6,141 matches
-
bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de taică-su. — Bietul copil, a spus tata. Destul c-a fost abandonat de taică-su. Îmi doream cu putere ca jocul ăsta de-a ecoul mental să înceteze. Băutura nu îneacă durerea nimănui, a oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de taică-su. — Bietul copil, a spus tata. Destul c-a fost abandonat de taică-su. Îmi doream cu putere ca jocul ăsta de-a ecoul mental să înceteze. Băutura nu îneacă durerea nimănui, a oftat tata. Nu face decât să o învețe să înoate. Ai fi putut crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
femeie. Aș fi zis-o cu voce tare numai că, surprinzător, mama nu dispăruse furtunos din cameră la auzul apostrofării pe care o folosisem și continua să stea pe pat în timp ce mă machiam, iar eu am considerat că o îngrijorasem destul în ultima lună de zile. Însă era un cuvânt atât de evocator. Femeie. Așa de voluptuos. Așa de senzual. Sau se zice sexual? Întotdeauna încurc formele astea. Dar revenind la chestii mai pământești. Tușul gri și rimelul negru mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
subiect neplăcut sau rațional. Eu nu l-am întrebat dacă Helen era prietena lui, iar el a fost la fel de amabil și nu m-a întrebat nimic de James. Eu nu l-am întrebat nimic de cursuri, iar el a avut destul bun-simț ca să nu mă întrebe nimic despre slujba mea. Adam m-a întrebat care era animalul meu preferat. Iar eu l-am întrebat care e cea mai veche amintire pe care o are. Am vorbit despre cum ne duceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
creasem acea ființă minunată. Acest miracol care respira. Nu eram blestemată. Nu eram o ignorantă. Eram foarte, foarte norocoasă. Capitolul cincisprezecetc "Capitolul cincisprezece" Vineri seara mi-am petrecut-o uitându-mă la televizor în compania mamei. Am considerat că umblasem destul haihui în ultimele două zile. Și eram complet epuizată. Să ai grijă de un copil mic e o sarcină care te solicită îngrozitor de tare. Deși de unde să știu eu? vă aud întrebându-mă. Bine, bine, recunosc că părinții mă ajutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și s-a așezat lângă mine. —N-ai de ce să fii agitată. Nu? l-am întrebat privindu-l direct în ochi. N-aveam nici un pic de rușine. Eram prima care recunoștea chestia asta. Dar, fir-ar să fie, pierdusem deja destul timp în seara aia. Nu, a murmurat Adam. N-ai nici un motiv să fii agitată. Și, cu multă blândețe, mi-a cuprins umerii cu brațul, iar palma și-a așezat-o pe ceafa mea. Am închis ochii. Nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
speranță. —George vrea să se joace de-a v-ați ascunselea. Urmează un rânjet înțepenit și umed. Uăă! Păi, George poate să se ducă și să-și găsească pe altcineva cu care să se joace. Genul ăsta de comportament e destul ca să mă facă să-mi doresc să îmbrățișez celibatul. Ei, în lipsa unei denumiri care să-mi placă, o să recurg la un limbaj romantic și-am să-l numesc Bărbăția Fremătătoare. Din fericire, Adam nu mi-a prezentat Bărbăția lui Fremătătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dacă-mi aduc aminte corect, și sunt sigură că așa e, am făcut sex pe birou. De fapt, extrasele bancare și chitanțele Access și Visa pe iulie 1991 încă poartă pe ele niște semne foarte interesante. Dar n-am avut destul tupeu să-i amintesc chestia asta. Chiar m-am oferit să te ajut, am protestat din nou. Dar tu nu m-ai lăsat. Ai zis că te pricepi mult mai bine la treaba asta pentru că ai creierul orientat pe cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apropiați. Era așa de frumos. — Nu eram așa de apropiați și n-a fost așa de frumos, mi-a trântit-o el de-a dreptul. —Ba da, eram apropiați și a fost frumos, am protestat eu. Mi-a luat deja destul, m-am gândit. N-o să-mi mai fure acum și amintirile. —Claire, dac-ar fi fost așa de frumos, atunci de ce te-aș fi părăsit? m-a întrebat el încet. Ei, ce puteam eu să-i răspund? Avea dreptate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fie în regulă. Într-un final, totul avea să revină la normal cu James. Nu aveam nevoie decât