9,274 matches
-
gând să moară!“ Directorul Își drese vocea Înainte de a reuși să-l roage pe Subaltern, cu o voce totuși aproape de nerecunoscut, să deschidă fereastra. Acesta se ridică de pe locul lui cu sprinteneală și o Întrebă pe fată: — Nu vă deranjează, domnișoară, dacă deschid geamul? Ea tocmai Își rodea o unghie și, când Îndepărtă degetul de buze, Popescu Îi văzu acel zâmbet enigmatic. „Ea este! Dar cum o cheamă? Cum o cheamă?“ Se gândi că poate, dacă-și șterge puțin albastru de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aproape patruzeci. Din amândouă ar fi avut câte ceva de povestit, dar pur și simplu refuza să vorbească despre asta. Ana a Încercat o singură dată să-l aducă la școală și să-l pună să povestească elevilor. El refuzase: — Apăi, domnișoară, două lucruri nu stau Într-un loc! Ana nu Înțelesese dacă aceste cuvinte sunt de refuz sau de acceptare și el Începuse atunci să se explice pe Îndelete. Aproape fiecare cuvânt i s-a părut adevărat tinerei Învățătoare, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prispă și acolo la școală. De asta acolo-i școală și aici e casa mea. Ana a presupus atunci că bătrânului i se Întâmplaseră lucruri prea dureroase și că el nu voia să deschidă, povestind, acele răni. — Ba, din contra, domnișoară. Eu dacă mă sforțez să-ți povestesc dumitale cum a fost, abia așa oi uita tot ce-a fost. Pentru că pe urmă am să țiu minte numai povestea aia de ți-am spus-o și nu-i totuna. Așadar bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
opt ori la rând cum făcuse de Împușcase animalul. I se părea că fata n-a Înțeles În ce a constat măiestria lui de vânător, că ea nu-i admiră Îndeajuns dibăcia și că trebuie să repete povestea: Știți cum, domnișoară? Uite, el venea așa, pe partea aia și vântul bătea dintr-acolo și eu, cum stau aici, odată mă ridic și... bum!, s-a rostogolit peste cap! Era agasant Culiță, dar părea un om bun și credincios. Ana era convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din America Latină, tot sub o identitate falsă. Celebrul criminal de război a părut impresionat, dar nu i-a dat voie să-l vadă pe arestat. I-a spus numai că acesta va fi ucis și a compătimit-o În sensul: „Domnișoară, bărbații din ziua de azi nu trebuie crezuți pe cuvânt!“ Ea a insistat cu același scenariu și la alți ofițeri SS dându-le sume mari de bani și cupoane din celebra mătase lioneză pentru care soțiile acestora erau Înnebunite. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de sezon. „Homosexualii, spunea el, au dreptul să nu se supună regulilor modei. Ne-am câștigat acest drept.“ Chiar și acum, de-abia ieșit de pe terenul de tenis, reușise să-și pună o glugă albă din in. — Ce faci, superbă domnișoară? Hai, vino, sunt sigur că Will se Întreabă pe unde suntem și știu că fata cea nouă ne-a pregătit ceva minunat de mâncare. Gentleman perfect, ca Întotdeauna, Îmi luă geanta umflată, tip sac, de pe umăr, deschise ușa liftului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întrebat fără să mă adresez cuiva anume, prăbușindu-mă pe un scaun de birou din piele. — Nu e nimic nou, arătă Kelly, părând dezamăgită. Nu spune decât că respectivul domn Weston a fost văzut atât de des În compania respectivei domnișoare Bettina Robinson Încât ar fi corect să-i considerăm un cuplu. —Un cuplu? am Întrebat, mirată. Din cauza ororii provocate de fotografie și titlu, uitasem pur și simplu să citesc articolul. O, da, zice că o sursă confidențială afirmă că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-o șterg pe furiș după o oră și am traversat câteva străzi până la Marele Bazar, unde plănuisem să hoinăresc și să casc gura la toată lumea și la tot ce se găsea. Am intrat pe poarta Nuruosmaniye, În strigăte de „Domnișoară, am ceea ce vă trebuie“, și am rătăcit fără țintă prin clădirea În formă de peșteră, strecurându-mă printre standurile supraîncărcate, admirând cantitățile nelimitate de mărgele, argintărie, covoare, condimente, narghilele și negustori care beau și fumau, beau și fumau. Eram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
