6,252 matches
-
pânza-i precară, și când, de dincolo de ea, viața respiră atât de greu încât parcă n-ar mai vrea să se întoarcă, monoton, la sine, ci să se împrăștie darnic prin preajmă, într-o jerbă de senzații orfane? Practic, găzduirea cortului nu-ți oferă mai mult decât o iluzorie aparență de intimitate, în care totuși - nu-i mai puțin adevărat - se poate locui fără grijă dacă ești obișnuit. Întocmai ca un cal căruia, spre a se putea deda netulburat tracțiunii în mijlocul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
O simplă pană de curent, capabilă să paralizeze temporar echipamentele de control al mediului, riscă să dezlănțuie instantaneu obscure energii refulate, cărora controlul generalizat nu face decât să le sporească vigilența și rafinamentul disimulării. Cu iluzionismul lor ieftin, de bâlci, corturile nu-i inspirau deloc încredere când ar fi fost vorba de înfruntat o asemenea viitură. O fracțiune de secundă îl vizită iarăși, inoportun, anxietatea profundă cu care făcuse cunoștință sub cupola circului din copilărie: pânza tuturor corturilor din lume suprapuse
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ieftin, de bâlci, corturile nu-i inspirau deloc încredere când ar fi fost vorba de înfruntat o asemenea viitură. O fracțiune de secundă îl vizită iarăși, inoportun, anxietatea profundă cu care făcuse cunoștință sub cupola circului din copilărie: pânza tuturor corturilor din lume suprapuse, și toate hainele lui, și pielea lui cu păr rar și blond nu ar fi reușit să ascundă îndeajuns de eficace capa roșie, fluturată dement de un toreador anonim înlăuntru-i, și cu atât mai energic cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în mâna lui, fă!" Ceea ce scăpase, totuși, agenției de știri a Chirei era că darul îi revenise lui Rică după vreo zece ani, sub efectul unei puternice emoții - mai precis, când aflase că el era copil furat. Țâșnise afară din cort și se dusese drept la ciocanul și nicovala din căruță, prietenii lui cei mai apropiați. Căutase ceva pe care să-și verse focul și luase dintr-o ladă o bucată îndoită, lungă cât palma și groasă ca pe degetul mic
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
plimbare pe cinste, căci SAAB-urile sunt relativ rare în Viena și ușor de găsit într-o parcare. Trebuie doar să apeși butonul descuietor și mașina te întâmpină cu un piuit vesel, gata de drum. Acoperiră degrabă mașina cu un cort ridicat de circumstanță, după care se așezară la un pahar să chibzuiască pe îndelete lucrurile. Boier cum îi plăcea lui să se dea, Rică ținea morțiș să le lase lor mașina ca răsplată pentru găzduire, dar cum atenția bătătoare la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
patinatorii hibernali străduindu-se zadarnic să mai onduleze prin piruetele lor canalele încremenite într-o rectitudine exasperantă, în sfârșit, toată această viziune de convivialitate idilică à la Breughel nu era decât o pânză fragilă de tablou răsucită de jur-împrejur a cort, un decor în trompe l'oeil menit să îmbrobodească locuitorii în rutina lor domestică și să-i izoleze în raport cu mult mai neliniștitorul ei context elementar. Asemenea labirintului real de canale, contururile clare ale aparenței drenau neliniștea afară dintr-o profunzime
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
timp, și ținea monstruozitatea la distanță, și îl apropia de ea, lăsându-l mereu în propria sa urmă, scoțându-l afară din sine, cărămidă cu cărămidă, înspre o imprevizibilă întâlnire cu ea. Profitând de trecerea cu vacarm nu departe de cortul nomazilor a unui camion de mare tonaj, ce-l readuse brusc la realitatea locală, lansă gazdelor mai mult ca artificiu retoric, căci cunoștea răspunsul, o întrebare de care nu era foarte mândru: "Cum reușiți să dormiți în condițiile astea?" Încerca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
logică a compensației ca peste tot în viața nomazilor: dacă tihna e acordată doar parcimonios de situație, omul învață să se desensibilizeze protector la suprafață spre a o putea regăsi mai în profunzimea sinelui sau. Primul și cel mai natural "cort" ne e pielea, investită sau dezinvestită cu sensibilitate, îngroșată sau subțiată după nevoi, dacă nu chiar conștiința, dotată și ea cu capacitate reglabilă de reacție și, ca ultimă întăritură a rezistenței la destituire, cu refugiul oniric. Coincid în el slăbiciunea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cei spilcuiți holbându-se și fâstâcindu-se, trăgând zadarnic în piept aerul sterp în căutarea unei replici salvatoare, în vreme ce, îngăduitoare și fără ranchiună, gazdele le-ar fi umplut din nou paharele! Cineva mai nerăbdător de prin vecini deschise larg ușa cortului și, oprit în prag în vreme ce căuta noima priveliștii descoperite, fluieră câteva măsuri dintr-un cântec binecunoscut gazdelor, ce le smulse un oftat nedisimulat: "Și-o să-mi cumpăr Volgă nouă/ Și-o să tropăi la volan/ Să vedem cine-ndrăznește..." Hotărât, găselnița
