12,690 matches
-
în continuare și răspândite în cercurile nestoriene. Un anumit număr de citate se găsește în cele cinci cărți ale tratatului contra lui Nestorios compus de Chiril. Pe baza actelor conciliului de la Efes și a traducerilor latine ale lui Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la Nestorios, Fr. Loofs, a distribuit materialul disponibil în treizeci de omilii: e vorba de texte practic complete (în foarte puține cazuri) și de scurte fragmente. În afară de atacurile împotriva arienilor și a iudeilor, textele pun
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Nestorios alcătuită de mitropolitul nestorian de Armenia Ebed Jesu (mort în 1318): era vorba de o autoapologie care prezenta biografia lui Nestorios și conținea critici severe referitoare la procedeele folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu: e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului de la Efes. A fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la al doilea conciliu de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate totodată șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua, și a patra după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la conciliu. Dintre cele șase, primele două, dedicate Crăciunului, au fost citite la Efes și trebuie să fi fost rostite anterior la Ancyra; a treia a fost ținută la Efes. Aceasta e în mod clar antinestoriană, deși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
una abreviată), și pe care Fotie o cunoștea ca operă a lui Teodoret (Biblioteca, cod. 46); însă, așa cum reiese din argumente interne și din vechi citate (Sever de Antiohia și Colecția Palatină a Actelor de la Efes), autorul ei este Euteriu; editorul textului grec complet a intitulat-o Antilogia. După un prolog dedicat unui anume Eustațiu, autorul respinge în 22 de capitole cristologia partidei chiriliene și în special afirmația conform căreia Logosul întrupat a pătimit: Euteriu, care nu acceptă communicatio idiomatum, crede
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
editate și traduse de E.W. Brooks în PO VI/1 (1909); VII/5 (1911). Fundamental rămâne studiul lui J. Lebon, Le monophysisme sévérien, J. van Linthout, Louvain 1909; Idem, La christologie du monophysisme syrien, în A. Grillmeier - H. Bacht (editori), Das Konzil von Chalkedon (aici, p. ???), I, pp. 452-602. Bibliografie mai recentă în F. Graffin, Sévère d’Antioche, în DSp XV, 1989, col. 748-751. Însă privitor la cristologia lui Sever acum cf. mai ales A. Grillmeier, Le Christ dans la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestui corpus, C. Datema și P. Allen, au respins însă această ipoteză și nu au acceptat decât alte trei omilii atribuite în manuscrise lui Ioan Hrisostomul: 12. Pentru nașterea lui Hristos; 13. Pentru Rusalii; 14. Pentru Schimbarea la față. Ultimii editori redimensionează și opinia cercetătorilor dinainte potrivit căreia Leontie e în mare măsură un plagiator; ei sunt de părere că raporturile de dependență față de omilii pseudohrisostomice ce fuseseră semnalate în cazuri precise (omiliile 1 și 8) merg mai degrabă în sens
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
omilie ar putea fi cel din decembrie 477 care a durat zece zile. În orice caz, situarea acestor scrieri în a doua jumătate a secolului al V-lea sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor din cauza dezvoltării semnificative a anului liturgic, subînțelese în cazul ciclului de omilii 4-8 rostite în Săptămâna Sfântă, de marți până în Duminica Paștelui, sau în cazul omiliei 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Rusalii a cărei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii IV, 7), avea calități profetice și a anunțat cutremurul care a distrus Antiohia în 528. Probabil că nu a scris nimic, dar au rămas de la el niște Capitole (kephalaia e unul din titlurile din manuscrise; primul editor, în 1683, a intitulat scrierea Alloquia, „Conversații” și așa e denumită și acum). E vorba, în esență, de o culegere de apoftegme; una din ele (cap. 12) dovedește pentru prima dată, așa cum am amintit deja, că în cercurile călugărești se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nestatornicismul. I-a acceptat cu bunăvoință în lăcașul său pe Alexandru și pe ceilalți călugări din mănăstirea Acemeților alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o dedicație a editorului pentru un diacon, un anume Eutic, din care reiese că autorul este un discipol al lui Hipațiu cu numele de Calinic; acesta apare în text ca monah și în 426 se găsea deja în mănăstirea din Rufiniane (în acel an
