KorAP: Find »[drukola/base=diplomație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...188 189 190 ...287 >

7,173 matches

Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525

activități diplomatice în epocă, state care sau implicat, sau au fost implicate - ca subiect sau ca obiect - în evenimentele chestiunii orientale. Astăzi, majoritatea istoricilor privesc această problemă ca pe un proces istoric unic, desfășurat în mai multe etape. în vocabularul diplomației engleze, termenul de chestiune orientală nu a fost inclus până în perioada războiului grec de independență (18211832). La 1876 însă, conceptul atinsese “proporții atât de vaste, încât nu mai putea surprinde pe nimeni spațiul pe care îl ocupa în discursurile publice

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
ienicerii transformându-se întro “gardă pretoriană turbulentă, care umplea capitala cu fărădelegile ei”, exercitând presiuni asupra sultanilor, depunându-i uneori sau jefuind tezaurul statului. Este drept că, din momentul în care Rusia a început să aspire la impărțirea „moștenirii otomane”, diplomația de la St. Petersburg nu a pierdut nici un prilej de a interveni acolo unde slăbiciunile Imperiului otoman îi permiteau accesul. Astfel, guvernul rus a căutat să profite de nemulțumirile ienicerilor, să-i încurajeze la revoltă, să-i atragă chiar de partea

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
state, pe plan internațional, a fost luat, în secolul al XVIII-lea, de Prusia, Austria și Rusia. Cea dintâi avea interese indirecte în sud-estul Europei, dar problemele ridicate de declinul Imperiului otoman ofereau, prin sistemul compensațiilor, posibilități mari de manevră diplomației prusiene. Roadele acestora îl va constitui un important profit teritorial, mai ales pe seama Poloniei. Austria avea interese teritoriale și strategice evidente în Balcani, urmărind anexarea unui areal geografic cât mai larg. Pentru realizarea acestui obiectiv era dispusă să colaboreze cu

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Orientul Apropiat. Această Companie retribuia ambasadorii de la Constantinopol, inclusiv personalul consular, ale căror principale atribuții au fost, până la 1815, legate de apărarea intereselor comerciale britanice. După Congresul de la Viena, când tendințele expansioniste ale Rusiei țariste au devenit evidente sub masca “diplomației de congrese” și a “frăției creștine între suveranii Europei”, politica externă a Marii Britanii a devenit mai prudentă, dar și mai activă în același timp. în secolul al XVIII-lea, datorită importanței pe care o are Imperiul otoman pentru Marile Puteri

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
XVIII-lea și din secolul al XIX-lea a conferit un plus de complexitate Chestiunii orientale, Austria și mai ales Rusia intenționând sa se folosească de aceasta pentru atingerea propriilor scopuri expansioniste. Dintre toate teritoriile europene supuse dominației otomane, atenția diplomației Marilor Puteri din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea s-a îndreptat, cu puține excepții - cazul chestiunii grecești dintre 1821 și 1830 - îndeosebi asupra Principatelor Române. Situate geografic la granița a trei imperii, cum sublinia Veniamin Ciobanu, Moldova și

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
occidentale la Dunărea de Jos erau atunci limitate la penetrația lor economică redusă în regiune, păstrarea suzeranității Porții asupra celor două țări le apărea ca o condiție a păstrării integrității Imperiului otoman. Situația Principatelor a determinat o preocupare constantă a diplomației europene și aceasta s-a reflectat atât în interesul ce li s-a acordat cu ocazia diverselor inițiative și demersuri diplomatice, cât și în acțiunea de informare asupra trecutului și prezentului lor. Importanța Principatelor în cadrul chestiunii orientale a decurs și

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
firmanele trebuincioase să fie predate capuchehaielor de aici și să nu mai fie trimise prin comisari aparte, iar capuchehaiele lor să răspundă de îndeplinirea acelei chestiuni” (art. 15). Prin poziția și statutul lor, țările române prezentau o importanță particulară pentru diplomația otomană, care rămăsese încremenită în medievalitate și sub aspectul instituțiilor, și sub acela al mijloacelor de acțiune. Lipsa reprezentanțelor permanente turcești în capitalele altor state împiedica strângerea de informații și, deci, posibilitatea unei reacții prompte în fața evenimentelor. Anacronismul era subliniat

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
învățarea limbilor străine. Rolul, pur tehnic, pe care traducătorul îl avea, de obicei, în contactele diplomatice, s-a transformat la Constantinopol într-o instituție specială, marele dragomanat (1661-1821) având misiunea să păstreze legătura între ministrul turc de externe (Reis-efendi) și diplomația altor state, precum și să dirijeze cancelaria diplomatică a Porții. Activitatea acestei instituții, asigurată de grecii din Fanar, în cadrul pactului turco-fanariot, a fost asociată cu aceea a domnilor din Principate, care aveau ca obligație fundamentală culegerea și transmiterea de informații asupra

