5,034 matches
-
manifestat întotdeauna o infinită tandrețe față de creatorii de artă. Cu o modestie care frizează indiferența, valorile lasă de multe ori podiumul veleitarilor. Artiștii i - au brodat omenirii zările. Marele dușman al actorului este micul cabotin ascuns în el. Orice capodoperă emană ceva din aerul fabulos al marilor începuturi. Citind cronicile literare, constat cu satisfacție că, prin puzderia de genii, se mai strecoară și câte un scriitor normal. Arta este un răsad de miracole. Nici brânza nu are voie să fie mediocră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și locomotiva, ambele slinoase, acoperite cu un praf negru de cărbune, iar în spate următorul vagon în care nu se mai putea transfera așa ușor. Tot în primul vagon se simțeau mai abitir zdruncinăturile, mirosul de cărbune încins și căldura emanată de aburii împrăștiați aiurea care, din când în când, se depuneau chiar și pe hainele călătorilor. Odată urcați, în situația dată, fiecare trebuia să se descurce cum se pricepea mai bine. Pe coridor, unii s-au așezat pe propriile lor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
era din ce în ce mai anemică. Se părea că trenul se îndreaptă spre un gigantic megacazan interplanetar, plin de catran topit și al cărui conținut fluid în curând se va revărsa peste călători. Cu ferestrele închise, în interiorul vagonului, nădușeala creștea simțitor. Fiecare călător emana un fel de electricitate aproape vizibilă ce se plimba nestingherită prin toate ungherele și care se lipea de organismul călătorilor odată cu transpirația. Probabil, un întrerupător ar fi fost suficient pentru a declanșa o descărcare electrică sau chiar o explozie în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-și mai amintește nimic și că nici nu mai poate dormi. Ca să se convingă, ridică storurile și privi prin geam. Zăpada depusă de cu seara aproape că nu mai exista; se topise în cea mai mare parte, deoarece pământul încă emana căldură; vântul aproape că încetase, în schimb, după toate aparențele, frigul se întețea, iar pe masa din fața lui îl aștepta un caiet cu coperțile din carton puțin cam roase care-i aminti de tot ce i se întâmplase în după
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ei, ci mai curând o strâpungea și trecea dincolo spre zare, ca și cum ar vedea nemărginirea. Ca turnat în bronz, apare animalul în lumina razelor de lună ... părul i se distingea fir cu fir. Își mișca încet capul... O forță imensă emana din toată făptura lui. Fata, sub dominația acelei priviri, o ciudată înțepenire simte că o cuprinde. O moleșeală nedeslușită, ca un somn, simte că o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
începu să se miște: întâi o mână, apoi cealaltă, iar la sfârșit picioarele și capul, ca să se târască afară din adăpostul lui și să se ridice în picioare, trebuind să se sprijine de cadavrul cămilei, care, după cum observă, începuse să emane o duhoare acră și pătrunzătoare. își căută gerba și apelă încă o dată la toată voința lui că să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mea tremură, mîinile mele tremură. Nu mai vreau să mă Întîlnesc cu nimeni. Vreau să rămîn aici, privind În neștire o muscă ce-și freacă picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un fel de mulțumire, căldura din bucătărie o apără de frigul de afară. Poeții sînt atît de departe, Învăluiți În cețuri grele. Fiecare cu ascunzătoarea lui. Ce-or fi făcînd cu atîtea cuvinte? Îi văd ca prin vis, lovindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am pregătit, un show cum n-a văzut Parisul — De, asemenea gafe se plătesc, cînd vii din păduchelnițele Odorheiului și n-ai nici l’usage du monde... Ostentația cu care se civilizează lumea noastră seamănă cu parfumul pe care-l emană subțioarele tineretului stropite din abundență cu sprayuri din pachet. Vechii bucureșteni se ascund În paltoanele negre cu guler de nutrie mirosind a naftalină. Foștii funcționari de la Creditul minier, de la Marmorosh Blank sau de la Fundațiile Regale par astăzi relicvele unei ridicole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
