4,844 matches
-
METODE SIMULTANE DE DETECȚIE ȘI CUANTIFICARE A MICROORGANISMELOR PATOGENE ÎN APĂ,PRIN MEMBRANE FILTRANTE ȘI MEDII DE CULTURĂ. Autor: Urîtu Cristina Coordonator: Șef. Lucr. Dr. Emil Iacob Universitatea de Medicină și Farmacia”Gr.T.Popa” Iași Facultatea de Bioinginerie Medicală Direcția de Studiu: Biotehnologii Medicale Această lucrare
METODE SIMULTANE DE DETECTIE SI CUANTIFICARE A MICROORGANISMELOR PATOGENE IN APA,PRIN MEMBRANE FILTRANTE SI MEDII DE CULTURA. by Urâtu Cristina () [Corola-other/Science/84282_a_85607]
-
ȘI MEDII DE CULTURĂ. Autor: Urîtu Cristina Coordonator: Șef. Lucr. Dr. Emil Iacob Universitatea de Medicină și Farmacia”Gr.T.Popa” Iași Facultatea de Bioinginerie Medicală Direcția de Studiu: Biotehnologii Medicale Această lucrare descrie metode de ultimă generație privind detecția și cuantificarea unor microorganisme patogene precum Escherichia Coli și Streptococcus Faecalis în medii lichide, cu precădere în apă potabilă. Avantajele acestor metode rezidă din acuratețea și rapiditatea diagnosticului, precum și posibilitatea determinării cantitative a germenilor depistați. Au fost analizate un numar de 127
METODE SIMULTANE DE DETECTIE SI CUANTIFICARE A MICROORGANISMELOR PATOGENE IN APA,PRIN MEMBRANE FILTRANTE SI MEDII DE CULTURA. by Urâtu Cristina () [Corola-other/Science/84282_a_85607]
-
Sănătate Publică Iași.Probele au fost supuse filtrării prin filtre Millipore cu diametrul porilor de 0,45 μm, după care filtrele au fost așezate pe medii diferențiale specifice. Numărul total de colonii a fost calculat prin metode matematice standardizate de cuantificare.Rezultatele arată o netă îmbunătățire a calității detecției microorganismelor în diverse medii și recomandă metodele expuse, într-o largă varietate de domenii de aplicație.
METODE SIMULTANE DE DETECTIE SI CUANTIFICARE A MICROORGANISMELOR PATOGENE IN APA,PRIN MEMBRANE FILTRANTE SI MEDII DE CULTURA. by Urâtu Cristina () [Corola-other/Science/84282_a_85607]
-
1990 a fost înființat în România Institutul de Cercetare a Calității Vieții având ca obiective efectuarea de cercetări în domenii de interes, în contextul transformărilor politice, economice și sociale de după 1989 :politici sociale și calitatea vieții. Măsurarea calității constă în cuantificarea nivelului curent al performanței în conformitate cu standarde de performanță. Evaluarea calității măsoară diferența dintre performanța așteptată și cea reală, pentru a identifica oportunitățile de îmbunătățire a calității. Standardele de performanță pot fi stabilite pentru diferitele "dimensiuni ale calității", de exemplu calitatea
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
calității ca procentaj de elemente conforme sau neconforme din lot. Știința măsurării cantitative a uneia sau a mai multor caracteristici ale calității este denumită "calimetrie" (fr."qualimétrie"). O definiție dezvoltată a calimetriei este următoarea: "disciplina științifică ce se ocupă cu cuantificarea, măsurarea, aprecierea, evaluarea calității produselor, proceselor, serviciilor".. Calimetria nu trebuie confundată cu "calitologia", care este definită ca fiind știința despre calitate. Această denumire a apărut în urma răspîndirii standardelor din seria ISO 9000. Termenul "calimetrie" a fost adoptat de EOQC (Organizația
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
prin împărțirea în două probleme similare mai mici urmată de integrarea soluțiilor lor. Dimensiunile formelor geometrice autosimilare, adică a formelor ale căror părți se aseamănă cu imaginea de ansamblu sunt, de asemenea, bazate pe logaritmi. Scările logaritmice sunt utile pentru cuantificarea schimbării relative ale unei valori în locul diferenței absolute. Mai mult decât atât, pentru că funcția logaritmică log("x") crește foarte încet pentru a "x" mari, scările logaritmice sunt folosite pentru a comprima date științifice cu game mari de variație. Logaritmii apar