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
acestui scop, domnitorii români utilizau agenți proprii sau informații oferite de gazetele din țările de interes pentru Imperiu. Transmiterea veștilor se făcea cu multă rapiditate, ele ajungând la Constantinopol înaintea acelora primite de la ambasadori, ceea ce putea oferi un avantaj considerabil diplomației otomane. Dar, rolul Curților domnești și al domnitorilor de la Iași și București nu se reducea la acela de simpli informatori; ei aveau misiunea să formeze opinia Guvernului otoman, să interpreteze știrile primite și transmise, să ofere sugestii. Considerându-i “cei

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Importanța rolului lor diplomatic a fost subliniată de hotărârea stabilită prin Legea din 1792, ca domnii să nu poată fi numiți decât dintre foștii dragomani. Pe baza acestor date, ei puteau fi considerați, fără exagerare, ca elemente uneori definitorii ai diplomației otomane. Contribuția lor se extindea și la întreprinderea sau participarea la acțiuni ale acesteia, ca purtători de cuvânt ai ei în pregătirea tratatelor de pace, sau ca mediatori ai unor conflicte cu implicații mai largi, cum a fost cel polonotătar

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
cuvânt ai ei în pregătirea tratatelor de pace, sau ca mediatori ai unor conflicte cu implicații mai largi, cum a fost cel polonotătar, mediat în 1763, de domnul Moldovei, Grigore Callimachi. Poziția domnilor de la București și Iași făcea ca și diplomația altor state să încerce să și-i apropie prin contacte personale, daruri, prin influența exercitată de unii agenți, sau cel puțin, să încerce să afle conținutul informărilor trimise la Constantinopol. Cele mai importante rezultate în acest demers le-a obținut

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
rolului Rusiei, ca putere europeană, protectoare a Principatelor. Ca urmare a modificării raportului de forțe la începutul secolului al XIX-lea, dreptul Rusiei de a interveni în “favoarea” popoarelor din sud-estul Europei a devenit o problemă fundamentală a chestiunii orientale. Diplomația țaristă se considera îndreptățită ca, după Kuciuk-Kainardji, și mai ales, după hatișeriful de la Gülhane, să-și exercite “protecția” asupra Principatelor Române. Cu timpul, acest drept de intervenție a fost transformat, după expresia cavalerului de Gentz, într-un fel de coregență

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
trebuia să fie român. Exegeții “fenomenului” 1848 consideră că, printre cele mai importante efecte ale revoluției de la 1848 se poate nota efortul de stabilire a coordonatelor programului de construcție a României moderne, dar și momentul în care a luat naștere diplomația românească modernă; personalități culturale de marcă, participanți sau simpatizanți ai mișcării, au fost trimise în capitalele europene pentru a încerca să obțină recunoașterea de jure a regimului instaurat de facto la București. în nota adresată țarului, la 24 iunie, se

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Rusiei, de către Pitt, în aprilie 1805, de a ocupa Finlanda și Principatele în schimbul aderării la a treia coaliție antifranceză. După Congresul de la Viena, când tendințele expansioniste ale Rusiei țariste au devenit evidente, St. Petersburgul propovăduind un intervenționism agresiv, sub masca “diplomației de congrese” și a “frăției creștine” dintre suverani, atunci și politica externă a Marii Britanii a părăsit vechea rezervă, devenind mai activă, fără a elimina însă prudența obișnuită. Astfel, lordul Castlereagh, Secretarul de stat britanic al Afacerilor, s-a plasat pe

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
un tribunal care să judece afacerile interne ale altora înseamnă a-și aroga o putere care nu poate fi asumată decât în disprețul principiilor naționalităților și al principiilor unanim asumate “. Chestiunea greacă a pus la încercare resursele de flexibilitate ale diplomației engleze, George Canning, noul Secretar de Stat la Foreign Office, oscilând între susținerea unei soluții favorabile grecilor (cu riscul, perceput la Londra, ca noul stat să devină un satelit al Rusiei) și tradiționala politică de apărare a integrității Imperiului otoman

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
manifestării din ce în ce mai incontrolabile a „forțelor profunde” din societățile europene, a dat naștere la echivocuri juridice și diplomatice, la stări conflictuale deosebit de dificil de rezolvat prin prisma intereselor divergente ale acelorași Mari Puteri, chiar și în condițiile cadrului de negocieri specific diplomației de conferințe. Castlereagh a fost arhitectul quadruplei alianțe, fiind atașat de valorile negocierilor directe. El a înțeles că singura alternativă la rivalitatea care dominase scena politică a Europei era concertul european. în 1815 el trimitea o depeșă în care deplora

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
pe cât victorioasa Roma lăsa vechii rivale Cartagina”. Momentul 1829 va duce la o intensificare a curentului antirusesc din presa engleză, care, în marea ei majoritate, percepea Rusia ca principalul rival al Angliei pe tărâmul chestiunii orientale, un stat având o diplomație perfida și imprevizibilă, în care Londra nu se putea încrede. în 1830, revoluțiile franceză, belgiană și poloneză au produs schimbări pe scena relațiilor internaționale. Ca urmare a acestora, pe ruinele Sfintei Alianțe s-a forjat în vestul Europei o antantă

