5,610 matches
-
Glumești! în viața mea nu m-am simțit mai bine!" Discuțiile cu foștii fumători mi-au spulberat alt mit. Crezusem că mă caracterizează pe mine o anume slăbiciune, însă mi-am dat seama brusc că toți fumătorii trec prin acest coșmar lăuntric. Mi-am spus cam așa: „Milioane de oameni se lasă acum de fumat și duc o viață fericită. N-aveam nevoie să fumez înainte să mă apuc și-mi amintesc că m-am chinuit serios până să mă obișnuiesc
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
mai simțit niciodată - dimpotrivă! Viața mea a devenit minunată. Dacă fumatul m-ar fi ucis, n-aș fi avut motive să mă plâng. Am avut mare noroc, iar cel mai extraordinar lucru din viața mea a fost ieșirea din acel coșmar, din robia unei existențe în care mă distrugeam singur, în mod sistematic, plătind, la propriu, pentru acest privilegiu. Un lucru trebuie să fie clar: nu sunt nicidecum un mistic. Nu cred în vrăjitori sau în zâne bune. Am o formație
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
un adevărat cutremur. N-a fost așa. Ne-am dat seama imediat că lângă venerabila clădire, într-un cort ca de circ, începuseră concomitent repetițiile pentru un spectacol în aer liber dedicat... Zilei îndrăgostiților. Ce-a urmat a fost un coșmar. Adagio a fost învins de răpăitul tobelor din exterior, cele 5 piese de Webern au pălit în fața rafalelor trase de chitarele bas, orga și sintetizatoarele au alterat poezia variațiunilor opusului 127 al lui Beethoven, bubuitul de pedală a contrapunctat Maestoso
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Doctorul Banu avusese însă noroc, murise de inimă. Cei care scotoceau prin odăi erau șase cu toții, cel puțin așa mi-a spus tata. Bunicul era însoțit la baie cu pistolul în ceafă. Percheziția a durat cam cinci-șase ore. Ore de coșmar. Spre dimineață, unul dintre securiști ne-a cerut să-i dăm ciorapi de lână și flanele călduroase. Apoi au pus sigiliu pe odaia bunicului, pe care l-au dus ținându-l strâns de brațe, ca pe un criminal periculos, spunea
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
venea înapoi fără carte, astfel că de fiecare dată aveam un șoc. Până când, într-o seară, mă plimb prin târg singur și văd în vitrina librăriei Contele de Monte Cristo. Era duminică seara, totul închis. Am avut toată noaptea un coșmar: se făcea că mă duc a doua zi dis-de-dimineață la librărie (desigur, chiulesc de la școală), cer romanul și romanul nu este. Din fericire, a fost numai un coșmar: a doua zi am chiulit de la școală, am fugit la librărie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Monte Cristo. Era duminică seara, totul închis. Am avut toată noaptea un coșmar: se făcea că mă duc a doua zi dis-de-dimineață la librărie (desigur, chiulesc de la școală), cer romanul și romanul nu este. Din fericire, a fost numai un coșmar: a doua zi am chiulit de la școală, am fugit la librărie să cumpăr romanul, l-am cumpărat și l-am citit de o sută de ori. Ce fericire! Dar așteptasem un an până să ajungă acea carte minunată la noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu putea alege pentru mine, nimeni nu mă ajuta să mă orientez. Așa că am început să studiez serios: engleza, ebraica - nu cea de chibuț, ci aceea pentru bacalaureat, cu tot cu lecțiile de gramatică, de literatură ebraică și Biblie. A fost un coșmar! Fiecare moment era planificat. Pe drumul spre liceu învățam engleza, pe de rost, câte douăzeci de cuvinte, pe care le repetam până ajungeam în clasă; la liceu învățam încă douăzeci de cuvinte, acasă citeam, și așa procedam la toate obiectele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
promitea totuși un post permanent, eu voiam să mă duc acolo, dar soția mi-a spus: „Dacă rămânem, rămânem la Haifa, nu la Beer Sheva”. Cum povesteam, ca să am relații bune cu toți, am predat peste tot. Era ca un coșmar toată naveta asta. Știam că mă voi opri în momentul în care primesc post permanent. De fapt am continuat după titularizare cu o jumătate de normă în plus, era o problemă de bani - dar nu mai umblam între atâtea locuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și eu să le explic asta celor care mă invitau. Prima oară când am ajuns în România, abia în 1997, am ajuns pentru 48 de ore, pentru că n-am mai putut refuza, ca să nu fiu înțeles greșit. A fost un coșmar: m-am dus pentru câteva ore la București, apoi la Cluj. Dar când în fine am ajuns înapoi în România, în ’97, țin minte ca acum, am venit la una din librăriile Humanitas din București, și nu-mi venea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
