5,487 matches
-
care au ajuns «fiii Diavolului»” („Voi aveți pe Diavolul de tată” ; cf. Ioan 8, 44). „Dar sunt toți evreii fiii Diavolului ?”, se Întreabă retoric Mircea Eliade. Și tot el răspunde : „Nici un text evanghelic nu o spune, nicăieri”. Doar „anumiți evrei”, conchide Eliade, „sunt fiii Diavolului, și ei nu-și vor găsi mântuirea, În veci” („Creștinătatea față de iudaism”, Vremea, nr. 349, 1934 ; <endnote id="cf. 675, pp. 110-116"/>). Controversa dintre Eliade și Racoveanu, comentează istoricul Jean Ancel, „ilustrează gradul de demonizare a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vot la alegerile prezidențiale din 10 decembrie 2000. Este probabil că ponderea mare În opțiunile votanților nu a avut-o atât retorica visceral antisemită din revista România Mare, cât demagogia populistă practicată de C.V. Tudor. „Dar chiar dacă așa stau lucrurile - conchide Leon Volovici -, indiferența electoratului la mesajul violent antisemit și xenofob nu e mai puțin gravă și ar trebui să fie un semnal de alarmă...” <endnote id="(583)"/>. Un sondaj de opinie realizat În Germania anului 1992 arată că 4% dintre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scriitorul Victor Erofeev enumeră sarcastic câteva stereotipuri din arsenalul antisemitismului rusesc : „toți evreii sunt niște canalii”, ei „sunt deștepți”, sunt „solidari”, conduc lumea prin „Înțelepții sioniști” și, bineînțeles, „beau sângele pruncilor creștini”. „Aversiunea [rușilor] față de evrei” se concretizează prin „pogrom”, conchide Erofeev <endnote id="(878)"/>. Păreau să fie ultimele utilizări ale diversiunii politice numite „acuzația de infanticid ritual”. Europa părea să se scuture definitiv de acest coșmar, Început În vestul extrem și terminat În estul extrem al continentului. Așa cum am văzut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acoperită de Mossad”, „mafia evreiască de carne [umană]” trecea clandestin „micuții români” peste hotare. Odată ajunși În Israel, ei erau uciși „pentru sânge”. Căci, după cum este „bine cunoscut deja [...], pasca evreiască cere sânge cușer, de creștin frăgezit”. „Nici unul dintre micuți - conchidea patetic săptămânalul bucureștean - nu va mai putea fi adus pe pământ românesc sau readus la viață” <endnote id="(68)"/>. Câteva aspecte ale scenariului trebuie observate. În primul rând, nu ar fi vorba de câțiva infractori detestabili. N-ar fi fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
El propunea sarcastic guvernului român „să comande câțiva jidani de cauciuc” pentru ca „tinerimea noastră universitară” să-i ciomăgească În locul „jidanilor naturali”, deoarece aceștia din urmă „au prostul obicei să protesteze când le spargi capul”. „Deși născuți și crescuți În țară” - conchide Topîrceanu -, evreii „nu vor să priceapă odată că e vorba de un privilegiu care a ajuns de-acum un obicei al pământului” <endnote id="(801, p. 124)"/>. O excepție vine să Întărească regula. Dreptul expres al evreului de „a se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de secole, a dominat mentalul colectiv În Rusia țaristă <endnote id="(845, I, p. 173)"/>. Când Mateiu Caragiale comenta În jurnalul său faptul că, În primăvara anului 1907, răsculații din nordul Moldovei Îi băteau, jefuiau și omorau pe evrei, scriitorul conchidea că acest mod de a-i trata pe evrei este „ca În Basarabia”, pe atunci gubernie rusească <endnote id="(895, p. 53)"/>. Arderea efigiei Tot aici trebuie prezentat obiceiul confecționării de Paști a unei păpuși mari (mărime naturală) reprezentându-l
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ion Vianu a observat Însă că este vorba de o citare trunchiată din eseul lui Cioran. De fapt, pasajul continuă astfel : „De aceea, evreul are privilegiul de-a trăi de două ori condiția umană” <endnote id="(310, p. 58)"/>. „Oroare !”, conchide Ion Vianu, indignat de incorectitudinea cercetătoarei. „Să nege Cioran faptul că evreii ar fi oameni ? Parcă nici Hitler n-a făcut asta” <endnote id="(748)"/>. Ion Vianu greșește, la rândul său. Hitler a făcut-o. A făcut-o și Cioran
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1992 - trebuie să aibă În vedere că va avea de confruntat atacuri la fel de brutale și agresive ca și acelea ale antisemiților Împotriva evreilor. Intelectualul cinstit va avea și el de jucat rolul țapului ispășitor, al «evreului de sacrificiu». Dar - conchide Michnik - totdeauna e mai bine să fii evreu decât să fii antisemit.” Vezi Adam Michnik, expunere la conferința „Intellectuals and Social Change in Central and Eastern Europe”, Rutgers University, aprilie 1992, În Partisan Review, 4, 1992, p. 627 ; citat de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
