5,358 matches
-
dur pentru HJ când are chef de dictare -, care constată și ușoara scăpare gramaticală În pluralul lui „le“, dar, una peste alta, controlul său asupra sintaxei pare neafectat, iar observațiile, chiar dacă paradoxale, sunt coerente. „Starea mea de spirit este fragilă - conchide el -, dar sunt convins că voi descoperi o multitudine de lumi proaspete, care așteaptă să fie cucerite, deși sunt sortit să pierd partea lor cea mai frumoasă.“ Dar câteva zile mai târziu dă semne de tulburare mentală. O Întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se temea, din puținele indicii pe care i le dăduse Henry, că se Îndrepta către un final Încă și mai puțin optimist decât prima versiune a Americanului. Henry Îi răspunse imediat și pe larg, apărându-și opțiunea asupra subiectului și conchizând: „Mai presus de orice altceva, mi s-a părut foarte dramatic. Desigur, accept În totalitate afirmația că, față de ceea ce te interesează pe tine (singurul lucru care contează aici), mă aflu În eroare. Este suficient că nu-ți place subiectul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piesei la teatru, În săptămâna aceea, care scoseseră la iveală probleme majore, și că Daly propusese o nouă lectură, cu Întreaga distribuție, În dimineața următoarei zile de miercuri, pentru ca Henry să vadă cu ochii lui care erau acestea. „Pe scurt“ - conchidea Daly - “Îi lipsește intriga.“ Henry nu consumase decât unul dintre obișnuitele trei ouă cleioase. Împinse la o parte vasul În care se aflau cele rămase și, lăsându-și capul În mâini, gemu tare. După atâta timp, după ce piesa fusese acceptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu se putea avea Încredere În el. De inteligent, era inteligent, fără Îndoială - o dovedea cărțulia intitulată Chintesența ibsenismului -, posesorul unui spirit caustic. Făcea aici cronica unei melodrame de Sydney Grundy, Sclavii inelului, ale cărei absurdități le diseca fără milă, conchizând: „Nu este câtuși de puțin o operă de artă; este o șmecherie menită să umple o sală de teatru și, mă văd silit să o spun, nici măcar o șmecherie prea abilă“. Elizabeth spusese că are el Însuși ambiții de dramaturg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
creștină azvârlită leilor și tigrilor.“ Transmise mulțumiri necunoscutei dne Wharton pentru bunele urări pline de simpatie, dar nu și pentru că o anunțase pe Minnie de iminența premierei. „Speram să nu auzi de această mică aventură decât dacă este un succes“ conchise el, „dar acum mă grăbesc să Îți expediez această notiță Înainte ca posibila dezonoare să devină fapt real“. Luă un plic mare și băgă, alături de scrisoare, unul din programele la Guy Domville, roșu stacojiu. Se gândi că și lui William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Wells, nu-i spunea nimic, care prezenta piesa drept „fin concepută și minunat scrisă“, și o alta semnată de o femeie Într-o revistă care se numea Woman, care găsea „purtarea rândurilor din fundul sălii și a galeriei inexplicabilă“ și conchidea: „Decorul ultimului act, «salonul alb» de la Porches, casa dnei Peverel, este unul dintre cele mai desăvârșite interioare pe care le-am văzut vreodată pe scenă“. Izbucnirea de entuziasm tipic feminină pentru decor Îl făcu să zâmbească, dar cronica nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
I-am promis că voi fi singurul care va vedea desenul și că, dacă nu-i place, va putea să Îl distrugă, dar asta nu a schimbat nimic. Nu am putut-o convinge În nici un fel. Și avea dreptate, bineînțeles, conchise el. — De ce? Întrebă Henry. — Relația dintre artist și model trebuie să rămână impersonală, ca aceea dintre doctor și pacient. Altfel... se pot ridica sentimente nepotrivite. Cu accent pe „ridica“. Du Maurier aruncă o privire timidă, piezișă, să vadă dacă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
politicos de adresare chiar și În această clipă plină de emoție, În timp ce el abia dacă Își mai găsea cuvintele. — Draga mea Emma... dacă Îmi pot permite... te rog, spune-mi Henry... este... este... Clătină neajutorat din cap. — Atât de trist, conchise el, negăsind altceva mai bun. De unde ai atâta curaj să Înduri? — În adâncul sufletului meu, știam de mult că Kiki nu avea să se mai facă bine. Pentru mine, șocul nu a fost la fel de mare ca pentru ceilalți. — Mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o idee pe care mai mulți teologi cu aplecare către speculație au găsit-o de atunci Încoace atrăgătoare, că vom beneficia de viața de apoi pe care ne-o dorim (și că nu vom avea una, dacă nu dorim). Eseul conchide: „Și, odată ce Începe să plutească În aer și să se instaleze o asemenea raportare mentală față de această chestiune, cine poate spune asupra căror domenii ale experienței, trecute sau curente, asupra căror imensități de percepție și dorință nu Își va desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