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
existenței nivelelor discrete de energie în cadrul atomului a fost făcută în 1914 prin experimentul Franck-Hertz. Realizările în teoria structurii atomului din perioada 1900-1924 au primit numele de „teorie cuantică veche”. Este vorba de fapt de un ansamblu de reguli de cuantificare arbitrare, aplicabile sistemelor multiperiodice din mecanica clasică și ghidate de "principiul de corespondență". Formulat explicit de Bohr abia în 1920, acesta din urmă cerea ca, la limita numerelor cuantice mari, teoria cuantică să reproducă rezultatele teoriei clasice. Modelul atomic Bohr-Sommerfeld
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
atom sunt presupuși a orbita în jurul nucleului, dar că pot face acest lucru numai într-o mulțime finită de orbite, și ar putea sări între aceste orbite numai în salturi discrete de energie corespunzătoare absorbției sau radiației unui foton. Această cuantificare a fost folosită pentru a explica de ce orbitele electronilor sunt stabile (având în vedere că, în mod normal, sarcinile accelerate, inclusiv prin mișcare circulară, pierd energie cinetică care emisă sub formă de radiații electromagnetice, vezi "radiația de sincrotron") și de ce
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
negativ, formula 2; dacă este egal cu zero, reacția chimică atunci se află în stare de echilibru. Există anumite stări de energie pentru electroni, atomi și moleule, însă acestea sunt limitate; acestea sunt determinate de reguli ale mecanicii cuantice, care necesită cuantificarea energiei unui sistem. Atomii/moleculele aflate într-un stadiu energetic mai înalt sunt considerați a fi excitați. Atomii/moleculele unei substanțe, aflați în stare excitata, sunt mulți mai reactivi. Starea de agregare a unei substanțe este în mod invariabil determinată
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
studii statistice asupra pachetelor comportamentale asociate acestor trăsături iar în final se va evalua performanța pe aceste direcții. Un exemplu în această direcție va fi dat în continuare. Pe acest exemplu se pot vedea direcțiile de analiză și modalitățile de cuantificare a valorii abilităților prin pachete comportamentale tip. Acest gen de abordare ține atât de actul de decizie al selecției cât de controlul progresului pentru cei selectați în programe concrete. Dacă punem acest tabel în corelație cu tipurile de inteligență instinctuala
Identificarea copiilor înzestrați și talentați () [Corola-website/Science/308664_a_309993]
-
a fotonilor de radiație cu frecvența (Hz) de formula 10 sau viteza unghiulară (rad/s) de formula 11 (omega). Acest model s-a dovedit extrem de precis, dar a furnizat un punct de blocaj intelectual pentru teoreticienii care nu înțelegeau de unde a apărut cuantificarea energiei — Planck însuși o considera "o presupunere pur formală". Din acest punct a pornit dezvoltarea întregii teorii a mecanicii cuantice. În plus față de unele presupuneri care au stat la baza interpretării unor anumite valori din formularea cuantică, una din pietrele
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
interpretării unor anumite valori din formularea cuantică, una din pietrele de hotar ale întregii teorii este relația de comutație între operatorul poziție formula 12 și operatorul impuls formula 13: unde formula 15 este delta Kronecker. Constanta lui Planck este folosită pentru a descrie cuantificarea. Fie energia "E" transportată de o rază de lumină de frecvență constantă "ν". Ea poate lua doar valori de forma Este uneori mai ușor de folosit frecvența unghiulară formula 17, care dă Există astfel condiții de cuantificare. Una deosebit de interesantă guvernează
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
