KorAP: Find »[drukola/base=exclama & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...188 189 190 ...236 >

5,886 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

că m-ai sunat. Îmi face plăcere să vorbesc cu tine. —Grozav, a exclamat el. Îl auzeam cum zâmbea. M-am așezat pe podea și m-am pregătit pentru o conversație confortabilă de vreo oră și ceva. —Of, Doamne, am exclamat când am auzit-o pe Helen. Care răcnea: —Am venit. Hrăniți-mă sau vă denunț pentru neglijarea copilului! — Ce s-a întâmplat? a întrebat Adam. —A venit Helen, i-am spus eu. —A, da? Ei, salut-o din partea mea. —Ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu am de gând să am raporturi sexuale cu nimeni. M-am gândit că dacă foloseam noțiunea de „raport sexual“, în loc să spun „sex“, reușeam să neutralizez atmosfera jenantă și stânjenitoare care părea să se fi instalat dintr-odată. —O, a exclamat el scurt. Tăcerea și uimirea doctorului Keating îngreunau aerul din cameră. E timpul s-o șterg, m-am gândit. Haide, Kate! Și-am plecat acasă. — Cum a fost? a întrebat mama când ne-a deschis ușa. —Bine, am spus. Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pe Kate, am urcat la etaj și i-am bătut la ușă. A urmat o busculadă de proporții. Se părea că Helen îndesa ceva pe sub pat. —Of, Doamne, Claire, să nu mai faci așa ceva! Am crezut că ești tata, a exclamat ea, cu ochii holbați pe obrazul alb ca varul. Apoi a recuperat din spațiul dintre pat și zid o revistă numită Crime adevărate sau ceva similar. —Tu înveți pe bune vreodată? am întrebat-o curioasă. —Nuuuuuuu, mi-a răspuns ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Până și Kate tăcuse. Era sigur, absolut sigur n-aveam noi norocul ăsta. Sau poate c-o să fiu răpită, a continuat Helen pe un ton visător. Aș putea să ajung ca Brian Keenan. Și el are două surori urâte! a exclamat ea triumfătoare, încântată să descopere o asemănare între ea și o persoană care fusese răpită. Numai că eu am patru surori urâte, a continuat ea gânditoare. Ei, nu contează. Nu sunt urâte, a spus mama indignată. —Mersi, mamă, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
scaun, fără drept de apel. Doamne! m-am gândit șocată. Relaxează-te! —Of, iartă-mă, Kate, și-a cerut el scuze. Probabil că pe fețișoara lui Kate se citea surpriza provocată de această schimbare bruscă de situație. Și-acum! a exclamat Adam revenind la tonalitatea furioasă. Ce naiba se întâmplă? — Ce vrei să spui? am întrebat eu cu voce stinsă. Era limpede că Adam încerca să-și țină sub control mare parte din nervi, numai că treaba asta era înfricoșătoare. —De ce te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
întorc destul de devreme astă seară, te sun imediat și-ți povestesc totul, i-am promis nerăbdătoare. Dacă astă seară te întorci destul de devreme ca să-mi povestești totul, atunci n-o să ai nimic de povestit, m-a anunțat ea. —O, am exclamat eu. Avea dreptate. —Uite ce e! Eu mă duc, i-am zis enervată și am închis telefonul în timp ce Laura se lansase în explicații legate de nu știu ce stil complicat de activitate sexuală pe care zicea că-l văzuse într-un show

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de fițe. — Și dacă ești foarte cuminte... În punctul ăsta a făcut o pauză și mi-a aruncat o privire plină de subînțelesuri. Vreau să spun foarte cuminte, atunci ai voie să mănânci și niște fursecuri cu ciocolată. —O, am exclamat eu încântată de privirea plină de subînțelesuri în combinație cu vestea legată de fursecuri cu ciocolată. Grozav! Sunt înnebunită după fursecuri cu ciocolată. —Știu, mi-a spus el. De ce crezi că le-am cumpărat? Și, a continuat el pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de complimente sunt mult mai eficace. După încă multe alte sărutări și gesturi de explorare, dacă vreți să le numim așa, a devenit evident că seara se orientase într-o direcție clară. Adam s-a tras de lângă mine. —Dumnezeule! a exclamat el. Ești o vrăjitoare! Mă înnebunești! Ești superbă! M-am ridicat nițel și m-am uitat la el în timp ce mâinile îi rătăceau pe abdomenul meu. Eram așa de mulțumită că nu mâncasem nimic. Adam era sublim. Avea un corp splendid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
