7,054 matches
-
în bancă. La un moment dat s-au certat, s-au despărțit ca prieteni, dar stăteau totuși în aceeași bancă. Ea nu-l slăbea deloc, nu accepta să-l piardă sau să-și facă altă prietenă, nu vroia să accepte despărțirea lor iar el să fie cu alta. Tot timpul îi făcea reproșuri și istericale, încât l-a scos din sărite, iar într-una din zile a pocnit-o cu toată setea. După o serie de reproșuri reciproce, colegii și diriginta
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
numită Clotilde Mortel, de pe vremea studenției sale, se întrerupe tragic din cauza morții acesteia. Prietenul său, Arthur Gorovei, care-l însoțea de multe ori până la locuința unei noi pasiuni, după ce trecuseră peste gardurile a nu știu câte grădini, îi cânta un cîntec la despărțire: "Ylang, Ylang pleacă voios la Terbelchețonora". Acest cuvânt ciudat cuprindea unele silabe din numele fostelor lui simpatii feminine. Sub aspect caracterial și volitiv este descris ca o persoană foarte ambițioasă, care a refuzat perspectiva unei cariere mediocre și a vrut
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
ca cele de mai târziu din biblioteca lui Assurbanipal și Codul lui Hammurabi, probează o dezvoltare deosebită a medicinei mai ales în mileniul IV î.Chr. Ecoul rezultatelor înregistrate sunt duse de negustori și pelerini spre Pacific și Atlantic. Desigur, despărțirea de componenta empirico-mistică nu s-a făcut brusc, aceasta având vechimea și tradiția ei. Medicii preoți practicau medicina în temple și cei laici în popor, empiric. Bolnavii săraci erau duși direct în piețe publice, unde farmaciștii naturiști își etalau leacurile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
perioadă a cărei durată spectatorul nu o măsoară decât confuz, a timpului excedentar. Este preferabil ca elipsele temporale situate între acte să fie aproximativ de aceeași durată. "Mai consider, scrie Chapelain în Scrisoare despre regula celor douăzeci și patru de ore, că despărțirile dintre acte, în care teatrul se golește de actori și în care auditoriul este întreținut cu muzică sau intermedii, trebuie să înlocuiască timpul pe care ni l-am putea imagina scurtat la cele douăzeci și patru de ore." Actul se desfășoară atunci
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Chiar din fragedă pruncie dușmănia ne-a-mpărțit; Ce spun eu? chiar înainte să ne naștem ne-a-nvrăjbit. Cauza nu-i alta decât sângele incestuos! În timp ce ne unea pe noi același sân nenorocos, În pântecele mamei mele războaie intestine Stau, la a noastră despărțire, fatală origine. Ea apăru, știi bine, din leagănul de prunc, Ne va urma probabil până și în mormânt. S-ar zice că și cerul, printr-o funestă hotărâre, Pentru incestul părinților noștri a voit pedepsire, Iar prin sângele nostru a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și pădurea sunt „una“. Dar Anuca nici nu vroia să audă... În loc să-l libereze, a fugit cu el în pădure. O zi întreagă, până noaptea târziu i-au căutat Anton și bătrânul Toma. Până la urmă... Anuca, copleșită de durere, la despărțirea de puiul de lup, după ce l-a udat cu toate lacrimile economisite până atunci, fata îi mai dete drumul unui alt rând de lacrimi, până s-a răcorit, dar nu s-a împăcat... Într-o zi, pe la sfârșitul lui aprilie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
di lumânare, să mă pot înfățișa înaintea Domnului, cu lumină!“, gândi el, și își aținti privirea către icoana din colțul dinspre răsărit, apoi închise ochii și iar începu să rostească frânturi de rugăciuni. Sorocul îl silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
meritat s-o facă. Totuși, pe mulți îi deranja chiar și această îngăduință a ei față de imperfecțiunile lor. Darcey lucra la etajul șase. În timp ce liftul urca ușor, le ascultă pe Margaret Rooney și pe Mylene Scott pălăvrăgind mirate despre ultima despărțire din lumea celebrităților și fu de acord cu ele că era numai vina lui - deși nu prea urmărise povestea de iubire dintre cântărețul ăla sexos și actrița și mai sexoasă de la Hollywood, fiind în general sceptică în privința succesului căsniciilor între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