părerea „specialistului”: „Această piesă este axată pe tema socializării agriculturii. Tratarea temei este Însă depășită, o mare parte din conflict fiind legată de sistemul cotelor. Nici realizarea artistică a piesei nu corespunde temei, argumentarea este săracă și neconvingătoare”. Valerian Ionescu, conchisese astfel: „Pentru aceste motive consider că această piesă nu mai servește suficient obiectivelor urmărite prin reprezentarea pieselor Într-un act - legate de activitate - la țară”. Și-atât. Nu era bună nici măcar de arhivare ci direct de aruncare la Marele Kosh
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
totală a averii, fapt probabil unic în analele judiciare ale tuturor țărilor civilizate. S-a stins astfel o personalitate de excepție, adept și doctrinar al neoliberalismului la noi, despre a cărui operă științifică, analiza pertinentă a prof. dr. Mihai Todosia conchidea următoarele: „Utilizând cu măiestrie tehnicile de analiză cantitativă a fenomenelor, Manoilescu elaborează astfel o teorie coerentă, sistematică, de largă erudiție, cu privire la comerțul internațional, degajând concluzii și definind noi instrumente de analiză ce sintetizau rezultatele întregii sale activități de cercetare științifică
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
oameni, care călcaseră peste mine judecându-mă strâmb se aflau în aceleași fotolii moi, capitonate. Același secretar acuzator, care se răstise la mine trimițându mă la mama C.C. în bătaie de joc, acum spune că mi s-a făcut dreptate conchizând: „Veți rămâne director la Școala 2, fiindcă ați redobândit calitatea de partid, veți fi numit profesor examinator la prima comisie de admitere de la Complex etc... Acum nu mai sunt privit ca un „paria al societății”, nu mai eram ocolit chiar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Ca jocul să fie complet, cei doi sunt prieteni, colegi de breaslă și rude prin alianță, Mache este logodit cu sora doamnei Diaconescu, doamna Cecilia Pavugadi. Numele doamnei sugerează cheia muzicală a unei sinonimii onomastice generatoare de confuzie. Iar naratorul conchide : „Colegi, prieteni și cumnați...”. Alianța familială este întărită de cea afectivă și de cea instituțională. Citită cu atenție, fraza care urmează relevă două aspecte interesante : „Colegi, prieteni și cumnați... În această întreită calitate, cei doi camarazi ies de la cancelaria lor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
gong al polemicii sună în scrisoarea din 6 august 1947, unde Ion Negoițescu își anunță prietenul că-i citise articolul din paginile României Viitoare și conține și prima delimitare care va declanșa polemica, aceea dintre moral și moravuri. „De plâns”, conchide criticul, nu sunt eroii caragialieni, ci moravurile, dar, esențial, tragicul nu se situează la nivelul socialului pentru care moravurile constituie o ipostază, - Max Scheller și Nicolai Hartmann sunt invocați -, ci la nivelul istoriei. Interesul pe care-l suscită „satira de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu vădită intenție licențioasă numele pictorului simbolist Puvis de Chavannes, ca Pubis de Cha- vannes. Altfel, personajele lui Caragiale nu invocă sexua- litatea într-un registru peiorativ, imprecațiile sunt modeste, eterate, lipsite de virilitatea expresiei neaoșe. Pălmuit, în loc să izbucnească, Amicul conchide tautologic că interlo- cu torul său „E măgar, și violent și n-are manere !”. Limbajul personajelor provenind cel mai adesea din mediul burghez este reținut, politicos, evitând scatologicul, iar imprecația este adesea modestă, cumpănită, educată la școala fran- ceză a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
doua o constituie excep- țiile, oamenii excepționali care s-au desfăcut din acest dat al secundarului, al perifericului, cei pe care definiția dată contemporaneității de către Giorgio Agamben îi plasează în răspăr cu epoca, în afara ei, scrutându-i obscuritatea. Din start, conchide Dragomir, marginalul nu este decât un reflex, o „deformare” similară transpunerii inexacte a Ideii în spațiul de iradiere. Expresia estetică a acestei deformări, în opinia filozofului, o constituie caricatura care se plasează deopotrivă în spațiul literaturii și al artei plastice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ignari, nici culți, ci cu o cultură provincială pentru care nu poartă nicio vină, ei nu pot fi îndreptați pentru că nu este nimic care să-i îndrepte. Iar dacă ar fi, ei s-ar lăsa pesemne educați cu bonomie.” Deformarea, conchide Alexandru Dragomir, este una ontologică, ea nu presupune încălcarea unor comanda- mente morale sau norme intelectuale, ci instalarea mai mult sau mai puțin lucidă în caragialism. De fapt, defor- marea constituie însăși condiția de existență subalternă a acestei lumi față de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și problema petrodolarilor și a petrolului. „Dac) avem noroc, Inc) nu am pierdut șansă de a redeveni o societate care s) accepte realitatea, luptând pentru existența să, sub conducerea unor lideri care Îndr)znesc s) Îi prezinte o poziție politic)”, conchide el. Una dintre curiozit)țile vieții din aceast) tar): când cineva spune „lupta pentru existent)”, se are În vedere exact acest lucru. La noi, asemenea expresii sunt metaforice. Nici cuvântul coșmar nu este potrivit. Asear) am v)zut la televizor
