6,157 matches
-
căutată pe lângă biserica ortodoxă din localitate, care este veche. Actele de vânzare-cumpărare a locului casei parohiale din Târgu Trotuș pare să ne arunce ceva lumină în această privință. La 6 martie 1814 obștea locuitorilor catolici și ortodocși din Târgu Trotuș donează parohiei catolice din localitate, casa, construcțiile din jur, terenul aferent, moara cu două pietre și gârla prin care vine apa din Trotuș la moară, toate cumpărate de Iordache Șeptilici și soția sa Marghioala, cu 2100 lire turcești. Hotarele posesiunii sunt
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
știință și cultură sătească. În timpul primului război mondial, a fost devastată pierdându-se multe cărți de valoare. Astăzi se numește "„Biblioteca Populară Căpitan de rezervă Ștefan C. Petrovici”", mort în respectivul război. Familia acestui erou, în amintirea scumpului lor fiu, au donat de la Cluj o mulțime de cărți valoroase, precum și mobilier pentru bibliotecă, un aparat de radio, o presă pentru cărți, clei și șfoară, și altele. Prin această donație făcută de distinsele persoane, biblioteca din Cașin s-a îmbogățit semnificativ având o
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
club organizat a luat denumirea de „Tineretul studios”. În felul acesta le dezvolta dragostea de citit și de studiat. Tot aici, tineretul învăța meșteșugul de reparat și legat cărți. Biblioteca era dotată cu presă, clei, sfoară, etc. Toate acestea erau donate de către Constantin Petrovici din Cluj, fratele eroului Căpitan Ștefan C.Petrovici. La căminul cultural făcuse un program și se țineau conferințe din diferite domenii. Când a început cel de al II -lea război mondial, încuraja mamele, soțiile, copiii celor plecați
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Casota; comuna Glodeanu-Siliștea, datat 1872”). Într-o monografie a satului Corbu, alăturat, la nord, localității Casota, realizată în 1944 de către invățătorul Ion Vișan, se face referire la testamentul lui Procopie Casotta din data de 2 decembrie 1905, prin care acesta donează întreaga moșie (4150 pogoane teren arabil, din care 10 pogoane pădure tânără) Prefecturii Buzău sau Eforiei Spitalelor Civile din București, cu obligația ca, din uzufructul proprietății, să se construiască un spital și o școală. Eforia Spitalelor Civile din București a
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
o cetate din pământ de forma unui cerc și a mutat și episcopia. Biharia a fost pentru prima dată pomenit în scris în jurul anului 1067: "Byhoriensis civitas" , iar în 1075 apare sub forma "Bichor civitatis". Între 1093-1094 Sfântul Ladislau a donat Cetatea Biharia și Vama Crișului episcopiei din Bihor. Villa Reguen, azi pustiu - la nord-vest lângă Biharia, este amintit în anul 1177 ca pământ al apărătorilor porții Cetății Biharia, ceea ce dovedește, că cetatea a îndeplinit și în continuare rolul administrativ și
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
sat de iobagi. Prima atestare documentara datează din anul 1311, cănd regele Ungariei, Carol Robert de Anjou poruncește în luna martie Capitlului de Albă Iulia să trimită un martor, care împreună cu trimisul sau, să hătărnicească satul Petriș pe care il donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. În anul 1440 satul era donat de regele Wladislaus familiei Bethlen, pentru că din 1453 să figureze între posesiunile lui Iancu de Hunedoara. În anul 1527 Petrișul, împreună cu alte sate, a fost donat
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Robert de Anjou poruncește în luna martie Capitlului de Albă Iulia să trimită un martor, care împreună cu trimisul sau, să hătărnicească satul Petriș pe care il donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. În anul 1440 satul era donat de regele Wladislaus familiei Bethlen, pentru că din 1453 să figureze între posesiunile lui Iancu de Hunedoara. În anul 1527 Petrișul, împreună cu alte sate, a fost donat lui Paul Podowinya. În anul 1602 satul a fost devastat de trupele generalului Bașta
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. În anul 1440 satul era donat de regele Wladislaus familiei Bethlen, pentru că din 1453 să figureze între posesiunile lui Iancu de Hunedoara. În anul 1527 Petrișul, împreună cu alte sate, a fost donat lui Paul Podowinya. În anul 1602 satul a fost devastat de trupele generalului Bașta. În 1642 Petrișul cuprindea un numar de 17 gospodării, iar în 1695 erau 15 gospodării care plăteau dârî, 10 case fiind puștii. Numele satului Petriș nu
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
parte au plecat. După trecerea valului de popoare migratoare în această zonă continuă viața în vechile forme de organizare. Extinderea stăpânirii feudale maghiare în Transilvania afectează și satul Chintelnic care este înglobat în cadrul unei mari moșii și este vândut sau donat unor feudali maghiari. Începând cu a doua jumătate a secolului al XII-lea, satul Chintelnic va face parte din comitatul Dăbâca iar la sfârșitul secolului, după colonizarea sașilor în jurul Bistriței nu va face parte din noua formă de organizare administrativă
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
Din variantele numelui localității reiese ca în anul 1279 se numea Kendtelek, la 1300 Kenteluk, la 1458 Kentheleke, la 1612 Kendteleke, iar românii îi spuneau dintotdeauna Tintelnic. Așa după cum se obișnuia în feudalism, satele împreună cu pământul ce le aparținea, erau donate de către rege unor nobili pentru serviciile aduse.