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu fiecare rupere a unui lucru, se crează transversal o legătură în sânul a ceea ce diferă de el. Rică nu era conștient de asta, și totuși se simțea sinistratul unei umori întunecate, ce-l inunda cu regularitate. Vedea tabăra de corturi numită acasă ca pe un dar îndoielnic al noroiului înconjurător, subțiat într-o drojdie plumburie doar spre a-i putea pătrunde lui mai adânc prin piele și nervi, până în suflet. Nici el nu-și mai amintea de câte ori fugise în lume
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se-ndura. Și tocmai pentru că se confunda cu obscuritatea necunoscutului, ea făcea cunoscutul să încremenească în convingerea că ar fi fost capabilă să-l facă de nerecunoscut. Nu-i venea să creadă că, umflate parodic de vânt, sufletele veștede ale corturilor nu mai aveau nici măcar puterea să tânjească după foștii lor locatari și să le-nregistreze absența sub forma regretelor, sau reproșurilor. Șătrarii lui nu mai țineau evidența, ci păreau prinși într-un joc de nenoroc pur, îndârjiți să piardă fără
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu răspunde, cu toată ploaia de înjurături și pumni abătută asupră-i? Te pomenești c-ar vrea tandrețe, și flori, și jurăminte, și scene de cinema, ca o mare doamnă! Târfa asta era viața lui. Corolele mohorâte de pânză ale corturilor aveau ceva de imortele carnivore, ce se hrăneau fără mofturi și cu prezența, și cu absența unor de-alde Rică, dar o făceau atât de fățiș și nepatimaș încât gestul friza inocența copilărească. Așa că, de obicei, el se pomenea năpădit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
crispa mai rigid într-o priză reflexă asupra ei. La antipod, arhitecții se dedau cu voluptate incertitudinii în lumea sensurilor tocmai pentru că, în afara ei, se găseau la adăpost destul de sigur; sistemul lor de diguri și baraje funcționa bine. Dar înăuntrul cortului pricepuseră limpede - și asta deja de ceva vreme - că întâlnirea nu avea cum să le aducă cine știe ce revelație prețioasă, și că, oricât s-ar fi prelungit, jocul dezvăluirii era sortit eșecului. Nu-i lipsea atât limba comună, cât un mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și un dinte de aur cu șurub. Se strânseră mâini, se mulțumi de ambele părți, se urară cele cuvenite, după care gazdele conduseră echipa de arhitecți până la mașină în fruntea unui alai gureș, căci vestea vizitei se răspândise și prin corturile din preajmă, iar locatarii lor așteptau acum pe afară, comentând marea schimbare ce plutea în aerul umil al taberei cuprins deja binișor de întuneric. Cineva sugeră foarte pertinent, deși cu totul inutil, că ar fi fost nevoie și de un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lor așteptau acum pe afară, comentând marea schimbare ce plutea în aerul umil al taberei cuprins deja binișor de întuneric. Cineva sugeră foarte pertinent, deși cu totul inutil, că ar fi fost nevoie și de un drum mai practicabil până la corturi; cu siguranță că amănuntul nu scăpase vizitatorilor, vizibil preocupați de testul draconic de impermeabilitate la care încălțările le erau supuse. Pe drumul de întoarcere, în mașină se glumi mult, dar fără răutate. "Ce părere ai, Rudi?" "Ce să zic? Moda
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că ai fi: mai bun decât ești. El îți e custodele celor mai înalte așteptări pe care le ai de la tine însuți, de care de unul singur te poți strașnic rătăci. Nu că n-ar fi încercat ei și în cortul nomazilor aceeași strategie amicală; acolo însă neîncrederea prevalase. Acel "noi vrem să trăim ca voi" fusese clar trântit ca baricadă în calea întâlnirii, și tocmai pentru a împiedica imprevizibilul du-te-vino al conversației. Tranc! Oameni suspicioși la adresa dialecticii lăsaseră poarta unui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în imediatul empiric; nadirul și zenitul lumii ei s-au dispus docil de-a lungul lui, stabilizate de momentul vertiginoaselor rotații. Strict vorbind, caracterul efemer și precar al spațiului astfel creat de Dedal în intangibil îl apropie mai mult de cort. Prin mâinile meșterului atenian, și în același timp pe sub pielea reginei cretane, hoarde de afecte rătăcitoare prinseră să se adune cu oarecare regularitate, întemeind obiceiuri și tradiții private de lansare afară din obștescul plan orizontal. Se înfiripă astfel o prozaică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
