7,752 matches
-
depășindu-l. Sticletele zărind firimiturile de Joe, pornește glonț. Tocmai atunci dă și el cu ochii de serafim, fâlfâind în soare pe stâlpul de ceas, păzind Babilonul. Sticletele își strânge aripioarele și cade cu capul în jos la poalele Stăpânului Depărtărilor, închinându-se adânc. ─ Poruncește, Doamne! Serafimul întinde puțin vârful aripii din colțul de nord-est, foarte puțin, nefiind nevoie de mai mult pentru a face ca inima păsării să tremure și ea a înțelegere, iar cele voite să fie ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară pe altă creangă. S-a zgribulit, spune uitându-se pe fereastră femeia care învârte în mămăligă. Curtea cât pumnul îi întoarce privirea cenușie. Peste tot, pretutindeni, dincolo de gard, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vă deranjez un sfert de ceas? Părintele a închis ochii și o vreme își ține capul în mâini fără să spună nimic. Aurora Martinescu a tăcut de mult. Într-un târziu, părintele vorbește. Pare că-și adună cuvintele de la mari depărtări, unul câte unul, cu o grijă deosebită. Atunci dați-le ce vă cer. Dar sabia asta pe care o vor ei nu există. Sau cel puțin noi nu știm de ea, nu știe nimeni de ea. Au fost informați greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întuneric beznă, prin geamul de la ușa liftului se strecoară o rază de lumină pe care oglinda de pe latura opusă ușilor o amplifică destul ca omul să nu-și piardă încrederea. Și Iulia mulțumește în gând pentru soarele care chiar din depărtarea iernii și de dincolo de nori și prin uși de metal și turnuri și printre colțuri și prin geamuri nespălate uite că răzbește, răzbește până aici. Nu-i e frică, dar fără lumină i-ar fi. Încă din copilărie o îngrozește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cealaltă” Iubitul Soranei semnează cu numele Lancelot. „Îmi e din ce în ce mai greu să număr ceasurile Dacă nimic nu-i o întâmplare de ce E totul atât de întâmplător Voi pleca ai zis nu voi fi departe Aș Ești foarte departe Ești chiar depărtarea în care mă rotesc Eu planețica ta Care apun după tine” Exact în acest moment soarele a trecut de cealaltă parte a orizontului și în cerul vizibil al poetei apare luceafărul de seară. „Eu cea născută din spuma valurilor Trandafirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ei, pentru coloratură și autenticitate, purtau chiar costume de epocă împrumutate de la magazia de recuzită a studiourilor. O delegație a grupului de inițiativă s-a dus la Obănceanu și l-a adus pe sus la întrunire. Locuia la trei străzi depărtare și îi aștepta înfrigurat. L-au preluat și, pornind spre întrunire, au ocolit puțin pe alte străzi, ca să ajungă să treacă și pe Republicii. Pe tot drumul spre Casa de Cultură, grupuri de simpatizanți se formau spontan, urmându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mult, doi simpatizanți, lucrători din port, intraseră în echipele formate de legionari tot pentru a fi trimise în Spania ca să lupte de partea lui Franco. Tabloul îl înfățișa pe Tudorache S. Teodorescu la o fereastră prin care se zărea, în depărtare, pădurea de la Obancea, dinspre care veneau, rânduri-rânduri, cete de proletari și țărani, ca niște falnici stejari porniți la luptă, purtând steagul roșu al comuniștilor. Compoziția avea să se intituleze „Ilegalistul cheamă codrii cadrelor la luptă.“ Nu a mai apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în Cehoslovacia și bulgarii sărise să ne ia Dobrogea? Da’ nu i-a lăsat americanii. Și tata găsise primăria închisă, că se terminase programul și primarul plecase la el acasă, în Ghimpătura, unde era însurat. Surâse admirativ, parcă urmărind în depărtarea amintirii cele întâmplate atunci. - Tata s-a dus atunci la mat, la bufet, că se mai găsise la primărie cu unul Jugălete, Vasile Jugălete, de peste deal, care venise și el să se treacă voluntar la apărare. S-au dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tot cum