folosită pentru a descrie cuantificarea. Fie energia "E" transportată de o rază de lumină de frecvență constantă "ν". Ea poate lua doar valori de forma Este uneori mai ușor de folosit frecvența unghiulară formula 17, care dă Există astfel condiții de cuantificare. Una deosebit de interesantă guvernează cuantificarea impulsului unghiular. Fie "J" impulsul unghiular total al unui sistem cu invariație rotațională, sistem invariant-rotațional, și "J" impulsul unghiular măsurat de-a lungul oricărei direcții date. Aceste cantități de impuls pot lua doar valorile: Astfel
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
Fie energia "E" transportată de o rază de lumină de frecvență constantă "ν". Ea poate lua doar valori de forma Este uneori mai ușor de folosit frecvența unghiulară formula 17, care dă Există astfel condiții de cuantificare. Una deosebit de interesantă guvernează cuantificarea impulsului unghiular. Fie "J" impulsul unghiular total al unui sistem cu invariație rotațională, sistem invariant-rotațional, și "J" impulsul unghiular măsurat de-a lungul oricărei direcții date. Aceste cantități de impuls pot lua doar valorile: Astfel, despre formula 20 se spune că
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
măsurare pentru determinarea concentrației masice de dioxine și furani din emisiile atmosferice, pr EN 1948 (iunie 1996): "Emisii provenite din surse fixe: determinarea concentrației masice în PCDDs/PCDFs, partea 1 - prelevare, partea 2 - extragere și purificare, partea 3 - identificare și cuantificare", elaborate de Comitetul european de standardizare (CEN), constituie metodele de măsurare armonizate, menționate la art. 7 alin. (2) din Directiva 94/67/CE. Referința prEN 1948 (iunie 1996) citată mai sus va deveni EN 1948 o dată cu adoptarea finală de către CEN
jrc3241as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88398_a_89185]
-
cu o deficiență mintală, având vârsta mintală de 5 ani, nu este identic cu un copil de 5 ani. Introducerea conceptului de QI se datorează psihologului german Stern (1911); QI presupune transformarea vârstei mentale într-un indice numeric care facilitează cuantificarea diferențelor dintre vârsta mentală (VM) și vârsta cronologică (VC). Apariția acestui concept psihometric a trecut termenul de varsta mentala pe un plan secund. In orice caz, problemele s-ar ivi din nou în momentul final al dezvoltării intelectuale, scăzând valoarea
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
o pot modifica și optimiza. Astfel, calibrarea geometrică, fotometrică și senzorială sunt elemente importante ale corecției și prelucrării digitale a imaginilor digitale. Aici este de fapt vorba de meseria/specialitatea de grafician. Utilizatorii trebuie să fie conștienți de erorile de cuantificare inevitabile, carese datorează în special rezoluției limitate a imaginii (numărului fint de pixeli). Ca atare, se recomandă ca fiecărei imagini în parte să fie întotdeauna corectată și calibrată în mod profesionist. Există o multitudine de programe de calculator care prelucrează
Imagine digitală () [Corola-website/Science/303071_a_304400]
-
sistemului, în acest mod, diferența între cele mai apropiate valori numerice nu poate fi făcută mai mică decât această treaptă elementară, ceea ce face ca, principial, reprezentarea informației sub forma numerică să fie legată de introducerea unei erori, numită eroare de cuantificare. Cu toate că un sistem pur analogic este capabil (cel puțin în mod teoretic) de o acuratețe mai bună decât un sistem hibrid (analog/numeric) această acuratețe este rar folosită în mod complet. Acest lucru se datorează formei analogice a semnalului care
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
analogic-numeric. El mai este denumit digitizor sau cuantificator. Divizarea intervalului de variație (tensiune, curent) al unei mărimi analogice într-un număr determinat de trepte („cuante") de amplitudine egală, în scopul exprimării valorii analogice sub formă de număr, constituie procesul de cuantificare al unui semnal analogic. Mărimea treptelor rezultate în urma cuantificării este egală cu raportul dintre valoarea intervalului maxim de variație și numărul lor, fiecare astfel de „cuantă”fiind delimitată de două nivele de cuantificare succesive. Dependența dintre mărimea de ieșire a