va duce numele prin vremuri, care parte anatomică a corpului și ce Însușiri de caracter ar fi comune cu ale sale și mulțumit de analiză (deși orice ochi avizat putea observa ușor că bunicu’ Gheorghi trișase cu o subiectivitate majoră), conchise: Da, este un adevărat Olar! Și-mi seamănă bine! Mânca-i-ar fetele șurubu’ lui! Va, bucuros de „merchea merchea” pe cel mai mare căluț din familie, prevedea, nu se știe cu care simțuri, apropierea unei și mai mari bucurii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pățit de câteva ori! Inteligentule te coci tare greu! Nu trebuie să-mi pun mintea cu tine să te-nvăț, aici Îi mai greu ca la Botanică, nu?! Valerică nu putea Înțelege nici În ruptul capului ce nu poate Învăța, conchise că este un obiect de studiu foarte greu și nici nu bănuia ce va câștiga la finalul celei mai importante lecții de viață, după credința În Dumnezeu, care-i prima mare lecție! Ceva tot bănuia el și-l exaspera certitudinea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în fața lui Saddam. Și erau gata să vândă Israelul la fel cum fuseseră gata să-i trădeze pe evrei în anii ’40. Era o boală congenitală. Scrisese lucrurile acestea de mai multe ori. Uniunea Europeană nu avea nevoie de un motto, conchidea el într-unul din editorialele sale preferate, ci de un singur cuvânt: capitularea. Totuși avea un mic secret murdar, pe care îl dezvăluia multor israelieni care îi împărtășeau politica verticală. În timp ce ura toate lucrurile pe care le simboliza Europa, iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
condiția Mariei Magdalena de soție a lui Isus, oferind drept dovadă un fragment de text din Evanghelia lui Filip, descoperită la Nag Hammadi În 1945, În care se spune că Însoțitoarea Mântuitorului este Maria Magdalena. Autorul Codului lui Da Vinci conchide ritos (citez din memorie): Așa cum ar spune toți cei care au studiat aramaica, termenul ,,Însoțitoare” Însemna, pe atunci, soție. Din păcate, ceea ce ar spune specialiștii În aramaică este complet irelevant, dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adevărul: lucrurile erau, din punctul lor de vedere, perfect clare, astfel Încât strădania mea de a mă dezvinovăți și de a-i convinge de absurditatea acuzației a rămas fără rezultat. - Veți rămâne la dispoziția Centrului până la elucidarea completă a cazului, a conchis criogenic cel care condusese interogatoriul. Nu mai era nimic de pierdut, așa că am replicat neîncrezător: - Să Înțeleg că dacă nu se Întâmpla nenorocirea cu doctorul Wagner, În cel mai scurt timp, aș fi fost liber ca pasărea cerului? - Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În taină, părerile istoricilor diferă. Este numele său corespondentul În occitană al lui Mahomed? Sau, Într-adevăr, derivă din combinarea lui Bap, de la Baptiste (Botezătorul, cognomenul lui Ioan din Noul Testament), cu Homet, de la numele profetului islamic Mahomed? E dificil de conchis: templierii interogați evită să-l numească În vreun fel, iar reprezentări ale sale nu s-au păstrat. Ori n-au existat, dat fiind faptul că religia musulmană interzice cu desăvârșire orice reprezentare a profetului. Zvonurile despre hulirea lui Hristos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Q), Între R și U iar doi, ca și Între U și X. Vezi vreo logică aici ? Eu n-am reușit să descopăr vreuna și știi cum e: când dintr-un motiv sau altul nu vezi ceva, ești tentat să conchizi că acel ceva nu există. Drept care, am abandonat căutările În această direcție, aruncându-mă fără parașută În altele. Iar de aici a Început nebunia. Mi-am adus aminte că, În toate cele trei variante care apar În lucrările lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru existența globală a omului religios, ar putea aduce cu o respingere a libertății creatoare. Este vorba de fapt de o veșnică întoarcere in illo tempore, într-un trecut care este "mitic" și nu are nimic istoric. S-ar putea conchide că această eternă repetare a gesturilor exemplare dezvăluite de zei ab