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
depus pe emir, înlocuindul cu Shah Shuja, căruia i-a fost lăsată o gardă de 8 000 de indieni. Muhammad a continuat rezistența până în noiembrie 1840, când s-a predat trimisului britanic William Macnaghten. Un alt motiv de îngrijorare pentru diplomația de la Londra a fost reprezentat de chestiunea circassiană - care poate fi definită prin eforturile Rusiei de a ocupa zonele montane populate cu cerchezi de pe coasta răsăriteană a Mării Negre. Aceasta ar fi dus la o întărire a pozițiilor Rusiei în Caucaz

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
reușit să neutralizeze atât Rusia, privată de privilegiile Tratatului de la Unkiar-Iskelessi, cât și Franța, împiedicată să-și instituie dominația asupra Egiptului. Cea dintâi, care se împăcase cu aceasta idee, a dus o politică flexibilă, menită să o propulseze în avangarda diplomației europene, în locul Franței. La 13/25 iulie 1840, Imperiul rus a încheiat cu Austria, convenția de la St. Petersburg, prin care se recunoștea libertatea de navigație pentru toate pavilioanele pe Dunăre. Cât privește Franța, aceasta a reacționat energic împotriva Convenției de la

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
pus Franța în postura de a adera necondiționat la hotărârile pe care cele trei țări le-ar lua în comun. Aberdeen a aderat la textul acestui memorandum, fără a-l aduce la cunoștința guvernului. Ulterior, sesizând pericolele unei asemenea abordări, diplomația britanică și-a revizuit poziția, iar după revenirea la Foreign Office a lui Palmerston, în iulie 1846, Londra era și mai puțin dispusă să dea curs unor planuri de acest fel. La această decizie au contribuit și considerentele de ordin

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
parte, nu putea rămâne indiferentă la destrămarea monarhiilor conservatoare din Europa estcentrală, ceea ce ar fi izolat-o pe plan politic și ideologic, ducând la dispariția Concertului European și chiar la declanșarea unor insurecții în interiorul Imperiului țarist. Așa se explică pasivitatea diplomației engleze față de înăbușirea revoluției de la 1848 în Țara Românească. Există însă istorici care susțin că în iulie 1848 Palmerston nu s-ar fi opus unui proiect de stat romano-slav, compus din Moldova, Valahia, Serbia și Croația, sub sceptrul lui Milos

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
curând a devenit clar că acestora li se acordaseră concesiile pe care le așteptau. La 22 noiembrie 1852, M. Ozerov, însărcinatul cu afaceri al Rusiei la Constantinopol, a promis ajutor în cazul unui atac francez și a arătat că demersurile diplomației țariste în favoarea ortodocșilor din Imperiul Otoman se bazau pe articolul VII al Tratatului de la Kuciuk Kainardji, care a fost întotdeauna interpretat ca oferind Rusiei dreptul de amestec în afacerile interne ale Turciei sub pretextul apărării libertății religioase a celor 12

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
atât în principiu, cât și în practică”. într-adevăr, un asemenea act ar fi statuat juridic un drept permanent de ingerință politică a Rusiei în afacerile interne ale Imperiului otoman. Solicitarea de „garanții pentru viitor” a fost întotdeauna periculoasă în diplomație. Un astfel de demers a reprezentat una din cauzele războiului franco-prusian din 1870. La 10 mai 1853, Menșikov a decis să facă lumină asupra adevăratelor sale intenții. în acest scop, el l-a vizitat pe ministrul turc de finanțe și

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
declarat formal război Imperiului otoman. Sesizând consecințele posibile ale acestui act, Clarendon aprecia, la 16 iulie 1853, că ocuparea Principatelor constituia „un precedent periculos”, ale cărui consecințe riscau „punerea în cauză a liniștii întregii Europe”. Reacția Constantinopolului a fost moderată, diplomația otomană dând curs sfatului lui Stratford Canning, potrivit căruia, pentru a atrage maximum de sprijin pentru Poartă, rezistența acesteia trebuia să fie doar „morală”. Turcia se limita să afirme că pretențiile rusești sunt fără obiect, ele fiind satisfăcute prin firmanele

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
casus belli, își rezerva dreptul de a face apel la puterile semnatare ale Convenției din 1841, care fusese încălcată. Acestea au reacționat imediat, întrunindu-se la Viena într-o conferință prezidată de contele Karl von Buol-Schauenstein. Țarul realiza acum că diplomația habsburgică nu era unealta docilă și recunoscătoare, pe care credea că poate conta pentru a-și duce la îndeplinire planurile expansioniste. La 28 iulie 1853 a fost prezentată celor două părți aflate în conflict „Nota de la Viena”, care nu conținea

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]