cu atributele mele demodate: părul lung și dat pe spate, mustața tunsă mocănește și cravata-lavalieră a generației mele de la 1900; și m-au deretecat, mai cu binișorul și mai cu gluma lor acidă, punându-mă la curent cu banalitatea contemporană
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fapt, nici nu e potrivit să le numesc vise, ci coșmaruri, un coșmar cu nenumărate secvențe, dilatat peste măsură. Îmi vine să țip, să fluier, să mă împotrivesc, să intervin în curgerea nebunească a acțiunii, ca odinioară, în sala de cinema, tot ce am văzut în aceste vise mă nemulțumește, mă umple de revoltă, este cumplit, este neomenesc. Totul e atât de strâmb alcătuit, atât de crud și de irațional!... Aceasta e lumea, lumea oamenilor, lumea până de curând și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
interesat cu ce se ocupa omul meu și mi s-a spus că scotea un ban în port, cu descărcatul mărfurilor și cu micul trafic de țigări. Ceea ce iarăși era de natură să mă tulbure, deoarece și celebrul star de cinema american, mort, cum spuneam, în timpul filmărilor, tot așa începuse: o echipă care turna un film polițist în port l-a remarcat printre hamalii și traficanții care căscau gura. Fata care stătea lângă omul meu la masă mi-a mărturisit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
imposibile dintr-o colibă amărîtă de pe-un deal din apropierea Caracasului. Una dintre ultimele ieșiri În scenă ale motocicletei La Poderosa este relatată cu efecte cinematografice, iar noi părem s-o urmărim Într-o liniște precum aceea din sala de cinema: „...am aruncat frîna de mînă care, sudată prost, cedase și ea. Vreme de cîteva clipe, n-am mai văzut decît forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
toare cu privire la soarta noastră, a tuturor. Concluzia: trebuie să fim mai solidari. Speranța că într-o zi ni se va face totuși dreptate! Somn greu, plin de vise stranii... 26 ianuarie 1952 În drum spre casă am intrat într-un cinema pentru a vedea Cu metrele vesele din Windsor (muzica de Otto Nicolai). Amu zant. Am trecut și pe la Pisa (Trixy Checais). Nu era acasă, cu toate că avea lumină la ferestre (?). La întoarcere - ceartă cu Mama cu privire la Camarera Major (Madame Simon - fosta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu pătratul distanței dintre noi. Stau pe promontoriul extrem al digului plăjii constănțene: aici nu ajung nici coconeturile cu cărnuri moi și basmale multicolore, nici domnii cu burtă, nici bohema care infestează plaja și nici - supremă fericire - orchestra simfonică a cinema tografiei. Pe blo curile mari de piatră și ciment prăvălite în mare zburdă și pescuiesc ado lescenți arși de soare, grațioși, fericiți, rău-crescuți și cu ochii blânzi. Marea - verdele tare, nobil al adâncimii, care n-are nimic a face cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aveai să faci marți... și nu am fost deloc șocat la gândul a ceea ce aveai să faci marți, te rog să mă crezi, căci altfel amorul meu propriu ar suferi! La un moment dat ți-am propus să mergem la cinema de la nouă seara până la miezul nopții și mi s-a părut că ai ezitat un pic înainte de a accepta. Apoi am plecat. Abia în stradă mi-am dat seama de gafa pe care o făcusem: miercuri pică după marți, ori
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mi-am dat seama de gafa pe care o făcusem: miercuri pică după marți, ori marți are ședință de lucru și Dumnezeu știe dacă va putea închide un ochi toată noaptea. Iar eu îl invit pentru a doua zi la cinema până la miezul nopții, ora pro babilă a întoarcerii acasă - unu noaptea! Dar nu mai era nimic de făcut. M-am hotărât să aranjez lucrurile cât voi putea mai bine, invocând mersul la piață joi dimineața și întorcându-mă de la cinema