are un iubit, observă Aidan. La urma urmei, de căsătorit, s-a căsătorit, nu? — Și a și divorțat. Aidan părea îngrijorat. — Aș fi preferat să n-o inviți. —Sperai să refuze. — Sigur că da, zise el. Uite ce e, chiar dacă despărțirea aceea ar fi fost cea mai amiabilă din lume, e destul de jenant s-o chemi... știi tu, pe fosta mea iubită la nuntă. —Fii serios, spuse Nieve punând felicitarea înapoi în plic. A fost prietena mea cea mai bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
probabil. Oare și Millie Smith și fata cealaltă, Lindsey nu-știu-mai-cum...? Nu, o întrerupse Darcey. Eu... am cam pierdut legătura cu Nieve, așa că nu știu nimic. — Ce păcat, zise Carol. Erați inseparabile în școală. Se încruntă. N-a existat cumva vreo despărțire? Țin minte vag că mi-a povestit cineva mai demult... Darcey fu mirată că aceasta nu știa ce anume destrămase prietenia ei cu Nieve. Atâta timp își închipuise că toți prietenii lor discutau despre asta, încât nu-și pusese problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ea aici. E la bar cu soțul ei. N-ai s-o recunoști. Arată foarte... matern. — Și Darcey? întrebă Nieve cu încordare. A venit și ea? Carol dădu din cap. Între timp Darcey îi povestise toată povestea de groază cu despărțirea, iar Carol o compătimise, însă văzând acum expresia de pe chipul lui Nieve, o compătimi și pe aceasta. Da, e aici, zise ea. Săraca Darcey, a căzut pe scări acum vreo două săptămâni, și-a rupt mâna și și-a scrântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
te asiguri că mă urc în taxi, dacă vrei, dar de una singură am să mă descurc de minune. Așa că o conduseră în parcarea de taxiuri de lângă Centrul de Servicii Finaciare și așteptară până când apăru o mașină. — Nu e cine știe ce despărțire tragică, zise Anna când Darcey deschise portiera. Sunt sigură că ai să te tot plimbi pe aici, iar eu îți voi scrie despre toate bârfele din Dublin, desigur. — Da, zise Darcey fără emoție. Te sun luni și-așa ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu cineva care avea un castel, se gândi Darcey, sorbindu-și ciocolata, urmărind fulgerele care sfâșiau văzduhul și ascultând tunetele care bubuiau ca niște mingi de bowling pe pistă. Se întreba dacă Minette se simțea mai norocoasă decât Martin în urma despărțirii lor. Tatăl lui Darcey încă se lupta să își repare căsnicia cu Clem, iar asta nu era deloc ușor. Oftă. Ce ușor era să ai un plan! Dar viața îți mai punea și piedici. Lucrurile nu se petrecuseră conform așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
48 după foamete, pe 6 Februarie mama a plecat la Domnul la vârsta de 34 de ani. Dumnezeu să o ierte! Eu abia împlinisem 6 ani. Primul cadou al meu pe care l-am primit la 6 ani a fost despărțirea de Mama! Dacă până la această vârstă nu am gustat din amarul vieți destul, abia acum începe... lacrimi și durere... Mie mi-au rămas întipărite în minte cuvintele mamei și... înmormântarea ei! A fost mare jale și mulțime multă. Au trecut
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
asta. Mușchii de pe fața tânără și prelungă a lui Buerckel se Încordară. Se aplecă Înainte și prinse mirosul respirației mele. Sunteți beat, zise el. — Si, am răspuns. Nesigur pe picioare, m-am Întors să plec, adresându-i un salut de despărțire: Adios, hombre. 2 Era târziu, după ora unu, când am ajuns În sfârșit Înapoi la apartamentul meu din Trautenaustrasse, În Wilmersdorf, un cartier modest, dar totuși mult mai bun decât Wedding, cartierul berlinez În care am crescut. Strada merge către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la tristețea ei în fața televizorului mergând în gol, la legănatul mecanic al căruciorului, la vântul care intra pe sub ușă. O voce a început să vorbească în capul meu în fiecare zi. Vorbește despre izolare, gelozie, răutate. Despre vulnerabilitate. Despre disperarea despărțirii de ea pentru două zile. Despre veșnicele mele nemulțumiri. Lucruri întâmplate în absența mea. Provocate de absența mea. De fiecare dată, dau vina pe celălalt. Mă hrănesc din reproșuri, din cuvinte scuipate cu ură. Mă gândesc la șinele de tramvai
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