șiroia pe amândoi obrajii. — Sigur că da. Nici lui Mickey nu-i place de domnul Sifakis? Audrey pufni în râs. — Mickey știe să recunoască un gunoi când îl vede. Asta-i sigur. Cum te cheamă? — Turner Meeks. — Buzz Meeks? — Exact. Domnișoară Anders, n-ai un loc unde să o duci pe domnișoara Whitehall, ca să... — Ba da. Dar... — Mickey și-a făcut Anul Nou tot la Ham’n’Eggs, la Breneman’s? — Da. Atunci ajut-o pe Lucy să-și împacheteze niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i place de domnul Sifakis? Audrey pufni în râs. — Mickey știe să recunoască un gunoi când îl vede. Asta-i sigur. Cum te cheamă? — Turner Meeks. — Buzz Meeks? — Exact. Domnișoară Anders, n-ai un loc unde să o duci pe domnișoara Whitehall, ca să... — Ba da. Dar... — Mickey și-a făcut Anul Nou tot la Ham’n’Eggs, la Breneman’s? — Da. Atunci ajut-o pe Lucy să-și împacheteze niște boarfe. Vă reped eu până acolo. Fața lui Audrey se înroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu monograma lui Mickey, nu părea mai puțin frumoasă. De fapt arăta chiar mai bine decât în dimineața zilei de Anul Nou, în rochia roz de seară și pe tocuri, când îi cărase șuturi în boașe lui Tommy Sifakis. — Bună, domnișoară Anders. Audrey arătă spre măsuța chinezească de cafea. În mijlocul ei se odihnea un fișic de bancnote legat cu elastic. — Mickey mi-a zis să-ți spun mazel tov, probabil pentru că e bucuros că te-ai băgat în chestia asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dacă ești curajos sau dement. Înțelegi ceva de-aici? Buzz văzu cuvintele rostite de Audrey înscrise pe piatra lui de mormânt, înghesuite bine, ca să încapă toate. Îi răspunse sincer, fără să-i pese cui îi va povesti tânăra spusele lui: — Domnișoară Anders, eu mă expun riscurilor de care lui Mickey îi e teamă pentru ca el să se simtă în siguranță. Și el e un tip mic, și eu sunt un tip mic, dar poate că eu sunt un pic mai îndemânatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îndemânatic cu bastonul ăsta al meu. Mickey are mai multe de pierdut decât mine, așa că se sperie mai ușor. Iar dacă eu sunt dement, înseamnă că el e deștept. Știi ce mă miră în discuția pe care o avem acum, domnișoară Anders? Întrebarea întrerupse zâmbetul care începuse să-i înflorească lui Audrey - un zâmbet ce dezvelise doi dinți cam strâmbi și un zgârietură pe buza inferioară. — Nu. Ce? — Că Mickey te apreciază atât de mult, încât discută cu tine asemenea chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toate mințile dacă te gândești că o să dau informații despre cineva. Nu o voi face, prietenii mei nu o vor face nici ei și vom fi reprezentați de cei mai buni avocați. Mal porni de la incidentul cu cei trei mexicani. — Domnișoară De Haven, nu e vorba decât de o discuție preliminară - în cel mai bun caz. Partenerul meu și cu mine i-am abordat greșit pe prietenii dumitale de la Variety International, șeful nostru e furios și fondurile ne-au fost reduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apela la specialiști. Și nu veți provoca decât suferință. De la tachinării la furie rece într-o jumătate de secundă. Mal se gândi să facă pe durul, presupunând că o putea dovedi dacă o lua tare, dar o lăsă să câștige. — Domnișoară De Haven, de ce nu intră cei de la AUFT în grevă dacă vor să li se îndeplinească cererile contractuale? Claire bău foarte încet. — Cei de la Teamsters se vor instala imediat acolo, ca angajați cu contract pe perioadă determinată. O deschidere propice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
privi pe Mal, iar ochii ei zăboviră pe pistolul de la brâu. — Ești un bărbat inteligent, așa că prezintă-ți cazul. Fă o pledoarie, așa cum ai învățat în primii ani de Drept la Stanford. Mal se gândi la Celeste - combustibil pentru indignare. — Domnișoară De Haven, am fost la Buchenwald și știu că Stalin e la fel de rău. Ceea ce urmărim noi e să ajungem la cauza influenței comunismului totalitarist în industria filmului și în AUFT, s-o eliminăm, să-i împiedicăm pe cei de la Teamsters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din timpul demonstrațiilor și să stabilim într-un cadru legal un fel de linie de demarcație între propaganda comunistă extremistă și activitatea politică de stânga legitimă. O pauză, o ridicare din umeri, mâinile ridicate într-un gest de frustrare caricatural. — Domnișoară De Haven, eu sunt polițist. Adun probe pentru a scăpa de hoți și asasini. Nu-mi place misiunea pe care o am, dar cred că ea trebuie îndeplinită și voi face tot ce-mi stă în putință ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