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care reiese că autorul este un discipol al lui Hipațiu cu numele de Calinic; acesta apare în text ca monah și în 426 se găsea deja în mănăstirea din Rufiniane (în acel an a fost martor al îmbolnăvirii lui Hipațiu). Editorul se prezintă ca o persoană care, în trecere prin Rufiniane, a găsit scrierea la egumenul mănăstirii, al treilea succesor al lui Hipațiu, și a făcut o copie pe care a dedicat-o lui Eutic. El declară că a corectat unele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
uneia din cele trei istorii, el făcea notații privind concordanța cu diferitele puncte din relatările celorlalți scriitori. Așadar, era vorba de un fel de sinopsis. Opera rezultată în urma acestei operațiuni de compilare a fost intitulată Istorie bisericească, precum celelalte, iar editorii moderni au definit-o ca „tripartită”, adică „alcătuită din trei părți”. În epoca bizantină, acestei Istorii bisericești i-a fost adăugat un compendiu anonim. Scrierea, tradusă în latină de monahul Epifanie din Mănăstirea Vivarium sub îndrumarea lui Cassiodor (p. ???) a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Approach, Romania’s Ministry of National Defence, Occazional Papers nr. 3, Bucharest Ionete, Constantin, 2003, Clasa politică postdecembristă, Expert, București Iosif, A, Georgescu, M.L., Raport de expertiză contabilă judiciară, Ministerul Public, Dosar 108/P/2003 Isărescu, Mugur C., Postolache, Tudorel, (editori), 2000, Un proiect deschis: Strategia națională de dezvoltare economică a României pe termen mediu, CRECC, București Kaminski, Antoni, 1992, An Institutional Theory of Communist Regimes, ICS Press, San Francisco Kissinger, Henry, 2002, Are nevoie America de o politică externă?” Incitatus
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
HÂRLAV, Constantin (14.V.1950, Bilbor, j. Harghita), critic și istoric literar, editor. Este fiul Elenei (n. Tofan) și al lui Gheorghe Hârlav, țărani. După Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1965-1969), va absolvi Facultatea de Filologie, secția română-italiană, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1973). Este redactor la „Muguri”, revista elevilor din Liceul „Andrei
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
revistei „Tribuna”. Și-a asumat dificultățile acestei forme de critică, afirmațiile riscante intrând și ele în regula jocului, și a înțeles că acesta e „semnul de noblețe, dar și dramatismul condiției cronicarului”. În anul 1976 își descoperea însă vocația de editor și dădea la iveală jurnalul de călătorie din 1878 al lui Ioan Droc, Expozițiunea de la Paris, apărut în seria „Restituiri” a Editurii Dacia. Au urmat alte ediții, toate din opera lui I. L. Caragiale: Teatru (1980), Cele mai frumoase scrisori (2000
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
Restituiri” a Editurii Dacia. Au urmat alte ediții, toate din opera lui I. L. Caragiale: Teatru (1980), Cele mai frumoase scrisori (2000), Triptic pentru Eminescu (2000) și, în fine, Opere (I-IV, 2000-2002), în colaborare cu Stancu Ilin și Nicolae Bârna. Editorul nu l-a trecut în umbră pe criticul și istoricul literar H.; dimpotrivă, în comentariul la jurnalul de călătorie al lui Ioan Droc a vădit, cum s-a observat, „nu doar spirit critic, ci și capacitate de a retrăi o
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
Nicolae Oprea), iar în însemnările referitoare la teatrul lui I. L. Caragiale intitulate Fragmente pentru o „mitologie” caragialeană, a emis opinii pertinente privind dubla ipostază, „tragică și parodică”, a conului Leonida sau individualitatea personajelor din Năpasta. Întreaga măsură a demersului de editor și-o dă H. în realizarea seriei Opere de I. L. Caragiale, care a cerut îndelungi și riguroase investigații și confruntări cu sursele (manuscrise, ziare, reviste, volume). Reordonarea textelor ține seama de modelul propus de Paul Zarifopol, compartimentarea în mai puține