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
intervalului de variație (tensiune, curent) al unei mărimi analogice într-un număr determinat de trepte („cuante") de amplitudine egală, în scopul exprimării valorii analogice sub formă de număr, constituie procesul de cuantificare al unui semnal analogic. Mărimea treptelor rezultate în urma cuantificării este egală cu raportul dintre valoarea intervalului maxim de variație și numărul lor, fiecare astfel de „cuantă”fiind delimitată de două nivele de cuantificare succesive. Dependența dintre mărimea de ieșire a unui convertor și mărimea sa de intrare reprezintă caracteristica
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
sub formă de număr, constituie procesul de cuantificare al unui semnal analogic. Mărimea treptelor rezultate în urma cuantificării este egală cu raportul dintre valoarea intervalului maxim de variație și numărul lor, fiecare astfel de „cuantă”fiind delimitată de două nivele de cuantificare succesive. Dependența dintre mărimea de ieșire a unui convertor și mărimea sa de intrare reprezintă caracteristica de transfer a convertorului. Deoarece una dintre cele două mărimi are întotdeauna o variație analogică iar cealaltă o variație numerică, caracteristica de transfer atât
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
Rezoluția "unui convertor este parametrul care caracterizează numărul de stări (nivele) distincte care pot fi deosebite de convertor." De obicei, rezoluția se exprimă în biți, în procente din valoarea diapazonului de ieșire sau intrare sau în număr de nivele de cuantificare (CAN). Rezoluția unui CAN determină numărul nivelelor (treptelor) de cuantificare ale mărimii analogice de intrare. Deoarece domeniul de intrare are o valoare determinată, rezoluția unui CAN caracterizează capacitatea acestuia de a „rezolva”(deosebi) două nivele apropiate ca valoare, fiind definită
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
nivele) distincte care pot fi deosebite de convertor." De obicei, rezoluția se exprimă în biți, în procente din valoarea diapazonului de ieșire sau intrare sau în număr de nivele de cuantificare (CAN). Rezoluția unui CAN determină numărul nivelelor (treptelor) de cuantificare ale mărimii analogice de intrare. Deoarece domeniul de intrare are o valoare determinată, rezoluția unui CAN caracterizează capacitatea acestuia de a „rezolva”(deosebi) două nivele apropiate ca valoare, fiind definită de mărimea variației de intrare necesară pentru a produce la
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
convertor având domeniul de intrare V, o rezoluție de n biți este echivalentă cu o variație a tensiunii de intrare egală cu raportul formula 5. Se observa că în acest mod ea este practic aceeași cu lățimea canalului sau treptei de cuantificare a CAN. Spre exemplu, un CAN cu o rezoluție de 12 biți, care are deci 4096 de trepte de cuantificare, poate „rezolva”(discrimina) formula 6 din valoarea domeniului de intrare. Pentru un domeniu de 10 V această rezoluție înseamnă formula 7 = 2
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
egală cu raportul formula 5. Se observa că în acest mod ea este practic aceeași cu lățimea canalului sau treptei de cuantificare a CAN. Spre exemplu, un CAN cu o rezoluție de 12 biți, care are deci 4096 de trepte de cuantificare, poate „rezolva”(discrimina) formula 6 din valoarea domeniului de intrare. Pentru un domeniu de 10 V această rezoluție înseamnă formula 7 = 2,45 mV, valoarea treptei de cuantificare. În aplicațiile CAN la multimetrele numerice ce obișnuiește ca rezoluția să se exprime în
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]