făcea să se simtă vinovat, fiindcă numai curvele făceau așa ceva, iar ea era o madonă comunistă. Pe raft se mai afla și fotografia lui Richard Loftis, relația ei anglo-saxonă inconstantă. Mal se întoarse și o privi pe Claire. — Cuceririle dumneavoastră, domnișoară De Haven? — Trecutul și viitorul meu. Vechile greșeli, amestecate, și logodnicul meu, de unul singur. Chaz Minear fusese foarte explicit în privința lui Loftis - ce făceau ei doi, senzația greutății lui când coborau scările... Mal se întrebă cât de multe știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu de rahatul ăsta comunist, iar dacă De Haven insista să-i verifice trecutul, avea de gând să se dea lovit și să facă apel la artileria grea: renașterea convingerilor politice și câteva întrebări despre ce îi putea oferi AUFT. — Domnișoară De Haven... — Claire. — Claire, vreau să ajut. Vreau să mă pun din nou în mișcare. Am ruginit în toate cele, în afara pumnilor. În plus, îmi trebuie cât mai repede o slujbă, dar vreau și să fiu de ajutor. Claire De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
indienilor maya se sfârși cu o năvală de studenți, Mary Margaret fiind cea mai în vârstă dintre ei, cu cel puțin zece ani în plus. Buzz o porni după ea, ieșind din clădire, o bătu pe umăr și îi spuse: — Domnișoară Conroy, aș putea să vă vorbesc câteva clipe? Mary Margaret se întoarse, cu un teanc de cărți în brațe. Îl privi pe Buzz cu dispreț și spuse: Nu sunteți cadru al facultății, nu-i așa? Buzz se sili să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mă invită să le răsfoiesc, dând timpul vieții ei înapoi. Într-una dintre foto grafii, alături de fetița zburdalnică, i-am recunoscut cu emoție pe tatăl meu, copil de vreo doispre zece ani, și pe Pia, sora lui, deja o adevărată domnișoară. Apoi m-am uitat pe îndelete la pozele Ioanei: elevă, adolescentă, tâ nără, din ce în ce mai frumoasă. Deve nise înaltă, avea pă rul lung, unduit pe umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
văzându-mă șchiopătând, mă întreabă: „Signorina (eu măritată de trei ori!), ce-ai pățit?“ Îi spun necazul cu pantoful. Cu o spontaneitate unică, tipul începe să strige: „Valentina, adu o pereche de pantofi de-ai tăi, s-o salvăm pe domnișoara!“ Bineînțeles, la mamma purta numărul 40 la lăbuță, iar eu, Cenușăreasa, 36. Pe cine ai fi vrut să mai întâlnești în călătoriile tale prin lume? — Pe Klee, pe Debussy, pe Ravel, pe Brâncuși... dar chiar dacă nu am avut cum să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe care le voi suprima, voi adăuga o tartină de morală, pe lângă cele ce i-am mai servit adineaori! - și, luând tava din mâinile Linei buimăcite, intră lovind ușa cu piciorul elegant. Nory avea o singură cochetărie: a încălțămintei. - Dumneata! Domnișoară Nory! seinei de dincolo bolnavul. - Gata și pentru voi acum! zise Lina încîntată de rezultat și dispăru iar în sofragerie. Nory se și întorsese. - Dacă pot ușura puțin pe Lina de ocări, tot e ceva! ... îi e frică de mine
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
plapomă. " Prea mare pentru un nou-născut!" am zis. ,, E lăuza! Foarte tînără! Se pare că e fata unui oarecare moșier Hallipa, dar aci e subt pseudonim." 48 Iți închipui că muream de curiozitate! "Hallipa?. . . Ce pseudomim?" "Japonez! Din Loti! Mika-Le!. Domnișoara Mika-Le!" Nu credeam urechilor! Nu se poate! "Și ce are?" am întrebat prostită. "Cum ce are?. A! Un băiat sau o fată?. Neizbutit! Un mort-ne, zău nu știu de ce sex. Eu aș fi zis că nici ea n-are
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la potou fiindcă tramvaiul se zărea. - "Scampolo" nu e de mine - mărturisi cu modestie - decât în traducerea italiană. E de țața Gramatula. - Zici? - Țața Gramatula! - și Nory făcu haz. - Aud! - N-o cunoști? Interesantă! Sora mai mare a lui Hallipa. Domnișoară bătrînă! Bărbătoasă, harnică, cu biciul dreptăței în mână, ispravnicul pe moșia ei. Altfel, seamănă cu Hallipa și cu Elena, dar înăsprit. - Și ea îi zice lui Mika-Le "mostră"? Seamănă cu o mostră, nu e vorbă. - Nu! Nu cunoști vocabularul Gramatulei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]