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cinema până la miezul nopții, ora pro babilă a întoarcerii acasă - unu noaptea! Dar nu mai era nimic de făcut. M-am hotărât să aranjez lucrurile cât voi putea mai bine, invocând mersul la piață joi dimineața și întorcându-mă de la cinema direct acasă, fără a mai trece pe la tine. Am mai uitat ceva: mi-ai mai vorbit despre faptul că te simțeai încurcat. și mă gândeam: „La toate astea se mai adaugă și încurcătura de a fi drăguț cu mine, și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trecut pentru câteva clipe pe la Mihai și am rămas ore întregi... 8 mai 1953 În sfârșit, am predat astăzi traducerea la editură, după o în târ ziere de 38 de zile. Seara am fost cu Mihai și cu Alice la cinema. 9 mai 1953 Mihai pleacă mâine în turneu. Preparative. Vom petrece seara împreună cu familia, la Rădulești. O seară bună. Reîntorși acasă la el, am stat de vorbă târziu în noapte. Încă n-a apucat să plece și îmi și lipsește
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
până la capăt! și aveam de gând să mă pun serios pe treabă, să mă pregătesc mai temeinic la istoria literaturii și a dramaturgiei române, dar mai cu seamă să caut să-mi însușesc măcar elementare cunoștințe în domeniul culturii cinematografice. Cinema! Nici prin cap nu-mi trecuse vreodată să-mi leg viața de această a șaptea minune a lumii. Regizor de teatru - da, mă bântuise gândul acesta încă din adolescență, dar cinema?! și, alături de eroii lui Montesquieu, mă întrebam și eu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-mi însușesc măcar elementare cunoștințe în domeniul culturii cinematografice. Cinema! Nici prin cap nu-mi trecuse vreodată să-mi leg viața de această a șaptea minune a lumii. Regizor de teatru - da, mă bântuise gândul acesta încă din adolescență, dar cinema?! și, alături de eroii lui Montesquieu, mă întrebam și eu: „Cum o fi asta să fii cineast?“ Spirit metodic, mi-am cumpărat din librării vreo zece diverse volume care, îmi ziceam, ar putea să-mi deschidă niscaiva noi și nebănuite orizonturi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Paradis, Pintilie declară: "În nefericita mea țară, RĂUL s-a instaurat definitiv, inamovibil. Am încetat să comentez sau să încerc să-l dinamitez. Îl privesc cu un dezgust rece, cu oroare". Am văzut filmul la Geneva, într-o sală de cinema "alternativă", acolo unde aterizează filme de artă, filme de autor sau chiar pseudo-vintage, gen pornografie rusă fabricată special pentru trupele de pe frontul anului 1917. În sală, cel mult zece spectatori. Imposibilitatea limbii franceze de a reda substanța filmului; propoziții de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
șifoniere vechi fuseseră readuse la viață și scoase pe stradă. Revăd, după ani de zile, celebra "căciulă-astrahan" purtată firesc de pensionari dornici să scoată un ban din figurație. Cabluri negre întinse peste tot, reflectoare, grupuri electorgene și cabinele vedetelor de cinema păzite de agenți de securitate. Frânturi de fraze în engleză zboară prin aer. Am înțeles, zona a fost transformată în platou de filmare pentru un producător american cu buget respectabil. Impresionantă însă este vederea acelei mini-invazii rusești, un déjà-vu ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu numai doi franci de la Marché aux Puces. Desperecherea scade valoarea oamenilor, dar și a paharelor. Bizară senzație că sunt în altă lume, apropiată de extracorporalitate. Mussolini era un mare amator de filme cu Stan și Bran. În timpul reprezentațiilor de la cinema, râdea cu lacrimi. La sfârșitul anilor '30, atunci când sonorul a invadat definitiv și filmele celor doi, obișnuia să spună: Sonorul mi-a distrus comicii". Bunul meu amic elvețian Oliver W. se pregătește de plecare pentru Zürich. Va lucra la marea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din ce în ce mai nefericiți?". Sunt mulțumit că am văzut aici, în Occident acest film extraordinar și nu acasă, unde goana după "afaceri" și tendința de îmbogățire rapidă, cu orice preț, îi face orbi și impenetrabili pe compatrioții mei față de acest gen de cinema. Mi-a mai plăcut de asemenea, artificiul regizoral al lui Von Trier, ce izbutește să livreze o operă inclasabilă: nici documentar, nici teatru filmat. Viața, pur și simplu, sau o ilustrare perfectă a unui manifest exotic și revoltat numit "Dogma
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
