5,319 matches
-
de pe scenă Îmbrăcată Într-o haină obișnuită de lucru. La stânga sa, țopăia și zbiera un mic grup de actori costumați cu niște tunici țipătoare, cu fețele ascunse Îndărătul unor măști grotești și Înarmați cu niște furci de care atârnau niște fâșii de pânză stacojie. La dreapta, sobri În tunicile lor albe Împodobite cu aripi mari din pânză aurie, tot atâția Îngeri, cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-o latină anapoda. — Îngerii Încearcă să le smulgă diavolilor sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala, urmărind linia tivului, ferindu-și degetele, scoțînd materialul pe partea cealaltă, verificînd rezistența cusăturii. Și acum invers
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tocmai de meseria asta? Uite-așa îi am pe toți la degetul mic, Delfinaș, nu e nevoie să-mi spună nici unul ce vrea, îl fotografiez dintr-o ocheadă, asta ți se potrivește nenicule, și gata, își înfige Tușica foarfecele în fîșia de material, fîșfîșfîșfîș, foarte bine, restul n-au decît să creadă că am luat-o razna, mai bine așa decît să te simți neîmplinită, i se pare. Lungimea întreagă a obiectului, lungimea spatelui, grosimea gîtului, a pieptului, a bustului, a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
său, ar fi pierdere de vreme acum să stăm și să explicăm unor neaveniți ce înseamnă de fapt meseria asta. Și la urma urmei dacă am fi fost niște putori, ce-am fi avut de cîștigat? Netezește cu palmele o fîșie, intră în ea cu foarfeca, fîșfîșfîșfîș, se gîndește la piesele de tipar care zac aruncate pe jos, să le folosească cine vrea, ea are destulă experiență să facă totul după ochi, fîșfîșfîșfîș, verifică mai întîi dacă există defecte de țesătură
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de Apoi, se Întrebă Gheretă Înfiorat de bezna În care trăise până atunci. Fețele musafirilor nu se mai scăldau demult În lumina intensă a transfigurării de la miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lăsând să se vadă că nu mai avea nici un organ înăuntru. Partea de sus era într-o stare și mai deplorabilă: sânii îi erau spuziți cu arsuri de țigară, iar cel drept îi atârna, prins de torace doar într-o fâșie de piele. Sânul stâng era crestat în jurul sfârcului. Tăieturile pătrundeau până la os, dar cel mai rău arăta chipul fetei. Era tot numai o vânătaie. Nasul îi era înfundat în cavitatea facială, iar gura îi era tăiată de la o ureche la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
secția University, și răspundeam la telefoane. Funcționarilor mărunți care se ocupau de cazul Short li se dăduse duminică liberă, așa că polițiștii de teren le țineau locul la munca plictisitoare de birou. Notau ponturi pe care le treceau mai apoi pe fâșii de hârtie, menționând numele celor care au oferit pontul și direcționându-le pe cele veridice spre cele mai apropiate divizii de detectivi, pentru verificare. Ne ocupam de treaba asta de o oră încheiată. Acuzația lui Kay cum că aș fi „papă-lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
strâns de umeri. — Poftim? — Nu te supăra pe mine. Nu-i nimic important. Doar că nu vreau să-ți ascund... La început nu mi-ai plăcut, așa că... — Spune-mi acum. Madeleine se uită la mine. Nu ne despărțea decât o fâșie de cearșaf transpirat. — Vara trecută mă plimbam din bar în bar. Prin barurile obișnuite din Hollywood. Am auzit de o fată care, cică, ar fi semănat foarte mult cu mine. Am devenit curioasă și i-am lăsat în mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
început să respect viteza legală. Și tot atunci m-a ajuns și jalea pentru moartea lui Lee. • • • Când am bătut la ușa lui Kay, peste dealurile din Hollywood se iveau zorile. Stăteam pe verandă, tremuram, iar norii de furtună și fâșiile de cer senin îmi păreau niște chestii ciudate, pe care nu voiam să le văd. Am auzit dinăuntru „Dwight?“, urmat de sunetul zăvoarelor trase. Apoi celălalt partener în viață al trioului Blanchard / Bleichert / Lake apăru în fața mea și spuse: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