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dominat) de totalitarism. Agurski consider) c) Israelul ar trebui s) se bazeze pe valorile tradiționale și religioase. Așa cum stau lucrurile acum, ceea ce unește societatea israelian) este un sentiment al pericolului comun, si nu sentimentul religios al fraternit)ții. Evreii ruși, conchide el, pot aduce o contribuție important) la necesară renaștere a sentimentului religios. Experiență c)p)țâț) Într-un stat totalitar le-a Înt)riț sufletele și mințile. Experiență amar) le-a oferit o Înțelepciune care este prea rar) pentru a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a sacrificiului pe seama muncitorilor, s)tenilor și a clasei mijlocii... Acești factori, teama colectiv), dezintegrarea moral) și haosul din toate domeniile, toate acestea i-au dezr)d)cinat pe arabi din Tiberiada, Haifa și Jaffa, din zeci de sate”. Harkabi conchide c), „dac) palestinienii au fost Într-adev)r dezr)d)cinat, ei s-au str)mutat mai cu seam) singuri”. Afirmațiile par grave, Ins) Harkabi nu-i absolv) pe sioniști de orice responsabilitate. El este orice, numai ostil arabilor nu. Totuși
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pe Prometeu, a scos un țipăt strident, În locul fiorului tragic pe care-l așteptam noi, au izbucnit hohote de râs. În alte momente, spectatorii noștri se arătau total indiferenți și Își pierdeau interesul. „Diavolul În teatru se cheamă Plictiseală“, a conchis Brook, observând cum pe fața acestor oameni simpli se vedea imediat când ceva nu Îi interesa, iar râsul lor ne-a semnalat că strigătul Vulturului mai trebuia căutat. Cei care plecau În mijlocul reprezentației aveau dreptate, căci teatrul nu Însemna pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
injectați“. „Tolstoi vient de mourir“ a adăugat el brusc, Încremenit, pe un alt ton, Întorcându-se spre mama. „Da ștotî“ (un fel de „Doamne, Dumnezeule!“) exclamă ea Îndurerată, Încleștându-și mâinile În poală. „Pora domoi“ („E timpul să mergem acasă“) conchise ea, de parcă moartea lui Tolstoi ar fi anunțat niște catastrofe apocaliptice. 4 Și acum urmează acel număr cu biciclete - sau cel puțin versiunea mea despre acel număr. În vara următoare, Iuri nu ne-a vizitat la Vira și eu am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru cei tineri, care îl pot lua ca model, deși nu este singurul! În tot acest timp, sub un sever autocontrol, a cântat zi de zi câte patru ore dimineața și patru ore după-amiaza, cum am mai menționat. Se poate conchide deci că nu graba după succesul imediat l-a condus la performanță, ci răbdarea și studiul științific. Este drept că astăzi are un profesor american care doar îi supraveghează travaliul scenic prin sporadice observații pertinente. Cu regretul că Adina, datorită
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a Marinei, cu salarii și condiții mai convenabile ; abolirea corsariatului ; extinderea confesiunii creștine a metodiștilor în rândul coloniștilor americani ; instituirea unei taxe pe gin, o băutură foarte populară. Privind problema prin prisma raportului dintre piedici și stimulente, istoricul american a conchis că, atunci când stimulentele au fot mai puternice, piedicile au trecut în plan secund. Pirateria a fost aleasă pentru că erau mai ușoare câștigurile ilegale (nu din dorința de aventură sau de frica greutăților din marina comercială ori militară) și a fost
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
irațional; era fondată și înrădăcinată pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Tradiție și pe Magisteriul Bisericii. Este o credință vie și iluminată, și prin urmare firească. «Ori se crede ori nu se crede; dacă nu se crede, atunci să rupem Evanghelia!», conchidea el, risipind orice îndoială din calea deciziilor care, omenește, păreau ilogice ori prea riscante. Unui grafolog renumit i-a fost supusă caligrafia lui don Calabria. El nu știa cine era. I-a studiat scrisul și a spus: «Acest om are
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vie. Preotul dacă nu e înflăcărat de iubirea lui Dumnezeu, nu este decât un clopot sonor... Sfințenia, iată „magna charta“ a Împărăției lui Dumnezeu». Începea în acei să-și deschidă drum în limbajul bisericesc cuvântul fascinant «aggiornamento» (actualizare), iar el conchidea: «Să ne actualizăm deci, iubiți confrați, lăsați-mă să v-o repet și eu... Dar prima actualizare, esențială și neînlocuit pentru apostolat, e cea a sfințeniei». Don Calabria și mons. Adriano Bernareggi, episcopul de Bergamo Proiectul unui Institut pentru formarea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]