a venit unul din ăia să-și pună potcoave la Gentimir, cizmarul de pe Străduinții? Vă dați seama, potcoave! Dar nimeni nu spune că e halucinații de lume dezorientată! Aulius sforăia ușor. Îl podidise un somn molcom, răsfăț de depărtări și duh de tihnă. Vergilică îl trase ușor de halat. - Dom’ Aulius, Goncea v-a scos atunci, dom’le. El v-a făcut om, să nu uitați asta. Toți îngerii vă lăsau acolo, la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spus, preocuparea pentru etapa istorică trebuie s-o avem mereu. În Sudica aveam legături bune. De dinainte. Tomnea s-a dus tocmai când se șubreziseră legăturile. Te-ai prins? Noi l-am trimis, nu că-i ardea lui sufletul de dragul depărtării. În fine, asta-i altă poveste. Numai că acuma s-a cam scrântit treaba. De trei zile numai cu e-mailuri mă ține ăia din Sudica. E dezastru la ei. A răsturnat guvernul, a făcut naționalizare, i-au confiscat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
caiet vișiniu și nota de zor spusele lui Goncea. Umpluse zeci de astfel de caiete de când începuse să lucreze cu Generalul. Îl privea din când în când cu coada ochiului. Goncea se apropie și mai mult de fereastră. Urmărea concentrat depărtările dinspre Dunăre. - Așa că Andromanda rezolvă toată treaba. Ai să vezi ce liniște va fi mâine. Dacă mai stai cu mine, ai să urmărești de-aici msiticismele care-ți trebuie. Cu ele ai să închei, când o fi și o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ori că necaz mare vine spre noi, am întrebat-o și pe coana Andromanda, n-a vrut să-mi spună, zicea doar că știe și ea de ecoul ăla, vuiet ca de sorb că vine, nu știu de unde, de la mare depărtare vine, e poate chiar aici în oraș, nu știu ce poate fi, am auzit că a venit și profesoru ăla, Tomnea, și îl plimbă ai noștri peste tot și-i dă onoruri, s-ar putea să fie chiar el, că vine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
hârtie neagră lipite de globi; marginile lor clare, tăioase, te înghețau. Se apropia înserarea. Soldații trebuiau să pice dintr-o clipă în alta. Deja frunzele copacilor tremurau. Mi s-a părut că văd țeava unui tanc printre aracii grădinilor din depărtare. M-am întors la grajd. - Pleacă de aici, am auzit o voce stinsă care părea trezită din somn. Pleacă de aici... Înăuntru, Sonia încerca să alunge pisica neagră care îi dădea târcoale și începuse să miaune. Femeia se ridicase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
metri înălțime, priviseră pădurile și plantațiile de orezprin trapa deschisă a fuselajului; din cauza curentului, pielea de pe obrajii Margaretei fremăta ca un drapel. Săriseră - și programul deveni din nou extrem de complex. Vizibilitatea bună cerea descrierea extensivă a câmpurilor și satelor din depărtare, cu râul subțire și sclipicios vărsându-se într-o cascadă domoală, cu pădurile deasupra cărora zburau insecte și păsări mărunte, nemaipunând la socoteală faptul că aceste imagini pretențioase trebuiau corelate în fiecare clipă cu poziția în veșnică mișcare a parașutiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu am altă posibilitate, am început să zbier de pe balcon: - Sgsdgff! S-g-s-d-g-f-f! Internet! Sunt Jerry! Jerry de pe in-ter-net! Sgsdgff!... Ne-am dat întâlnire! Rottweillerul a ciulit urechile. — N-am cheie, m-am blocat în casă, sunt Jerry, sunt Jerry! Din depărtare, s-a auzit un lătrat. Am început să țopăi și să mișc brațele. Dulăul s-a smucit din lesă, a traversat strada pustie și s-a oprit chiar sub fereastra mea de la etajul întâi, făcând mare tămbălău. Capetele nemulțumite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-se pe o stradă, ci o adevărată conspirație a nemișcării, așa cum am putut auzi din claxoanele care răsunau de peste tot; în sfârșit, mi-am făcut loc și m-am apropiat de geam. Oamenii de pe trotuar se uitau la ceva din depărtare, unii își duceau mâna la gură, și probabil că se întâmplase un accident, dar nu era cazul să se întâmple acum, pentru că eu mă grăbeam, eram în întârziere, fierbeam. Aș fi coborât dacă s-ar fi putut, se făcuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