lui de cuțite sau să scoată la lumină un ferăstrău cu care să mă taie felii-felii. E în regulă, i-am șoptit și eu. Și la mine au trecut secole de când n-am mai făcut sex cu nimeni. A, a exclamat el. Apoi, cu o voce ceva mai ridicată: —De ce vorbim în șoaptă? — Nu știu, am chicotit eu. După care a urmat ritualul prezervativului. Știți la ce mă refer: pipăitul prin sertar în căutarea lui, foșnitul ambalajului rupt și replici gen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
M-ai ignorat total. — Da, mi-a răspuns el sec, și aproape că mi-am întins toți mușchii din corp. Nu puteam să mă concentrez pe nimic cu excepția ta. Erai așa de dulce în hainele alea de sală. A, am exclamat încântată, lipindu-mă și mai tare de el. Pe la unu și jumătate, am spus: — Ar cam trebui să mă duc acasă. A, nu, a zis el înfășurându-și mâinile și picioarele strâns în jurul meu. Nu te las. O să te țin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
care putea fi motivul. În sfârșit, Laura terminase stocul de șosete? — Pentru că a întâlnit pe altcineva, mi-a declarat Laura. Și ghici câți ani are tipa! —Treișpe ani! m-am hazardat eu. Nu! a urlat ea. Trei’șapte! —Doamne-Dumnezeule! am exclamat eu. Eram șocată. — Da, a șoptit Laura abia mai reușind să vorbească din cauza lacrimilor. Puștiu’ zice că sunt imatură. —Mucosul! — Că are nevoie de cineva mai cu picioarele pe pământ. Ce tupeu pe capul lui! Și eu care îi făceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu-mi fructific șansa de a-l trata ca pe un străin. Să-i dau de înțeles că nu mai făcea parte din familie. Să zicem la unsprezece și jumătate? am spus autoritară. —Ăăăă, bine, a aprobat el. —Minunat, am exclamat eu pe un ton acid. Ne vedem atunci. Și am închis fără să mai aștept răspunsul lui. Capitolul douăzeci și șasetc "Capitolul douăzeci și șase" Ei, acum v-aș minți și m-aș minți și pe mine dacă n-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
niciodată în considerare ca sursă de inspirație pentru numele primului meu copil. Da, am reușit să îngaim cu amărăciune. După Kate Bush. N-aveam de gând să mă deranjez să-i explic motivul real. Ce-i păsa lui? Hei! a exclamat James evident abia lovit de respectiva idee. Pot s-o iau în brațe? În alte circumstanțe, James ar fi putut fi descris ca vorbind cu entuziasm. Acum era clar că furia și amărăciunea mea depășiseră nivelul capului său pieptănat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
apoi să lăsăm avocații să se ocupe de detalii? (Mi-am permis ca în punctul ăsta să schițez un zâmbet. Pe care el l-a ignorat total.) Sau ai prefera să ne lăsăm avocații să lămurească absolut totul? —Aha! a exclamat el luminându-se dintr-odată. A ridicat degetul arătător ca Poirot în timp ce demonstrează o greșeală fatală a planului. Ar fi în regulă dacă am avea avocați. Dar nu avem, nu-i așa? A zis uitându-se la mine cu blândețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cam idioată. —Dar... eu am avocat, i-am spus. —Ai avocat? m-a întrebat el. Într-adevăr? Măi să fie! Chiar uluit. Și deloc mulțumit. —Ăăăă... da, sigur că am, am spus. —Măi, măi, dar ce hărnicuță ai fost! a exclamat el răutăcios. N-ai pierdut deloc timpul. —James, ce vrei să spui? Au trecut două luni, am protestat eu. Și eu care mă simțisem vinovată din cauza amânărilor și a timpului pierdut. Eram nedumerită. Oare greșisem cu ceva? Exista cumva un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să ni le trimită prin fax, a spus el lent. Dacă asta vrei cu-adevărat. —Păi, nu e chestia de ceea ce vreau eu, am spus ușor nedumerită. Ideea e să încercăm să stabilim cine ce are. —Dumnezeule, ce sordid! a exclamat el foarte dezgustat. Vrei să spui că „Prosopul ăla e al meu, tigaia aia e a ta“. — Da, cred că la asta mă refer, am zis. Ce naiba era în neregulă cu James? Chiar nu se gândise deloc la toate astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