origine împiedică orice progres uman și paralizează orice elan creator. Concluzia este justificată, dar numai în parte, deoarece omul religios, chiar și cel mai "primitiv", nu se împotrivește progresului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe brațe în automobil, e deschis la piept. Nu mă mai necăjiți, băieți!", le spune zâmbind. Apoi, dîndu-și seamă că moare, murmură: "Salvați patria!". Asasinul era un tânăr din Alemtejo și se numea José Julio da Costa. Tipul criminalului lombrozian, conchid toți cei care 1-au cercetat. Venise la Lisabona ca să-l omoare pe Sidonio Paes, pentru că, așa cum mărturisea în urmă, Sidonio "era monarhic". Mare democrat, credea în Magalhaes Lima, șeful suprem al masoneriei portugheze, ca într-un apostol. În ziua
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
injectați“. „Tolstoi vient de mourir“ a adăugat el brusc, Încremenit, pe un alt ton, Întorcându-se spre mama. „Da ștotî“ (un fel de „Doamne, Dumnezeule!“) exclamă ea Îndurerată, Încleștându-și mâinile În poală. „Pora domoi“ („E timpul să mergem acasă“) conchise ea, de parcă moartea lui Tolstoi ar fi anunțat niște catastrofe apocaliptice. 4 Și acum urmează acel număr cu biciclete - sau cel puțin versiunea mea despre acel număr. În vara următoare, Iuri nu ne-a vizitat la Vira și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
presupuneri - zîmbetul Îi era sardonic. Nu cred că vreun judecător m-ar condamna pentru asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă nici cît negru sub unghie ce ar spune un judecător. SÎnt propriul meu judecător, conchise el. Și nici o altă sentință nu are Întîietate asupra sentinței mele. În urma acelei conversații, Dominique Lassa Își dădu seama cît de sucită era gîndirea temnicerului său și cît de mult se desfăta să-și exercite puterea asupra victimelor sale, experimentînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
al ei, atît de personal și de mecanic. Nu cred, prin urmare, că fiul meu ar avea de ce să moștenească problemele mele, la fel cum nu cred că va trebui să moștenească neapărat trăsăturile tale. Nu va fi un monstru, conchise ea, sigură de sine. Va fi un băiat sănătos și frumos. Începuse să plouă pe insulă și se vedea cum vîntul tîra spre ei o perdea de apă ce Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îmi venea să-l lovesc, dar am fost reținut de bunul-simț și de nevoia instinctivă de a păstra deschise toate canalele către Stacey, așa că i-am zâmbit vag în loc de asta. Am ezitat o clipă înainte să-i răspund, dar am conchis că odată ajuns atât de departe în cadrul extraordinarei mele călătorii n-aș câștiga nimic invocând vreun motiv jalnic pentru prezența mea. Într-adevăr, șansele mele de a progresa ar fi putut fi îmbunătățite dacă recunoașteam motivul într-adevăr jalnic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prin vizor, dar nu deschideți. Se auzeau bătăi în ușă. ― Un tip nervos, observă inginerul. Nervos și încăpățînat. Bătrânul Miga se întoarse în vârful picioarelor. Avea o expresie buimacă. ― E un bărbat. Cineva pe care nu-l cunosc. ― Foarte bine, conchise Raul Ionescu. Nu deschideți! ― Când te gândești... Melania Lupu mângâia coada motanului cu gesturi delicate. Părea să se adreseze exclusiv lui Mirciulică. Dacă e o persoană perseverentă, poate să ne țină așa până dimineață. Ce agasant! Cum nu înțelegi, dragul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
invidiai pentru optimismul ei. Acum nu reacționează firesc. Altădată, ar fi amuzat-o asemenea aventură. Nu știu dacă ai ghicit, dar bănuiesc că-și pune întrebări du-re-roa-se. Poate pentru prima oară în viață. O examină lung, cu buzele pungă și conchise îngrijorată: Mi se pare că Florence îți rezervă încă surprize, draga mea..." Înălță timidă două degete. ― Îmi dați voie să mă duc până la baie? Scarlat întoarse capul. Nu mai putea deschide deloc ochiul, în schimb celălalt privea mai înviorat. ― Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nevoie de un pieptene, nu ți-ar strica nici un puf de pudră și doar o idee de ruj, atât cât să-ți învioreze obrazul, dar ar fi o gafă de neiertat dacă te-ai ocupa acum de fleacuri. Ceilalți ar conchide că întîmplarea nu te-a afectat îndeajuns." Privi hârtia carbonizată și chicoti. " Firește că vei trage apa! Nu se lasă astfel de urme niciodată. Oricine s-ar întreba: Ce a avut de ars Melania? Am vrut doar să te sperii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]