alveola capitonată cu prezențe familiare a unui spațiu profund străin. Ian citise mult despre culturile asiatice și se descurca binișor printre reperele lor majore. Reveria arhitecturală simplistă a nomazilor îl trimisese cu gândul la compromisul făcut de mongolii medievali între cort și palat. Odată cu afirmarea puterii lor politico-militare, apăruse nevoia de a grefa imaginea impunătoare a zidurilor de piatră pe confortul efectiv al iurtei, mult mai adânc înrădăcinat în trăirile lor. Victoria avea două fețe: cea publică, asociată cu edificarea de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a zidurilor de piatră pe confortul efectiv al iurtei, mult mai adânc înrădăcinat în trăirile lor. Victoria avea două fețe: cea publică, asociată cu edificarea de ziduri și intrarea puterii în regim administrativ, și cea privată, atrasă statornic, inerțial, de cortul ancestral. Pe la 822 e.n., la Karabalgasun, pe Drumul Mătăsii, căpeteniei uigure i se instalase pe terasa superioară a palatului iurta lui mongolă de pâslă complet acoperită cu foaie de aur, iar împăratul tibetan recursese și el, pare-se, la aceeași
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și după ce dependența obiectivă de ea fusese surmontată. Îi revendica imperios mai ales la ceasul târziu, când veghea contenește și oboseala mână omul înspre refugiu-i de pe urmă. Fiecare suveran își are suveranul; simbolic, piatra se găsea încoronată de cupola cortului. În somn ne reîntoarcem la origini, iar pentru suveranii mongoli, pâsla iurtei impregnată cu mirosul ei de bălegar ars și seu de oaie, cu șuierul vântului, cu temutele tunete ale tăriei, cu vociferările animale dimprejur și cu tăcerea locvace a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gândul după cavaleria mongolă medievală. Nu știu dacă vă amintiți că, în vremurile lor de glorie, nomazii ăștia și-au făcut un palat pe Drumul mătăsii, pe undeva prin vestul Mongoliei actuale. Din câte-am citit, deasupra lui venea un cort aurit - un compromis foarte simplu și practic între modul de viață sedentar și cel nomad. În plus, trebuie să fi afirmat identitatea comunității la distanță mai ceva ca o flamură. Mă gândeam ce-ar fi să punem o terasă tropeziană
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cel nomad. În plus, trebuie să fi afirmat identitatea comunității la distanță mai ceva ca o flamură. Mă gândeam ce-ar fi să punem o terasă tropeziană pentru nomazii noștri deasupra ultimului etaj, unde n-au decât să-și întindă cortul dacă-i încolțește nostalgia de trecut. O locuință modernă prevazută cu deschidere largă și primitoare înspre duhurile trecutului, să zicem. − Aaa, deci tu chiar le-ai luat în serios elucubrațiile despre castele medievale, se constată cu surpriză. Și crezi că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a rătăcirilor și ocolurilor sinelui înspre însuși, pe care locatarul și-o aduce singur între contururile trasate de noi. Trebuie însă examinată atent legislația locală. Acolo unde alții își amenajează grădini, piscine, sau fac nudism, nomazii noștri și-ar instala cortul; ce-i rău în asta? Noi le ridicăm coloana goală, în vârful căreia ei să-și așeze zeitățile domestice în care cred, ca să vorbesc în pilde biblice. − Ceea ce ar putea fi interpretat și ca ostentație, dar și ca discreție civică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ce zice! O construcție prevăzută cu șanț de apărare... fenomenologică. Ian primi complimentul cu o înclinare ușoară a capului. Dar obiecțiile nu se lăsară mult așteptate: − Să nu fie cu două tăișuri: dacă moda prinde și omenirea se-ntoarce la corturi, s-a zis cu slujbele noastre! sugeră Luc de pe bancheta din spate a mașinii. Confrați, vă avertizez că, omagiind nomadismul mongol, ne tăiem singuri craca de sub picioare. − Atâta pagubă! Toate lucrurile profunde au două tăișuri. Un motiv în plus să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
chiar contra, curentului. Adevărata arhitectură e hidraulică, arhimedică. Cum nimeni nu găsi de cuviință să comenteze sibilinica profeție a lui Rudi, discuția trecu prudent pe lângă ea. − Ba tocmai! Ne urmăm fidel vocația amenajând viitorului un spațiu de cazare. Văd în cort cheia lui: o societate în perpetuă mișcare, flexibilizată la sânge, s-ar regăsi mai bine în confortul lui amovibil. Dezrădăcinarea trebuie intensificată spre a-i grăbi sfârșitul, nu contracarată; opunându-ne ei n-am face decât să-i prelungim agonia
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]