În logica jurnalistei mele, mari patrioți ar trebui să fi fost și Hitler, Mao, Pol Pot, Idi Amin, Saddam Hussein și alți bolnavi de putere, niște subiecți cu patologii demonstrate. Ei își forțează supușii să trăiască într-o „patrie” de coșmar, decorată cu propriile portrete și statui, alături de construcții faraonice, corespondente orgoliului autocratic și necesității de a elimina oponenții prin muncă silnică, foame și glonț. Apologia „dictatorului patriot” deraiază într-un exercițiu de imaginație sui generis: dacă reînvia Ceaușescu în anii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
În logica jurnalistei mele, mari patrioți ar trebui să fi fost și Hitler, Mao, Pol Pot, Idi Amin, Saddam Hussein și alți bolnavi de putere, niște subiecți cu patologii demonstrate. Ei își forțează supușii să trăiască într-o „patrie” de coșmar, decorată cu propriile portrete și statui, alături de construcții faraonice, corespondente orgoliului autocratic și necesității de a elimina oponenții prin muncă silnică, foame și glonț. Apologia „dictatorului patriot” deraiază într-un exercițiu de imaginație sui generis: dacă reînvia Ceaușescu în anii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de a redesena și redimensiona acea piramidă (scară) a valorilor, care conferă sens legic, lege și sens, unei comunități. Altminteri, lipsa cruntă de modele - cum se declamă, la ceasul de față, în alerta, agitata societate - ar proiecta și mai apăsat coșmarul care conduce în imperiul arbitrariului, în lumea fără puncte cardinale, spre orizonturi și aspirații cețoase, fără unități de măsură. Nu crește nimic în umbra marilor stejari - rostesc un truism, dar este atât de reconfortant să-ți găsești un loc confortabil
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ascunsă. Mai ales în ultimii ani a suferit enorm. Fiindcă cel mai redutabil dușman al Monicăi Lovinescu începînd din 1960, anul morții mamei sale la Jilava, nu a fost Securitatea română, nu a fost regimul comunist. Au fost propriile ei coșmaruri, elaborând iar și iar vina fără de vină de a fi plecat lăsându-și mama în ghearele lor, la București. Până în urmă cu cinci ani, lupta ei cu acest dușman, deși neîntreruptă și eroică, fusese oarecum egală. Fac tot ce pot
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
nu mă întîlnesc cu mine însămi, mărturisește în Apa Vavilonului... Și a putut, mai mult decât era omenește de așteptat să poată. A transformat o terapie personală în strategie de salvare de la moarte morală a unui întreg popor trăind în coșmar. Dar când boala a țintuit-o la pat, a rămas cu totul, cu sufletul ei mare, cu trupul ei mic, în ghearele acelui adversar. Singură cu propriul ei coșmar. Intolerabil. La care, din septembrie 2006 s-a mai adăugat unul
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de salvare de la moarte morală a unui întreg popor trăind în coșmar. Dar când boala a țintuit-o la pat, a rămas cu totul, cu sufletul ei mare, cu trupul ei mic, în ghearele acelui adversar. Singură cu propriul ei coșmar. Intolerabil. La care, din septembrie 2006 s-a mai adăugat unul, dispariția lui Virgil Ierunca. Cât de repede i se smulgea din gheare, imediat ce îi dădeai o cauză pentru care să lupte, era măsura eroismului ei, al sfințeniei ei laice
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de făcut: scrisori, proteste, mitinguri, mesaje cu antet...neapărat cu antet... nu uita asta... Și încă o dată la doisprezece noaptea, ca să-mi spună: Să nu-l lăsați pe Bukovski singur. S-ar fi smuls mereu, din propria suferință, din propriul coșmar, un chin față de care chinurile iadului sunt nimic, pentru a sări în ajutorul altcuiva. Indiferența morală era în ochii ei, păcat de neiertat. În ce o privește, nu mai voia să trăiască. Nu sunt singura căreia i-a spus "Să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Este cea mai riscantă artă. Și diagnosticul unui critic de artă sau al unui curator este că e întotdeauna aproape ca o libelulă prinsă în pioneză. Este întotdeauna greu și riscant, deci nu este o chestiune de succes, ci de coșmar câteodată. Apoi, există problema aceasta, că lucrările de artă contemporană se prezintă altfel. Display-ul este întotdeauna diferit de la o expoziție la alta. Or, display-ul nu este unul facil, ci este foarte dificil, și nu numai tehnic... Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de la construirea blocului, nu poate el să mi-o ocupe acum, nu are cum să o folosească, pentru numele lui Dumnezeu... E încăpățânat. Nu cedează. Mă trezesc și abia așa se rezolvă absurdul situației... *** Sar din somn speriat. Un nou coșmar, de fapt un vis răutăcios, de soiul celor al căror sfârșit nu poate fi rezolvat decât prin trezire. Mi-a apărut o carte de versuri. Foarte subțire. Am dreptul doar la opt exemplare de autor. Mă mir. Dar cărțile, tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