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
HANEȘ, Petre V. (7.XI.1879, Călărași - 17.IV.1966, București), istoric literar și editor. Este fiul Mariei (n. Leca) și al lui Vasile Haneș. Se înscrie, după absolvirea în 1899 a Liceului „Matei Basarab” din București, la Facultatea de Litere și Filosofie. Pasionat, cu vocație de cercetător, studentul publică în „Revista universitară” și în
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
, Mircea (12.IV.1929, Botoșani), istoric literar și editor. Este fiul Marthei-Hélène (n. Labin) și al lui Constantin Handoca, farmaciști. După ce urmează Liceul Național din Iași (1939-1944) și Liceul „Al. Ghica” din Alexandria (1944-1947), face studii la Facultatea de Filologie a Universității din București (1947-1951), devenind profesor la Bucșani
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
critica literară a remarcat că H. „s-a lăsat treptat, irevocabil și complet acaparat de pasiunea lui eliadescă, ajungând la ora de față să fie aproape omologat drept cel mai complet cunoscător al vieții maestrului său și cel mai solicitat editor al operei acestuia, adeseori rămasă doar în manuscris, mai ales că are privilegiul de a dispune de arhiva din țară a savantului” (Florin Mihăilescu). Împrejurarea că l-a cunoscut personal pe Mircea Eliade, când l-a vizitat la Paris în
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
, I. C. (3.IX.1828, Sebeș - 1900, Budapesta), folclorist. Librar, editor și tipograf la Brașov și Sibiu, H., pe numele său adevărat Josef Carl Hintz, publică, probabil în 1875, Întâmplările lui Păcală. O istorioară veselă în 25 de capuri, o culegere de povești și snoave, unele traduse din colecția fraților Albert
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
HODOȘ, Nerva (20.XI.1869, Baia de Criș, j. Hunedoara - 13.XI.1913, Sibiu), bibliograf și editor. Este fiul Anei (n. Balint) și al lui Iosif Hodoș și frate cu Enea Hodoș și cu Alexandru Hodoș (Ion Gorun). A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București și a fost doi ani profesor de română la Școala
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
, Ion (25.I.1931, Sânnicolau Mare), prozator, eseist, poet, traducător și editor. Este fiul Antoniei (n. Patrichi), profesoară, și al lui Ion Mantaroșie, magistrat. A făcut școala primară la Alba Iulia și Bârlad, liceul la Bârlad, Tighina, Râmnicu Vâlcea și din nou la Bârlad, unde a absolvit Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” în
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
Breazu, Iosif Hodoș, T, 1941, 7-8; Enea Hodoș, Din activitatea mea de folclorist, AAF, 1945, 7; Ion Breazu, Turgheniev la românii din Ardeal, SL, 1948; Marin Bucur, Din folcloristica bănățeană, O, 1957, 2; George C. Bogdan, Amintirea unuia dintre primii editori ai lui G. Coșbuc, O, 1959, 2; George C. Bogdan, Primii traducători bănățeni din clasicii ruși, O, 1959, 4; Vrabie, Folcloristica, 285; Elena Stan, Poezia lui Eminescu în Transilvania, Cluj, 1969, 33; Bârlea, Ist. folc., 303-306; Dicț. lit. 1900, 440-441
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
În rezistență antinazistă, după ce dezertase de pe frontul de Est, adera la KPD/ȘED În 1945, terminându-și studiile cu o teza despre „Herder și științele burgheze ale spiritului” (1951). Are o activitate intensă de jurnalism cultural și filosofic, lucrând că editor de filosofie În cea mai prestigioasă editură din RDG (Aufbau) și editând (Împreună cu Baumgarten și Bloch) singură revista specializată În filosofie din RDG, Deutsche Zeitschrift für Philosophie (1953-1956) (pentru biografia lui Wolfgang Harich, vezi Jochen, 1992) căreia Îi este primul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și mai importante din 1993 În 1995: tirajul total a scăzut de la 37.558 la 10.625 mii de exemplare, iar tirajele cărților de literatură care reprezentau 50% din total În 1994 nu mai reprezentau decât 30% În 1995. Principalii editori români sunt duupă 1990 particulari și noi, destrămarea vechiului sistem de distribuție antrenând falimentul editurilor de stat. Expansiunea pieței s-a confruntat foarte repede cu două tipuri de probleme: cea a resurselor materiale limitate (prețul hârtiei, din producție internă și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]