4,963 matches
-
VII, nr. 139, 1-20 dec. 1932) Lovinescu răspunde obiecțiilor lui Cioculescu, solicitând să fie judecat nu prin raportare la normele clasice ale romanului, ci după criteriile genului memorialistic și al vieților romanțate. Criticul va da credit doar lui Pompiliu Constantinescu, discipolul său cel mai fidel (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ed. cit., vol. III, p. 423). 10 Mihail Sebastian ("E. Lovinescu, Bizu, roman"), în România literară, nr. 38, 5 noiembrie 1932. Bizu ar fi, așadar, "o monografie psihologică făcută numai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îngustimea percepției estetice”: acceptă teoretic noutatea, dar în practică se manifestă ca adversar al ei (de exemplu, apără legitimitatea expresionismului, totuși teatrul lui Lucian Blaga i se pare „bizar, straniu, fantastic”, adjectivele având un sens minimizator); proclamă, în teorie, ca discipol maiorescian, primatul esteticului, însă nu distinge istoria literară de cea culturală, aproape toate monografiile sale ocupându-se de figuri istorice, tangențial (și) literare (Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Eftimie Murgu ș.a.); pledează cauza adevărului în dialog, dar în polemici „ceea ce îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
Această funcțiune folosește planul Înclinat pentru a permite mișcarea și „circulațiile locuibile―, creând un peisaj artificial. Rezultatul a fost o arhitectură sculpturală cu elemente corbusiene: acoperiș terasă, rampe, promenadă arhitecturală. 2 1904-1988, sculptor și designer peisagist american de origine japoneză, discipol al lui Brâncuși. Anii ’60 reprezintă un apogeu: are loc o proliferare a ideilor și a diferitelor stiluri avangardiste apărute. În afara practicii arhitecturale, a existat de asemenea o proliferare a idei lor teoretice, care de cele mai multe ori mergeau concomitent cu
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
cunoscută mostră livrescă de acest gen este celebra Cheie a lui Solomon, atribuită regelui ebraic cu același nume. S-a mai discutat și despre o "a patra carte" a lui Cornelius Agrippa, în fond un fals dovedit de Jean Wyer, discipolul său. Din nefericire, mulți continuă să judece magia după asemenea "producții culturale", considerând-o un vestigiu al gândirii umane, o fază depășită ce anunță știința victorioasă de mai târziu. Că nu este deloc așa, voi încerca să demonstrez în paginile
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
eu, o replică temeinică dată imensei maculaturi produse la noi de mulți autori obscuri și de unele edituri insignifiante. Mitologia și simbolistica divinității 1. Paul Diel și critica metafizicii speculative Paul Diel, psiholog francez de origine austriacă, a fost un discipol recunoscut de S. Freud și A. Adler. A avut șansa de a fi remarcat și apreciat de timpuriu. Einstein însuși scriind în 1935 cuvinte admirative despre gândirea sa. Gaston Bachelard îl citează în prefața la Symbolisme dans la mythologie grecque
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
aproape de misterele Dealului din Guguete. Unul dintre misterele Dealului este chiar viața lui. Dealul este viu, trăiește. Ideea îmi amintește de o întâmplare stranie și semnificativă din Tratatul de istorie a religiilor al lui Mircea Eliade: un profet Indian interzicea discipolilor să sape pământul. De ce? Pentru că era viu. Prin urmare, era mare păcat să zgârii, să tai, să rănești Mama noastră, a tuturor. Ei bine, această ,,devoțiune mistică - față de Mama telurică" (Mircea Eliade) o regăsește peste timp un personaj din romanul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
munții"74. Aceste fabuloase performanțe spirituale se combină cu insolite invocări ale spiritelor, cu materializări ale viselor proprii și cu stranii ceremonii ale focului. Aceste secrete inițiatice sunt astăzi stăpânite (și) de marele guru John Perkins, urmând a fi predate discipolilor doritori de ,,revoluții spirituale" din întreaga lume. În final, ele vor avea un impact total la nivel celular (transformarea în animale, vindecarea cancerului, pierderea în greutate), individual (trăirea clipei prezente, renunțarea la vicii și dependențe), respectiv la nivel social (schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Augustinus, operă postumă a episcopului Jansenius, acesta susține un *augustinism radical și ideile lui sînt răspîndite în Franța de prietenul său, abatele de Saint-Cyran și adoptate de călugărițele din abația de la Port-Royal; în 1643, Despre comuniunea frecventă de Antoine Arnauld, discipol al lui Saint-Cyran și frate al maicii Angelica, stareța de la Port-Royal, opune moralei relaxate a iezuiților o morală austeră și exigentă fondată pe ideile lui Jansenius. În 1653, papa condamnă cinci propoziții presupuse a rezuma Augustinus, dar Arnauld ripostează distingînd