în mod vădit, ca urmare a restricțiilor impuse asupra lor ca ființe umane. Interesul meu pentru România și, în general, pentru studiile est-europene s-a intensificat și s-a extins la aria mai largă a studiilor privind comunismul ca un coșmar intelectual și practic, care în mod surprinzător s-a sfârșit, așa cum a notat înțelept Vladimir Tismăneanu în volumul Reinventarea Politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel, în "repulsie, indignare morală, insultă și dispreț", care "dintr-o dată au devenit mai puternice decât
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
fost pur și simplu mirat de naivitatea americanilor cum de nu vedeau că cele două state dezvoltaseră nu doar sisteme total diferite, dar s-au și dezvoltat diferit în toți acești ani, că unificarea va fi, prin urmare, un uriaș coșmar politic, cultural și economic (care va costa Germania de Vest scump, din punct de vedere financiar) sau că cheia unificării se afla la Moscova, fapt care implica căderea întregului sistem sovietic? După cum credeam pe atunci, întrebarea americană privind unificarea Germaniei
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
fragilitatea amenințătoare a plaselor de paianjen)... uneori, zărindu-le îmbrobonate de rouă, între scaieții câmpului, am așteptat, ciulit la maximum, să cedeze, să se rupă, să cadă sub greutatea sferulelor transparente, sau să se prăbușească, tropăite de ghemotoacele acelea de coșmar, cu multe lăbuțe păroase, tarantulele... mă rog, cred că atunci când scrii, numai atunci, dar strict numai atunci trăiești... restul e o „documentare“, pe viu, desigur... un soi de tăvăleală de care, mai târziu, reușești, câteodată numai, să-ți amintești... fericiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ipocriți să-l condamne. Ce fel de credibilitate are unul care ne acuză pe noi că suntem așa cum suntem (oligarhi, mincinoși, criminali etc), iar el bea și se droghează? De parcă persoana lui Dave era ținta judecății, nu viciile contemporanilor săi! Coșmarurile lui Dave se exprimă și în pictură Primul șoc a însemnat videoclipul Anarchy in UK. Nu mai auzisem până atunci de Megadeth, deși aveau 2 albume bine primite de cei în temă. (În ’88-’89, altele erau prioritățile și sursele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
semn clar că societatea nu și-a vindecat boala - vezi animația cu individul care iese înarmat din casă și împușcă la nimereală. Notă aparte, iconografia Megadeth de pe cover-books și din videos este avizată sau desenată de însuși Dave, ale cărui coșmaruri se exprimă și-n pictură. Poate fi studiată ca expresia unui sindrom. Omul obișnuit, consumator de muzică mai ales la/ pentru distracție, nu înghite lejer nici muzica, nici imaginile. Nu e ușor de suportat spectacolul (auto)distrugerii ființei umane. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
niciodată. Trăiește cu un fotomodel superb, pe care îl înșală cu un altul. În ajunul deschiderii unui super club în centrul orașului, viața lui pare perfectă. Însă aici lucrurile o iau razna, iar viitorul pare să se transforme într-un coșmar. Sex explicit, droguri, „high-life literar“ new-yorkez, conspirații internaționale, agenți dubli, crime, toate aceste ingrediente din cocktailul Glamorama fac ca American Psycho să pară o joacă de copii. Vă oferim în această ediție a revistei un „Supliment de carte“: publicăm în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Kebab la Royal Court - Londra, la Schaubühne am Leihniner Platz - Berlin, la Théâtre-Sudio - Paris și publicată, împreună cu STOP THE TEMPO, la Actes Sud-Papiers, trafichează un corp românesc în contextul visat profitabilei prostituții internaționale, care se transformă în cel mai cumplit coșmar, sfârșit în moarte. Mady e tamponul uman care absoarbe pumni și picioare până când devine o bucată de carne inertă. Sado-Maso Blues Bar (text Maria Manolescu) iese la-în stradă și tractează agitația urbană, pașii rulați prin fața vitrinei de la Teatrul Foarte Mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]