al albului pielii și ochii erau de-un verde extrem de pătrunzător. Avea pomeți ridicați și ceea specialiștii numesc „structură osoasă bună“ la emisiunile alea de televiziune despre machiaj. Mi-am dat seama că era frumoasă sau poate proto-frumoasă - încă mai emana o anumită cruditate feciorelnică, de parcă n-ar fi devenit încă persoana matură care avea să devină. M-am așezat turcește și m-am frecat pe față. — Ascultă, am spus, nu prea pricep ce se întâmplă. E ca și când... viața pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi se subție puțin. Haide, Eric. Stăpânește-te. Oricum, ce-o să faci? N-o să te uiți? Am tras din nou cartea spre mine și am deschis-o cu băgare de seamă. Paginile erau uscate și îngălbenite, murdare pe margine și emanau un miros de fum de țigară și unsoare organică, de pe degete. Am sărit peste o introducere lungă și prolixă și am găsit cuprinsul. Autorul, acest Victor Helstrom, își împărțise peștii insoliți pe categorii. Peștii din adâncul oceanului 4 Peștii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
filozoful nostru“, zise ea. Avem deja un poet, un critic, un... — Dar domnul Cost ce este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că emană o influență ostilă. — Și domnișoara Pantil? — Are un talent extraordinar de a picta lumea lăuntrică, pe care o redă În cercuri dispuse ritmic și invers colorate, sau uneori În forme dreptunghiulare... Ar fi fost o nebunie să-ți-o Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plece. Prin fereastra cu gratii, am văzut o elevă traversând curtea, grăbindu-se În direcția gării. Cu mâna dreaptă, mi-am deschis fermoarul de la prohab. Ea a făcut ochii mari, privirea i s-a pironit pe sexul meu. Ochii ei emanau vibrații fierbinți, aș fi putut ejacula doar prin forța acelei priviri, În același timp eram conștient că trebuia să schițeze un gest ca să-mi devină complice. Mâna mea dreaptă s-a Îndreptat Înspre a ei, dar n-am avut puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o vită friptă de vie. Pentru mama nu există cruțare și nici vreun petic protector, e tracasată și călcată în picioare întruna. În plus, nu reușește deloc să răspândească acea atmosferă caldă și plăcută pe care se cuvine s‑o emane orice cămin unde există o gospodină. Și tocmai ea ar trebui s‑o facă, fiindcă fostul ofițer nu e omul care să răspândească o atmosferă caldă și plăcută. El distruge tihna oriunde o întâlnește. În cercul de cunoștințe, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o gură de rom, hai, vino, drăguțule. Otto are dureri mari în diverse regiuni ale corpului atunci când se opintește în cârje și‑și balansează picioarul rămas înainte și înapoi, dar nu lasă să se observe nimic. Autoritatea pe care o emana înainte o mai face pe soția lui să‑l urmeze și azi. Am o oboseală permanentă, trebuie să mă duc la un doctor. Bietul de tine, sigur că da, așa să faci! Și în loc să o aibă pe Gretl așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ani, la patru ani, cu rochițe frumoase și de bun gust, pe un teren privat sau în fața unuia dintre hotelurile acelea colosale din St. Moritz. Impresia este nemaipomenit de estetică și Sophie se uită cu plăcere la pozele astea, fiindcă emană o anumită armonie pe care ea a pierdut‑o cumva, nu știe unde, dar pe care nu o caută, pentru că în ultima vreme are o ușoară înclinație spre murdării, care este tocmai contrariul armoniei. Murdăria trebuie să se producă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
parale exploda prin portierele larg deschise ale dubei cu care călătoriserăm. Fraternizarea asta cu pleava societății ne-a dat o altă idee, Încolțită firav printre șine de tren, dar cultivată mai târziu de binefăcătorul Sorin, o idee pe care am emanat-o printre aburii alcoolui fin, cu o obrăznicie tocmai potrivită unei asemea cauze: - Copiii ăștia au nevoie de ceva extrem ca să se lecuiască! am spus la un moment dat, Încercând să trag o concluzie morală la capătul unei zile nerușinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă cutremură blând, de-abia mă-nfioară. Îmi place moliciunea bumbacului, așa cum Îmi strecor mâinile pe sub mânecile tricoului, umerii mei sunt puternici, calzi, vag Încordați, Învelindu-se singuri În acea briză molcomă pe care Întregul meu trup a Început s-o emane. Deja o respir, sunt plin pe dinăuntru, mi se rostogolește În piept, Îmi cuprinde inima, trece În sânge, pătrunde prin toate țesuturile, prin toți porii, de dinăuntru Îmi iese afară prin piele, parcă Începe să-mi aburească ochelarii, Îi ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