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de căderea lui Macey, fusese observată limpede de pe corabie. Scoțînd un strigăt ascuțit - „Cupa, cupa!“ - Gabriel îi sfătuise pe marinarii îngroziți din ambarcațiune să n-o mai urmărească pe balenă. Această întîmplare teribilă întărise bineînțeles influența „arhanghelului“ asupra oamenilor, căci discipolii săi creduli erau convinși că el o prorocise întocmai, fără a se mulțumi cu o profeție vagă, care ar fi fost la îndemîna oricui și care ar fi lăsat loc pentru mal multe posibilități. Gabriel devenise astfel spaima corabiei. Pupă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Totuși, în celebra sa operă, Lavater nu se ocupă doar de diferite chipuri omenești, ci și de fețele cailor, păsărilor, șerpilor și peștilor, pe care le studiază cu atenție, vorbind amănunțit despre modificările observate în expresia lor. Iar Gali și discipolul său Spurzheim au emis, la rîndu-le, unele sugestii privitoare la caracteristicile frenologice ale altor ființe decît oamenii. De aceea, cu toate că mă simt prea puțin pregătit pentru o operă de pionierat, mă voi strădui să aplic la balenă aceste două semiștiințe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
privire la posibilitățile umane și la necesitatea harului (Cassian se prezintă ca un purtător de cuvânt al părinților prezentând ,,învățătura statornică a bătrânilor” (Așezăminte mănăstirești 12,14) și ,,credința adevărată a celor mai vechi părinți”(Așezăminte mănăstirești 12,19) iar discipolii săi erau priviți ca păstrători ai teologiei tradiționale). Cassian vorbește despre eforturile umane duse pentru bătălia înfrânării atât de necesară pentru parcurgerea drumului către desăvârșire. Efortul ascetic oferit lui Dumnezeu, Îi pot da Acestuia prilejul de a conferi harul necesar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de compromisuri, deoarece numai după victoria revoluției globale omenirea va dobândi egalalitate și libertate totale, ceva ce nu exista și nici nu putea fi înțeles în interiorul economiei și tiparelor de gândire capitaliste. Ceea ce Lenin nu a înțeles, spre deosebire de Marx și discipolul său italian Gramsci, este faptul că fiecare revoluție este socială în primul rând, având loc pe perioade relativ lungi și fiind articulată "de jos", nu produsă de către o elită autoreferențială în numele proletariatului. Există două momente distincte în evoluția leninismului: Leninismul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
norme și practici prin care membrii acestuia încearcă să îi extindă influența hegemonică la un nivel cât mai larg și finalmente global. Apoi, consideră Harding, leninismul nu a apărut ca ideologie distinctă până la izbucnirea Primului Război Mondial; până atunci Lenin se considera discipolul marxismului european, fiind oarecum incomodat de particularitățile și dogmatismul marxismului rus, precursor al bolșevismului. Numai în timpul războiului ar fi conștientizat liderul revoluției ruse oportunitatea politică a acestei înapoieri ideologice, transformând-o într-o armă și cucerind finalmente puterea cu ajutorul ei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ț. �B.�Macaulay a scris �n termeni laudativi despre Imperiul Britanic, despre poporul englez, despre realiz? rile, ? tiin? a, arta ? i institu? iile lui politice trecute ? i prezente 5. ?i �n Germania au existat istorici na? ionali? ți agresivi, ca Heinrich von Treitschke ? i discipolii lui. Poate c? istoria Germaniei scris? de el �n secolul al XIX-lea este mai mult o oper? literar? dec�ț una istoric?; a avut totu? i o mare influen??. Cles, fondatorul ultra? ovinistei Ligi Pangermane, a asistat la cursurile lui Treitschke. Că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
romantismului, ci prin �fier ? i s�nge�, prin a? a?numită Realpolitik a lui Bismarck. Cu toate acestea, �n noul Imperiu German, istoriografia na? ionalist? avea s? se manifeste prin Heinrich von�Treitschke ? i prin istoricii germani care i? au devenit discipoli: Max Lenz, Gustav Schmoller, Dietrich Schaffer, Hans Delbruck ? i al? îi. Na? ioalismul romantic ? i?a f? cut apari? ia �n Europa central? r? s?ritean? �n prima jum? țațe a secolului al nou? sprezecelea ? i s? a impus cu autoritate �n a doua
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ale celui de al doilea r? zboi mondial. Aceste concepte s�nt la fel de incompatibile că ? i barbarismul fă?? de civiliza? ie, ca ? i a? a?numitele mores ale Urwald? lui teuton fă?? de Declară? ia noastr? a Drepturilor Omului. O discipol? a lui De Gaulle, doamna Germaine Tillon, spunea: �Francez este cel care vrea s? devin? francez�. Iar Iorga spunea (�n leg? tur? cu asimilarea evreilor): ��n Rom�nia, vor r? m�ne str? ini numai cei care vor s? r? m�n? str