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
a lungul istoriei, satul a fost în proprietatea diferiților nobili din Transilvania. Spre exemplu, Șoimușul, împreună cu satele Ardan, Budacul de Sus, Friș (azi Lunca), Șieuț, Sebiș, Bârla, Ragla și Orheiul Bistriței, din comitatul Dobâca, la 12 decembrie 1618, a fost donat de principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, nobilului Ioan Petki și fiului său, Francisc Petki. În anul 1638, Gheorghe Rákoczi I, principe al Transilvaniei, cumpără satele mai sus amintite pentru sora sa Ana și pentru cumnatul său, Ștefan Kekedi, ca apoi la
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]
-
în scopul repatrierii prizonierilor de război, munca pentru refugiații ruși, munca de ajutorare a milioanelor de ruși afectați de foamete, și în cele din urmă pentru munca sa actuală în folosul refugiaților din Asia Mică și din Tracia”. Nansen a donat banii primiți ca premiu către susținerea eforturilor umanitare internaționale. Începând cu 1925, el a petrecut mult timp încercând să ajute refugiații armeni, victime ale comis de Imperiul Otoman în timpul Primului Război Mondial și ale altor rele tratamente aplicate ulterior. Scopul lui a
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
școala adiacentă incintei. Datorită molozului depozitat în jur, turnurile par, de atunci, mai mici. În jur s-a amenajat un șanț cu apă. În clopotniță se află 3 clopote. Cel mare, datat 1614, cel mijlociu datat 1924, și cel mic, donat de asociația femeilor din Felmer, datat 1926. În septembrie 2007, asociația HOG Felmern a reușit să încheia reparația acoperișurilor celor două turnuri și a acoperișului casei parohiale. Au început și lucrări de renovare interioară a bisericii. Se intenționează realizarea unui
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
scutindu-i de dări în schimbul slujbelor administrative și militarte pentru voievod. Din anul 1464 până în anul 1690, timp de 226 de ani "Ducatul Făgărașului", se află sub stăpânirea regilor unguri și a principilor ardeleni, de multe ori această țărișoară fiind donată soțiilor voievozilor ardeleni sau altor persoane importante. Din 1690, Țara Făgărașului trece sub stăpânire habsburgică. Țăranii din Sebeș, suportând cu greu condiția de tolerați și iobagi, încet trec la religia greco-catolică, pentru acesti fii ai munților, libertatea fiind suprema valoare
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
la o distanță de 5 km est de municipiul Făgăraș. În anul 2015 parohia Râușor totaliza 456 de locuitori din care enoriași ortodocși 452. Prima atestare documentară a satului Râușor datează din anul 1473 când voievodul Radu, fiul lui Vlad, donează satul boierului Stoica Nadeș. În Râușor au avut origini multe familii boierești care făceau parte din Scaunul de Judecată al Cetății Făgărașului, numiți și ""boieri assessori"". Printre aceștia amintim de: Coman de Rusor, Costea de Rusor, Comsa de Rossel, care
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
proprie, era condus de un comitet comunal în frunte cu judele (așa se numea în vechime primarul) și un casier comunal, aceștia erau aleși de locuitorii satului, numai bărbați majori, prin vot personal și deschis. Benedict voievodul Transilvaniei (1202-1206, 1208) donează satul Feldioara mănăstirii Cistercite din Carta și a stat sub stăpânirea mănăstirii până în anul 1477, cănd Matei Corvinul, regele Ungariei prin Decret, a desființat mănăstirea din cauza „moravurilor celor rele și a vieții decăzute" a abaților, prin același decret a dispus
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
care păstrează inscripția cu anul turnării: "1771". Celelalte două clopote au fost achiziționate după Primul Război Mondial, în anii 1920, cu bani colectați de "vădenii" stabiliți în Statele Unite ale Americii. În turnul bisericii mai existase încă un clopot, care fusese donat de împărăteasa Maria Terezia, în 1778, dar armata austro-ungară, în 1916, l-a luat pentru a fi topit. Biserica actuală a fost construită în locul unei alte biserici ridicate pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care, la rândul ei, înlocuise o
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