obosit: — Gata, băieți! Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul s-a terminat! Și, supunîndu-ne ordinului său obosit și Îngăduitor, ne-am urnit și am plecat. Între timp, mortul zăcea pe spate, dur ca o stîncă, cu chipul mare, rigid, brutal, emanînd forță și calm, Întors spre cer, marcat de o cumplită Încremenire, de o Îngrozitoare demnitate, sub privirea rece și strălucitoare a lunii. Atunci am văzut pentru a doua oară moartea În oraș. A treia oară cînd m-am Întîlnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
viață și moarte azvîrlite neîncetat În burta flămîndă a războiului. Aerul Încins este Încărcat de mirosul tuturor acestor lucruri - de mirosul ovăzului și al pînzei grosolane de sac, de parfumul proaspăt, curat și Înțepător al lăzilor de lemn, de mirosul emanat de trupul uriaș, amorțit și trist al digului - un amestec unic, alcătuit din mii de arome diferite, parfumul combinat, pătrunzător, stătut, emoționant, de neuitat, al trecutului, ca și cum seva Întregului pămînt, cu uriașa sa bogăție, s-ar fi Învechit, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
munte. Peste o oră trenul intră În ținutul Alpilor, acum se iveau dealurile și văile, se simțea pregnant prezența culmilor semețe și vraja Întunecată a pădurilor Germaniei, acele păduri care sînt parcă ceva mai mult decît niște simpli copaci, care emană o putere, un farmec, o vrajă, umplînd sufletele oamenilor - mai cu seamă ale celor care sînt Întrucîtva Înrudiți cu acest pămînt - de o muzică sumbră, de amintiri obsedante, ce nu pot fi nicicînd conturate cu precizie. Este sentimentul copleșitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frumos: sunete joase de corn ce răsună gingaș și serafic În pădure, Împletitura ciudată și nesfîrșită, nenumăratele transformări ce alcătuiesc străvechiul suflet germanic. Ce crudă, ce derutantă, ciudată și dureroasă este enigma rasei: forța și tăria incoruptibilului și Înălțătorului spirit emană din fiara uriașă și coruptă cu atîta puritate strălucitoare, farmecul puternic al muzicii mărețe și al poeziei rafinate se Împletește atît de dureros și de trainic și se contopește cu foamea oarbă și animalică a pîntecelui și cu fiara din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
reci și duri ca agatul, iar gura cu buze subțiri, asimetrică, semăna cu o cicatrice. Celălalt, un bărbat trecut de cincizeci de ani, avea trupul vînjos și deșirat și fața ridată a vagabondului de profesie. Atît trupul, cît și chipul emanau o ciudată noblețe brutală; fața aspră și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ea vrea să o întrupeze în artă, de la promisiunea zvonului de floare trezit la lumină care taie aerul / prin dimineața / de răcoare și până la Primăvara care îi înmugurește teii din vis. În versurile sale, poeta construiește o lume senină, care emană aspirația ei spre echilibru, armonie, venind dintr-un clasicism structural, care o determină să-și caute identitatea prin raportare la celălalt (Dinspre toate zările numele tău / îl ascult, dinspre toate mările...) și, firește, la divinitatea omniprezentă, implicit sau explicit, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Fullbrook observă cu pertinență că, deși detaliile existenței ei sunt dintre cele mai cumplite, scrierile nu păstrează din biografia ei decît elementul inedit, exotic călătoriile în Germania, Italia etc.) - jurnalul e alcătuit din notații pline de acuitate, de lirism și emană o poftă de lucru și de a trăi, de scris și de citit, care o va însoți pe Katherine Mansfield până la sfârșitul scurtei sale vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
creștea în palma mea și eu continuam s-o mângâi și i-am zis: „Dar uite, mâna ta se transformă în mâna unui bărbat, dar tot fină și frumoasă rămâne”. În acele momente de mângâiere o simțeam în spatele meu și emana atâta iubire și-mi transmitea așa o stare de bine cum nu se poate explica în cuvinte... se poate numai simți. Apoi a plecat, dar eu în acea stare de bine m-am trezit și venisem așa de veselă să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]