de puțin timp. Procedam corect. În sfârșit, m-am decis să mă întorc la Londra marțea următoare. În felul ăsta aveam destul timp la dispoziție ca să fac bagajele. Și, mult mai important, să mă pregătesc să renunț la resentimentele față de James, să-mi institui o atitudine pozitivă față de el. Vineri după-amiaza, după două zile în care, agitată, împachetasem de zor tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de avion o să-l plătesc cu cardul. Dar am nevoie de bani pentru cheltuielile mici. Știi, cartele de metrou, arme de autoapărare etc. — Dacă mi-i dai înapoi până săptămâna viitoare, poți să-ți împrumut cincizeci de lire. Cincizeci sunt destul, am spus. Ei, cel puțin, speram să fie. N-aveam nici cea mai vagă idee unde urma să dorm în noaptea aia. Dar ceva îmi spunea că nu în patul meu dublu din Londra, alături de James. Mă rog. Aveam unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care l-am avut, eu, una, aș fi putut, la fel de bine, să vorbesc cu pereții. — Aha, deci ne-am întors iar la tine, nu? mi-a zis James înfuriat. Asta e tot ce te interesează: tu și sentimentele tale și... Destul! —Taci din gură! i-am ordonat. Vocea mi-a sunat mai tare decât mă așteptasem. James a fost așa de șocat încât chiar a tăcut. Nu vreau să mai ascult nici unul din rahaturile tale cum că sunt o persoană îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tocmai atunci de sub duș, să fie acoperite cu loțiune de corp parfumată, părul umed le e strâns într-un prosop din care scapă niște șuvițe, și reușesc să arate absolut superbe, într-un fel absolut inocent și natural. Ceea ce e destul ca să te facă să vomiți. Dar în viața reală, poți să pariezi că atunci când bărbatul pe care îl placi/iubești/de care ești atrasă apare pe nepregătite, tu arăți cel mai prost posibil. Ei, sau cel puțin eu așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înfipt un ac. Și-ncepe numărătoarea inversă. Scuze, scuze! M-am cam lăsat purtată de val. După cum probabil ați observat, subiectul ăsta mă pune pe jar. Dar poate că acum nu e momentul cel mai potrivit să-l dezbatem. E destul să spun că Adam m-a convins că nu făcea parte din respectiva categorie de bărbați. Nu mai zic decât un singur lucru și dup-aceea o să tac din gură. Arătați-mi mie un bărbat însărcinat, fără nici un ban și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și atîția alții, miliarde, de-a lungul și de-a latul istoriei, nu neapărat artiști, o droaie de imbecili, dar ce contează. Poți muri și din pricina unui cuib de păsări. Așa că iarăși sper să văd cuibul la timp, să trăiesc destul ca să-i demonstrez puștiului că trăiesc, să-i arăt pe Îndelete cum se demontează un trenuleț, un ceas de buzunar, să-i dau lecții importante exemplificîndu-i mai Întîi zborul, prin cameră, ferind lustra, să-l duc peste trei, patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Boy Life. Avea doar 19 ani pe atunci. Păcat că nu a rămas În roluri de tipul ăsta, păcat că a crescut. Story-ul nu se poate istorisi, nu există un fir epic clasic, există Însă, tangibilă, o foarte particulară atmosferă. Destul să amintesc că Gilbert Grape Își incendiază În final mama uriașă și moartă, Împreună cu propria casă: nu aveau pe unde s-o coboare. La propriu. Chariots of Fire (1981) este și el un film clădit pe imagine. Ca și Ridley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Frăției Scriitorilor Români adresat colectivului de la Europa: „GÎndul nostru să fie Într-un ceas bun... Înțelepciunea strămoșilor noștri să vă lumineze calea, spre Înălțarea Națiunii noastre...” Vă las să cugetați singuri asupra tîlcurilor, dacă mai aveți cu ce, Îmi e destul pentru luna asta, curiozitățile ajung guvernanți, vinovații, nevinovați, nevinovații, vinovați, bandiții Își pun coroane dentare și/sau mortuare de aur platinat, veselia este generală, guvernanții intră-n opoziție, opoziția e printre noi, dar ține cu ei, atenție la ticăitul minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șeful Parker ar vrea să vă zică și el vreo două vorbe. Dar mai Întîi aveți Întrebări? Un om strigă: — Domnule, cine