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
fel de universalitate gra? ie na? ionalismului s? u cultural. Lumea lui era o lume a na? iunilor vie? uind �n armonie. Na? iunea era pentru el o icoan? reprezent�nd adev? rul pentru un cre? țin ortodox. Iar Iorga, ca discipol al lui Eminescu, a fost un istoric rom�n profund convins de adev? rul na? ionalismului cultural rom�nesc. Dac? vrea cineva s?? i cear? lui Iorga o solu? ie la indiferent ce problem? , trebuie s?? l �ntreb? m mai �nt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
arhitectură; c? ci istoria nu este o simpl? �nregistrare faptic? ? i ? tiin? ific? ? i nici nu poate fi doar at�ț. Istoria deschide perspective ? i face sugestii valoroase. Iorga avea o memorie ? i o erudi? ie supraomene? ți ? i era un discipol al lui Michelet, pentru care istoria era �la r�surrection int�grale de la vie�. ?i? a petrecut o mare parte a vie? îi cercet�nd bibliotecile ? i arhivele, cufund�ndu? se �n ț? cerea acestora, iar firea lui romantic? a g? sit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
consideră un descoperitor al c? îi de salvare a Rom�niei: �na? ionalismul cultural�. ?i? a �nchinat via? a ? i s? a sacrificat că s?? i defineasc? , s?? i afirme ? i s?? i exploreze poten? ialul. Dac? �l iritau sc? p? rile discipolilor s? i ? i nu acceptă distrac? iile, aceasta era din cauz? c? orice del? sare �n luptele purtate de el putea �nsemna pieirea �na? ionalismului cultural�, crezul s? u. Mesajul vie? îi lui const? �n faptul c? ? i?a men? inut pozi? ia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
pozi? ia p�n? la sf�r? ițul s? u crud ? i c? a pl? țiț ultimul pre? al devo? iunii sale. Pionierii ? i crucia? îi s�nt tovar?? i incomozi. Iorga nu f? cea excep? ie de la regul?. El cerea de la discipolii s? i mai pu? în dota? i tot at�ț c�ț cerea ? i de la el �nsu? i: respectarea principiului ? i a disciplinei, plus loialitatea ? i supunerea. Mul? i �? i b? teau joc de �Apostolomania� lui Iorga atunci c�nd cerea acceptarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sit o p�ine ? i un ad? post! �175. Veneau s?? l viziteze pe Iorga ? i al? i intelectuali evrei unguri află? i �n exil. �n aprilie 1920, l? a vizitat un jurnalist democrat ungur aflat �n exil, recomandarea acestuia fiind c? �este discipolul lui J�szi�176. Iorga coresponda cu scriitori unguri democra? i din exil de mare faim? , ca G. B�l�ni ? i Jen� G�m�ri, ba chiar a primit scrisori ? i de la șo? iile acestora 177. Rela? iile lui Iorga cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ideii de libertate (Bucure? ți, 1928). Via? a personal? a lui Iorga din iulie 1919 p�n? �n februarie 1920 a �nregistrat trei mari pierderi. �n iulie 1919 a murit cumnatul s? u, Ion Bogdan. A fost urmat �n noiembrie de credinciosul s? u discipol s? m?n? torist, poetul moldovean Al. Vlahu??. �n februarie 1920 a trecut pe lumea cealalt? mentorul lui Iorga, A.�D. Xenopol. Via? a familiei Iorga a r? mas la fel de curat? că �ntotdeauna. Doamna Catinca a continuat s??? i ajute cu fermitate șo
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a impus demult ca un artist implicat în efortul de cunoaștere și primenire a teatrului și filmului. Autodefinindu-se sincer, cu acea sinceritate pe care și-o permit numai consacrații, mărturisește: "Frica de ratare, singurătatea care m-a ales ca discipol pentru a mă iniția, momentele de lașitate, senzualitatea dorințelor, sfidarea tabu-urilor, aventura și rezistența la aventură îmi definesc structura și identitatea". Mărturisire care nu miră, demnă de numele unui creator adevărat. Și-n continuarea ei, pentru final, aș cita
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o întâlnire cu Visarion. Dintr-odată, ceea ce părea greu, foarte greu realizabil, s-a întâmplat: m-am întâlnit cu Alexa Visarion un regizor în carne și oase, de nici 30 de ani, pe care întreaga presă îl celebra ca pe discipolul și deja emulul miticului profesor Radu Penciulescu. Cea dintâi întâlnire a noastră a avut loc într-o cafenea, lângă teatru, și nu a fost nevoie să schimbăm decât câteva cuvinte pentru ca eu să știu esențialul: indiferent dacă aveam să intru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
simte dacă are un suflet mare și dacă este instruit și erudit dar se simte și dacă este ignorant. Ceea ce se simte este chintesența a ceea ce se transmite. Cunoașterea, în general, este ceva ce trebuie transmis direct de la învățător la discipol. Nu poți să-i ceri discipolului ceea ce tu nu ai. Chintesența educației este o dimensiune implicită care se transmite implicit în afara voinței și conștiinței dascălului. Este greu să realizăm adevărul despre noi înșine, este o problemă de percepție a realității
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]