luăm la per tu, să fie o comunicare mai mare între nivelurile ierarhice, costumele impecabile și felul ei de a fi ne-au intimidat din prima clipă și, chiar dacă ceilalți nu-i spun doamna director, se simte în orice caz depărtarea uriașă dintre noi și ea. Desigur, un alt motiv pentru care doamna director s-a simțit stânjenită a fost corectitudinea mea gramaticală și logică. Eu nu spun niciodată doamnă directoare, așa ceva îmi amintește de școala generală. Trebuie să utilizezi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
încolo, fiindcă are legătură cu Hector. Eram odată pe lângă Unirii, pe o străduță labirintică unde lumea traversa ca să ia tramvaiul, că în rest nu erau magazine, numai curți și mașini vechi. Lumea aștepta cuminte în stație și se uita în depărtare, să vadă dacă apare trenulețul. Și oamenii, dacă văd că apare, își strâng plasele și se apropie de marginea refugiului, să fie primii, să aibă loc. E frumos să-i vezi că s-au așezat strategic, că sunt gata, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mult în studio încât să văd pe cineva și chiar să răspund la telefon îmi părea o intruziune excesivă în munca mea, acum mă vedeam prinsă într-un vârtej nebun, antrenant, încă centrat pe studio, dar care se pierdea în depărtare, pe măsură ce apăreau noi locuri în centrul atenției. Mă avântai jos din pat, așezai plapuma și bătui pernele. Coborând tiptil scara ce ducea de la platforma pe care dormeam în studioul principal, îmi verificai programul pe ziua aceea, atât de absorbită încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise el iritat, ieșind pe scenă. —Bine, strigă MM, acum că toată lumea e gata, o să ne întoarcem la scena de dinainte. Vine și Tabitha la locul ei? O coboară acum, se auzi vocea lui Bez, de undeva de sus, din depărtare. Iar se stricaseră căștile și acum toată lumea trebuia să țipe, lucru care nu îmbunătățea deloc ritmul în care se desfășurau lucrurile în acea după-amiază. Nu c-ar fi zis cineva că era dupăamiază; nici uitatul la ceas nu ajuta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în seara din ajun. Cineva mai mâncase o bucată, iar oasele curățate, de nu-ți venea să crezi, se aflau îngrămădite cu grijă într-un colț, lângă pat. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a lagunei întinsei, liniștite și luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor, și un peștișor sări afară, urmărind, poate, o muscă, sau ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pielea, tăbăcită deja într-o sută de dimineți asemănătoare. Peștele lovi lemnul cu cea din urmă zvâcnitură a cozii, despărțindu-se de lumea celor vii, iar în apa atât de nemișcată, se stârni o ușoară undă ce se pierdu în depărtare. Apoi sosi, tăcută, o libelulă, care se opri din zbor să-și găsească odihna pe piciorul lui dezgolit. O privi îndelung, simțind gâdilătura piciorușelor ei, fără să facă nici o mișcare, ca să nu o sperie. Bun loc ți-ai mai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei metri depărtare și se pierdu printre trestiile scunde ce creșteau la marginea bălții, căutând, poate, o broască pe care să o ia prin surprindere. La ora asta, în luna asta... ce lună să fie? O fi căzut de-acum întunericul peste Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dindărătul colibei. Cerul se colora în carmin și norii albi păreau acum un caier de bumbac îmbibat în sânge. Papagalii și curcanii sălbatici căutau un adăpost unde să-și petreacă noaptea, iar o familie de maimuțe araguatos urla, acolo în depărtare, printre arborii mari de capoc. Dădu ocol lagunei cu pas grăbit și blestemă primii țânțari care se avântaseră să-l atace. Ultimii metri îi parcurse în fugă și nu se opri până nu se simți în siguranță sub apărătoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]