relocare se desfășoară în anii 1904-1906 pe vremea când prefect al județului Brăila era juristul și profesorul Constantin Gabrielescu. Acest fapt este confirmat și de demararea în anul 1908 a demersurilor de construire a școlii din localitate. Constantin Gabrielescu va dona mobilierul pentru funcționarea primăriei din localitate, în semn de recunoștință, în anul 1923, atunci când Șcheaua Nouă va fi declarată comună de sine stătătoare, obștea satului solicitând atribuirea denumirii de Constantin Gabrielescu, pe care o menține și astăzi. Recensământul din 1912
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
din apropiere numit "Dâlboaca". Satul Poarta Sălajului din punct de vedere administrativ a aparținut "comitatului Dăbâca" . Înainte de 1525 satul a aparținut familiei Dobocai fiind primit de la Matei Corvin. În 1527 aparținea lui Dobocai Ferencz, pentru ca în 1558 regina Izabella să doneze moșia de la Poarta de Fier familiei Banfi Pall. În 1602 Poarta de Fier aparține lui Gheorghe Bașta iar in 26.09.1672 moșia de la Poarta de Fier trece in posesia lui Szentivamyr Samuel. În lucrările monografice de la începutul secolului al
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
anterior ea având două săli de clasă, dintre care într-una se aflau toate grupele de grădiniță și într-una toți elevii de clasele I-IV. Satul este înconjurat de păduri și dealuri. Biserică este făcută din extensia unei case donate în acest sens având că hram Sf. Arhangheli.
Alba, Tulcea () [Corola-website/Science/301826_a_303155]
-
informație scrisă despre existența satului Marin, coincide cu urcarea pe tronul Ungariei a regelui Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara. Cei dintâi proprietari latifundiari ai satului Marin atestați documentar au fost membrii familiei Bánffy . La 11 martie 1458, regele donează Marinul pentru „veșnicie” lui Bánffy Ștefan și fiilor acestuia (Ladislau, Ioan, Gheorghe, Andrei și Mihai); pe urmă, Martin de Nușfalău, fiul lui Mihai Bánffy primește moșia și satul Marin pentru serviciile de credință aduse. În 1497, Bánffy Ladislau dă Marinul
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
T. Tudusciuc demisionează, luîndu-i locul unul dintre consumatorii de rachiu, Toader Gh. Andrei. După naționalizarea din 1948, școala s-a mutat în conacul ultimului proprietar, Gogu Petrescu, unde se află și astăzi și nu a fost revendicat ci a fost donat definitiv comunei Ștefan cel Mare de către fiica fostului boier. În memoriile (în manuscris) ale preotului C. I. Popovici care a slujit aici timp de 48 de ani se spune că la începutul sec.al XIX proprietarul moșiei a ridicat o
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
numelui din "Tăcmănești" în "Călugăreni, acum o putem face pe baza cercetărilor din vechile arhive existente la DJAS Iași. Prin urmare, în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea (1776)un grup de răzeși din satul vecin Bârzești a donat mănăstirii Barnovschi din Iași o importantă parte din pământurile lor "...pentru iertarea păcatelor noastre și ale urmașilor noștri", pământuri care se aflau pe moșia Tăcmăneștilor. Tot din acest an, au fost aduse de către călugări și câteva sălașe de țigani robi
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
două cruci, una în partea de sud și alta în partea de nord a bisericii. S-a pus și paratrăsnet. La terminarea lucrărilor la biserică, s-a făcut un gard nou în fața (partea de sud) acesteia. Materialele rămase au fost donate la diferite parohii (Vicov, Costișa, Marginea), în anumite scopuri, depinzând de natura și felul materialelor. Biserica a fost resfințită în anul 1990, de către ÎPS Mitropolitul Daniel al Moldovei și Bucovinei, prilej cu care preotul paroh a fost ridicat la treapta
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
interior (scoarțe, lăicere, grindărașe) înfrumusețând pereții din căsuță și din casa mare. Obiectele din lemn și ceramică, de uz casnic, completează inventarul casei. Gospodăria Bilca este completată cu șura și grajdul amenajate cu piese din inventarul gospodăresc. Casa a fost donată de către George Muntean și Adela Popescu. Face parte din Complexul Muzeal Bucovina. Biserica de lemn din Bilca a fost construită în perioada 1743-1744 în Vicovu de Jos, fiind adusă în comuna Bilca în 1818. În prezent se află în cimitirul
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]