El era supărat pentru că trebuie să ne împărțim lucrurile, iar eu, eu, EU! am încercat să-l facă să se simtă mai bine. Închipuiți-vă! Eu l-am consolat pe el. După tot ce s-a întâmplat! —Bărbații ăștia! a exclamat Anna clătinând din cap obosită și neîncrezătoare. Nu poți să trăiești cu ei, nu poți să trăiești cu ei. Nu poți să trăiești cu ei, a continuat mama, dar nici nu poți să-i împuști. A urmat o pauză. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
totul posibil. Dar care s-au sacrificat în van. M-am privit în oglindă și am fost nevoită să recunosc că arătam bine. Eram înaltă și slabă și aproape elegantă. Nu se mai vedea nici un pepenaș prin zonă. —Dumnezeule, a exclamat Helen clătinând din cap cu neascunsă admirație. Uită-te la tine! Și-a trecut așa de puțin timp de când erai o nemernică obeză! Asta era o adevărată laudă! —Strânge-ți părul sus, mi-a sugerat Helen. Nu pot. E prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
fost. Și de asta ne-a și mers așa de bine. Dar nu ne-a mers bine, a sărit James. Eu ajunsesem să mă satur până-n gât să tot fiu puternic. — Și nu te-am făcut niciodată ticălos plicticos, am exclamat dintr-odată. Știusem eu că ceva din ceea ce spusese James nu era corect. — Nu contează, a conchis el iritat. Așa m-ai făcut să mă simt. — Da, dar ai zis că eu... m-am pregătit eu să protestez. —Of, Claire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
scutecul, am hrănit-o și i-am spus că e mai frumoasă decât Claudia Schiffer. Mama, Anna și Helen s-au materializat la mine în cameră. S-au strecurat înăuntru prudente, întrebându-se cât de tare înnebunisem. A, salut, am exclamat eu când am văzut primul cap întrebător apărând de după ușă. Intrați, intrați! Scuzați-mă pentru scena din hol. Eram supărată. N-ar fi trebuit să-mi vărs nervii pe voi trei. —Ei, deci e în regulă, a zis Helen. Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
știind cum era The LiffeySide și strada pe care se afla, ai fi fost înclinat să pariezi că erau împușcături de mitralieră. Alo, a zis James. Avea o voce oficială și importantă. —James, eu sunt, i-am spus. —Claire, a exclamat el străduindu-se să pară prietenos. Tocmai voiam și eu să te sun. — Da? l-am întrebat politicoasă, întrebându-mă de ce voia să mă sune. Oare își mai amintise încă un fel îngrozitor în care îl tratasem? Omisese oare vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
el chicotind. Nu-i așa? —Ăăăă, da, presupun că da. Am vești bune, James, l-am anunțat ajungând la motivul pentru care îl sunasem. — Ce vești? m-a întrebat el cu o voce mulțumită și indulgentă. Au sosit actele! am exclamat eu triumfătoare. Nici nu-mi vine să cred. Cred că e o premieră pentru sistemul poștal irlandez. —Și? m-a întrebat el tăios. Of, Doamne, m-am gândit, iar l-am supărat. Înțeleg ce-a vrut să spună. Se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
crezut c-o iubesc, mi-a răspuns cu grijă, ca și când ar fi explicat ceva unui copil foarte mic. Dar s-a dovedit că n-a fost așa. A urmat o pauză. Apoi James a spus: —Bine! E în regulă! a exclamat el pus pe luptă. Vrei să recunosc c-am făcut o greșeală. Foarte bine. Recunosc. Asta ca să înțelegi cât de mult îmi doresc ca mariajul ăsta să funcționeze. A făcut o pauză, după care a continuat cu o voce cântată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
expresie nerăbdătoare pe față. — Deci ce-a zis? a vrut ea să știe imediat. A zis că încă mă iubește și că mă vrea înapoi, i-am relatat eu cu o voce egală. —Ei, păi asta nu-i grozav? a exclamat mama. Presupun că da, am răspuns eu pe un ton dubitativ. —Și care-i situația cu Denise aia? m-a întrebat mama privindu-mă cu atenție. Se pare că n-a iubit-o niciodată, am răspuns eu încet. James s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
răspuns cu o voce pierdută. —Ei, atâta timp cât nu te răzgândești, a cedat el cu ceea ce suna ca un râs forțat. N-o să mă răzgândesc, am răspuns obosită, știind că nu puteam să fac așa ceva. N-o să mă răzgândesc. —Bine! a exclamat el. Ei, atunci cred c-o să plec imediat la Londra. Dacă mă duc acum la aeroport, s-ar putea să mai prind un avion. Mă întreb dac-o să reușesc să-mi primesc banii înapoi pe cameră pentru noaptea asta. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]