neverosimil de verde de țelină... Extraordinar, mi-am spus pe moment! Tipul dădea impresia că abia așteaptă semafoarele, pentru a se hrăni compulsiv cu frunze și Tolstoi. L'enfant jetable. Copilul pe care îl folosești, apoi îl arunci. Vedeta de cinema Angelina Jolie, facies în care toate trăsăturile feminine sunt exacerbate până la limita grotescului cu ajutorul bisturiului esteticianului, adoptă copii din Malaezia, Africa etc., declarând cu serenitate că, atunci când adoptatul Madox se va face mare și va intra la școala, va adopta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sa dezvoltare de egalitate, banalitate și indiferență. Suntem o cultură a intimității, care produce maniere și afectare; ei au o cultură democratică a spațiului. Noi suntem liberi în spirit, dar ei sunt liberi în acțiuni. Aici cultura înseamnă spațiu, viteză, cinema, tehnologie." (Jean Baudrillard, America). 13 noiembrie 2004 Tinerii mei vecini din camera din față petrec ore întregi jucându-se pe calculator în special fotbal american, după cum am putut vedea prin ușa pe care nu o închid niciodată. De cum se întorc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ce frumoasă viață duc. Sursa: www.manele.us.) Ascult masochist manele pe diverse site-uri de profil, formă de a mă distanța de o țară pe care nu o mai pot înțelege de aici, de departe. Am mers astăzi la cinema CLAP (ce nume ciudat, de unde vine oare ?) pentru a viziona filmul La Chute (Des Untergang) realizat de regizorul german Oliver Hirschbiegel. În imposibilul rol al lui Hitler, elvețianul Bruno Ganz, mai tare decât originalul. Aș avea multe de scris despre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în Lettrinele sale (cel de-al doilea tom apărut în 1974, e un monument literar, fiecare fragment constituie o operă literară de mic format, semințe risipite, gata de gestație): Je consomme du cinéma comme je mange du poulet (Eu consum cinema așa cum mănânc pui). Observația sa m-a ajutat enorm. Nu poți deveni cinefil cu forța. Altfel, ori ești snob, ori ești ipocrit... Astăzi, 15 aprilie 2005 am simțit pentru prima oară cu adevărat căldura soarelui, după aproape șase luni de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ulterior, iarna 2008: lectura cărții Spovedanie la Tanacu scrise de Tatiana Niculescu Bran, Editura Humanitas 2006, a sporit înțelegerea faptelor, dar a adâncit și misterul lor.) Am vizionat filmul din 2003 al québécois-ului Denys Arcand, doctor în filosofie convertit la cinema, Les Invasions Barbares. Scenă: o tânără vânzătoare de artă face o vizită în pivnițele catedralei din Montréal, unde bănuia că ar exista comori de artă religioasă ce ar fi putut fi vândute și valorificate ca obiecte decorative. Dar la pomul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mă simțeam și eu cineva. Mâncam la o cantină studen țească infamă, unde ni se dădeau cuburi de mămăligă rece în loc de pâine. R.P. Dar exista viață în afara studiului? A.R. Cum să nu. Seara mergeam cu cine se nimerea la cinema sau la teatru. Și visam dragoste. Visam să iubesc și să fiu iubită. În intervalul de când Florin se transformase din Homo ludens în Homo staliniensis și până când Ministerul Culturii ne-a afiliat cantinei Agerpres (abia acum îmi dau seama ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
specialiștii calificați - atestă o intuiție fenomenală a spațiului subteran, o intuiție aproape umană: coridoare-de-înmagazinat-hrana, coridoare-dormitor, coridoare-sufragerii, coridoare, parcă, bucătării, coridoare-adăpost în caz de atac din afară, mai tot ce și-a închipuit Kafka într-o nuvelă genială consacrată cârtițelor. „Numai cinema și TV nu există”, spune cu ironie un zoolog latino-american. Dar de ce n-ar exista? Poate că există, dar specialiștii în cârtițologie nu și-au dat seama. Ce ar fi rulat la un asemenea cinema? Cârtițe săpând în întuneric și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nuvelă genială consacrată cârtițelor. „Numai cinema și TV nu există”, spune cu ironie un zoolog latino-american. Dar de ce n-ar exista? Poate că există, dar specialiștii în cârtițologie nu și-au dat seama. Ce ar fi rulat la un asemenea cinema? Cârtițe săpând în întuneric și iar cârtițe săpând în întuneric, mult, mult întuneric. Cu cât va fi fost întunericul mai dens pe ecran, cu atât cârtița va fi înțeles mai bine filmul. Dar dacă o companie de filme din lumea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]