râzând. Fiicele îți sunt acasă? Stă cineva cu tine? Jane clătină din cap. — Nu și situația îmi convine. Bem un ceai în curtea din spate? Am încuviințat. Jane mă conduse prin casă până pe o verandă umbroasă, cu vedere spre o fâșie întinsă de gazon, care era plină de brazde pe mai bine de jumătate din suprafață. M-am așezat într-un șezlong, iar ea a turnat în pahare ceai cu gheață. — De duminică până acum am făcut tot ce vezi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o să-ți mai facă niciodată rău, o să mă revanșez față de tine, Betty, futu-i cristelnița mă-sii de viață, zău c-o să mă revanșez.... CAPITOLUL TREZECI ȘI UNU Avionul zbura spre est, croindu-și drum printre mase de nori și fâșii de cer senin. Buzunarele îmi erau doldora de bani - din conturile mele bancare, lichidate în întregime. Locotenentul Getchell înghițise gogoașa cu fostul coleg de liceu grav bolnav, care locuia la Boston, și mi-a semnat cererea de permisie pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arde mâna, dar am continuat s-o țin strâns. Mai aveam pe țeavă un singur glonț cu care să obțin destăinuirea dorită. Mirosul de praf de pușca, fumul și norii de tencuială făceau aerul irespirabil. Patru sute de miare reduse la fâșii de cârpă și cioburi. Cei doi Sprague erau o împletitură de membre pe pat. Emmett se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-am înfipt țeava pistolului în ceafă. — Tu, Georgie, Betty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut nici cum își rupea rochia în fâșii sau cum înghițea pumni de țărână. Bunica s-a întors și a plecat, părăsind-o pe Tabea care se zvârcolea, lipsind-o de orice speranță. Bunica doar și-a strâns veșmintele în jurul ei, ca și cum ar fi vrut să se apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sigiliul pântecului. Când am țipat, a fost mai puțin de durere și mai mult de surpriză, ba chiar de plăcere, pentru că mi se părea că Regina însăși se întinsese peste mine, cu Dumuzi, consortul ei, sub mine. Eram ca o fâșie de pânză, prinsă în dragostea lor, încălzită de marea lor pasiune. Mamele mele gemeau încet ca să fie alături de mine. Dacă aș fi putut vorbi, le-aș fi asigurat că eram pe deplin fericită. Pentru că toate stelele cerului intraseră în pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiind când prea rezervat, când prea îndrăzneț. Cauza gafelor fiind mereu aceeași: nu mă gândeam decât la mine, nu judecam decât din punctul meu de vedere. Dar parcă niciodată nu mi-am dat, mai rău ca atunci, în petic. În fâșia de lumină care pătrundea de-afară prin ușa rămasă deschisă, am zărit o femeie căutând înfrigurată ceva. „Ce vrei? Ce cauți aici?” mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să aud?” Și totul se relua de la capăt. Îi plăcea mai ales să-l incit să-mi povestească și să-mi repovestească tinerețea lui petrecută cu nasul în vânt, după avioane, când din hârtie de la saci de ciment și cu fâșii de lemn de plop își făcuse un planor și rugase pe cineva să-l tragă cu mașina pe câmp. Din nefericire, la capătul câmpului era o groapă mare, mașina a frânat și, înainte de a decola, planorul s-a zdrobit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vreodată? - Când eram rob aici, înainte de a fi fost luat în Atlantida, am și făcut. Nu e ușor, trebuie răbdare și multă grijă. Mâinile care nu vor să fie lovite cu nuiaua trebuie să fie îndemînatice. Cu un ac desfaci fâșii late și subțiri din tulpină. Din mijlocul ei scoți foi pentru cărțile sfinte, adică cele mai subțiri. Celelalte sunt pentru alte cărți. Le așterni și le unești cap la cap pe o masă puțin aplecată și le uzi cu apa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