asta mică adunată în jurul focului, 129 pe când restul lumii rămânea în stăpînirea-nghețată a stelelor? Ieșiseră, firește, la iveală chitarele și toată lumea cânta veșnicele cântece de tabără, sentimentale și dulcege, totuși cu ceva amar în ele - tristețea creolă a întîlnirilor și despărțirilor. Fetele și băieții care se iubeau în câte o tabără știau de la-nceput că nu va dura, că vor rămâne un mic nume într-o cutiuță cu fleacuri a minții celuilalt. Schimbau adrese și telefoane, dar foarte rar se mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Facultatea de Litere a Universității din București. În februarie 2009 și-a susținut lucrarea de doctorat cu titlul Mahalaua în romanul românesc al secolului XX (de la G.M. Zamfirescu la Radu Aldulescu), coordonată de prof. dr. Nicolae Manolescu. A publicat romanul Despărțiri (Casa de Pariuri Literare, 2012Ă, precum și articole, recenzii și reportaje în revistele România literară, Cultura și Observator cultural. SIMONA SORA a fost foarte prezentă în presa culturală românească a ultimului deceniu și a coordonat revista literară Dilemateca. A tradus volumul
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
am altă soluție, Patru fără un sfert! îmi golesc definitiv paharul și Alex și Corina dau semna de, Să nu uiți de fotografiile cu tablourile lui Theo, Corina! Să faci cumva să ajungă la mine! Aida îi reamintește Corinei la despărțire, Mi-a părut bine că v-am văzut! Mulțumim mult, Aida! Reîntorși la Ana, după lumina tainică ce s-a aprins pe chipurile lor ne dăm seama dintr-o privire că lucrurile s-au limpezit între ei, Alina încă doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tata în încheiere, și ai grijă de tine, ar fi bine să-ți fi pus ceva bani deoparte cum te-am sfătuit, prin țară tot mai scumpă e viața, te așteptăm, mi-e dor, mereu cu dorul Ana, 22 iulie, despărțirea de Andrea Soarele dincolo de pădure spre apus, abia mai văd rândurile din caietul lui Theo, mă opresc aici din lectură, la 22 iulie, despărțirea de Andrea, umbrele serii cresc din toate părțile, dinspre drumeag vin cele două vaci ale mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot mai scumpă e viața, te așteptăm, mi-e dor, mereu cu dorul Ana, 22 iulie, despărțirea de Andrea Soarele dincolo de pădure spre apus, abia mai văd rândurile din caietul lui Theo, mă opresc aici din lectură, la 22 iulie, despărțirea de Andrea, umbrele serii cresc din toate părțile, dinspre drumeag vin cele două vaci ale mănăstirii, cunosc singure drumul, închid caietul lui Theo și mă ridic din iarbă să ajung din urmă vacile, le cunosc pe nume, pe cea roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
luat-o ea pe drumul spre sat, vino mâine sau mai bine poimâine! Azi e deja mâinea zilei de ieri când s-a întâmplat și nu m-am hotărât încă, mai degrabă mâine, adică poimâinea numită de ea ieri la despărțirea noastră din pădurea fragedă de mesteceni, m-am ascuns și de cei de la mănăstire, să nu mă vadă fratele Rafael sau părintele Varava și să înțeleagă că Daniel a luat-o pe celălalt drum și ca să uit că eu, deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
miraculoase, iar statueta lui Buddha aproape că-și pierduse culoarea aurie de cât fusese frecată. De fiecare dată când se împăcau speranța se diminua și, până la urmă, dragostea lui Ashling a dispărut cu totul din cauza acestei lupte continue. Ca fiecare despărțire, cea din urmă fusese monumentală. Ashling spusese: — Spui mereu că urăști să fii captiv în Dublin și cât de mult ți-ar plăcea să călătorești prin lume. Așa că fă-o. Du-te. Chiar și acum, ceva vag și aproape imperceptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa habar nu avea. În afară de lucrurile pe care le urlaseră unul la celălalt la mânie - „Divorțez!“, „Nu, nu poți, pentru că divoțez eu de tine!“ - nu se discutase nimic serios. De fapt, ea și Oliver abia dacă își mai vorbiseră de la despărțire, dar, în mod inexplicabil, dorea să își supere mama spunând asta. Pauline oftă tristă. Fratele mai mare al Lisei, Nigel, divorțase și el cu cinci ani în urmă. Ea făcuse copiii la o vârstă destul de înaintată și nu înțelegea felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Clodagh. Asta pentru că nu le scoate el. — Și apoi? întrebă Ashling geloasă, nu foarte sigură că mai rezistă la astfel de știri. Ați mers acasă? —Nicidecum. Am mers în culise, l-am cunoscut pe Eddie Izzard, ne-am îmbătat. Fantastic! Despărțirea de părinții ei, care era ciudată de obicei, a fost și mai grea de data asta. —Ai și tu un prieten? întrebă Mike jovial, punând fără să vrea sare pe rana ei foarte proaspătă. Să îl aduci cu tine data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]