conduce interogatoriile? Green răspunse: — Sergentul Exley de la secția Hollywood. Huiduieli, fluierături. Parker ieși În față și luă microfonul. — Destul, domnilor! Ieșiți și puneți mîna pe ei! Folosiți toată forța de care e nevoie. Bud zîmbi. Mesajul real suna așa: omorîți-i pe loc pe negroteii ăia. CAPITOLUL 18 Lista lui Jack: George NMI Yelburton, bărbat de culoare, South Beach, numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Loew este un bufon interesat doar să apară pe prima pagină a ziarelor, nu un polițist, și În nici un caz nu ar trebui să dirijeze această anchetă. — Iubite căpitan, acest comentariu ce miroase a insubordonare În... Parker ridică mîna. — Domnilor, destul! Thad, fii bun și ia-i pe căpitanul Millard și pe locotenentul Smith la o cafea cît timp vorbesc eu cu domnul sergent. Green Îi conduse pe cei doi afară. Parker spuse: — Ed, Dudley are dreptate. Ed rămase tăcut. Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Citiți În următoarele numere ultimele noutăți și nu uitați, iubiți cititori, de la noi ați auzit-o pentru prima oară, neoficial, În secret și foarte... pe șestache. Revista Hush-Hush, decembrie 1955 JUSTIȚIA VEGHEAZĂ: FERIȚI-VĂ DE CUPLUL LOEW/ VINCENNES!!!!! Dragi cititori, destul cu menajamentele. În numărul nostru din mai comemoram doi ani de la Îngrozitorul asasinat ce l-a avut ca victimă pe asul redacției noastre, Sid Hudgens. Ne-am plîns de faptul că uciderea lui a rămas nerezolvată, i-am atenționat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
De ce să-l omoare? Știți cine a fost Sid Hudgens? — Da. Scria la o revistă de scandal. — Patchett Îl cunoștea pe Hudgens? — Nu. Dacă l-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus. Era o persoană celebră. Minciună. Probabil nu Încasase destul ser. Iar ea știa sigur că el știe că ea minte - poate că-și făcea socoteala că o s-o acopere, ca să se protejeze pe el Însuși. Exley: — Domnișoară Bracken, știți cine a omorît o fată numită Kathy Janeway În primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cathcart - sau, poate, să cumpere o parte din afacere. ????? Cum? ????? A PLASAT CUMVA UN MICROFON ÎN CELULA LUI COHEN? — Davey, vorbește-mi de buburuză! Goldman Începu să fredoneze „In the Mood“. Doctorul deschise ușa. — Gata, domnule polițist, l-ai tulburat destul. *** Exley Îi dădu OK-ul prin telefon: să tragă o fugă pînă la McNeil și să caute dovezi că În fosta celulă a lui Mickey Cohen a existat un dispozitiv de ascultare. Aeroportul comitatului, Ventura, era la doar cîțiva kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și Cohen au fost eliberați condiționat toamna trecută, dar au fost bătuți În iulie și Davey s-a ales cu creierii varză. Mă gîndesc că dacă el monitoriza magnetofonul, atunci poate că avea mintea prea dusă ca să mai scoată aparatul. Destul cu vorba. Taci și sapă. Și săpară și tot săpară. Goddard trase o linie dreaptă de la conducta de Încălzire care ducea spre celula lui Cohen pînă la cea din celula lui Goldman. Desenă linia pe tavanele celor două celule și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
album porno cu poze În care ăștia doi și-o pun În timp ce se dau pe patine cu rotile. Plutiți În ape tulburi, atîrnați de-un pai, nenorociți de poponari ce sînteți, așa că... Valburn: — Ed, fă-l să Înceteze! Exley: — Sergent, destul! Bud, amețit, de parcă un om din capul lui Îi dicta replicile: — Ba pe dracu’! Șmecherașii ăștia apar peste tot În schemele lui Patchett. Unul dintre ei e vedetă TV, altul are un tătic celebru. Doi poponari cu o cîrcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de aceeași speță cu comunismul! Jack spuse: — Avem dovezi. Davey ți-a pus un microfon În celulă. Așa a aflat de frații Englekling și de cine mai știe ce. — Minciuni! Combină-i pe Davey cu ceilalți și tot nu ai destul voltaj ca să te pui cu mine! Exley meșteri ceva la magnetofon, iar banda Începu să se rotească: hîrr, hîrr. „Dumnezeule, să fii atît de sprinten și de bine dotat! Așa e cîinele ăsta, ca Heifetz cînd cîntă la vioară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]