literele aurii au rămas strălucitoare. — Atunci poftim, Minnie. În seara aceea, Minnie se duce la culcare devreme, luând cartea cu ea. În locul luminii electrice, aprinde o lumânare pe noptieră, pentru ca ceilalți locatari ai casei să nu-și dea seama după fâșia de lumină de sub ușă că este trează. Deschide cartea și Întoarce paginile cu reverență, până găsește povestirea intitulată Fiara din junglă. Citește prima frază. „Ceea ce a dat naștere vorbirii care l-a speriat În decursul Întâlnirii lor abia dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca răspuns. Câteva secunde mai târziu, Smith intră cu o carafă aburindă În mână, pe care o puse pe lavoar. Apoi se duse la fereastră și trase draperia, lăsând să se vadă priveliștea cu acoperișuri, coșuri de fum și o fâșie de cer de un cenușiu tern. — O dimineață rece, domnule, observă el, cu un vânt pișcător. Dar era de așteptat În ianuarie. — Numai să nu ningă, Îi răspunse Henry. O ninsoare puternică ar fi putut ține În casă jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
binevoitor, comentă Alexander cu un zâmbet mulțumit, desfăcând plicul. Masa Îi era deja Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului, expresia i se schimbă. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă Shone. Alexander citi Încet cuvintele lipite pe o fâșie de hârtie: — „ÎȚI UREZ DIN INIMĂ UN EȘEC TOTAL DISEARĂ.“ — Dumnezeule mare! exclamă Shone. Cine-a trimis-o? — Nu e semnată, zise Alexander, Înmânându-i telegrama. Shone cercetă documentul. — A fost trimisă de la oficiul poștal din Sloane Square, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de lupta permanentă pentru atenție și succes; departe de zgomot și de trafic, de ceața Încărcată de funingine a iernii și de valurile fetide de căldură ale verii. Voia o căsuță undeva unde era liniște și verdeață, poate cu o fâșie de mare albastră la orizont, unde, când trăgeai perdelele dimineața și deschideai fereastra, inspirai aer curat, parfumat de fânul tăiat sau poate de sare, nu de mirosurile fumului de cărbune și ale murdăriilor, unde auzeai cocoșii cântând și pescărușii țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de apendicită... - A dracului de puteri ce-o fi putut revărsa spurcăciunea, nehalitule! Că eu te știam că porți în pantaloni o operație veselă și sănătoasă! cotcodăci cel în raglan, atîrnîndu-se, în sfârșit, cu cracul său de neam prost, de fâșia unde fusese, cu puțin înainte, tocăria și pervazul etajului întîi. De acolo, luîndu-și avânt, încălecă întîi el, deșiratul, pe acel brâu și inspectă, printre gene, întunericul din interior, grețos și ostil. (Noi, între timp, avîndu-l în frunte pe terchea-berchea și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pur și simplu, așa era el, ca de obicei, provocator. Mustăciosul, cât era de ocnit, dacă o dădeai pe politica de sistematizare a Partidului, o loba evaziv. - Marele arhitect, degajă el în doi peri. - A belit, în doi ani, o fâșie lungă de cinci kilometri. Și lată cam de doi... tot kilometri... anunță Guzganul, zdrăngănindu-și sextantul. Cele mai țepene și zdravene pe picioare căsoaie ale Bucureștiului... Dar de traseul binecuvântat al Bucureștioarei mira-m-aș dacă va mai apuca, serios
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i ucideți cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.") pentru a-i releva vizitatorului în ce păcate de moarte tocmai o târâse, Maria C. Nicolici îl conduse pe has-Satan într-o cămăruță, răzlețită de restul dependințelor, terasate pe o fâșie îngustă și 130 DANIEL BĂNULESCU Mai bine îți înghițeai limba. Te sinucideai, cum îți dădea cu picioarele-n ușă ultima modă, într-un chip neasemuit de frumos. După două-trei încercări dintr-astea, reușeai cu siguranță să-ți înghiți limba. La
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai trăit 54 de ani, trebuie să mori 54 de ani și de-abia după aia îți trece. 315 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Te duci acum? îl interogă grăsanul și se porni, fără grabă, să jupoaie de pe celălalt fâșii ce semănau cu niște imense coji de banană. Pe care i le desprindea, apucîndu-i-le din creștetul capului, și trăgîndu-i-le până în dreptul brâului. Dând la iveală, pe dedesubtul primului bărbat, ce arăta distins, îngrijit, flegmatic, înalt, tuns perie și albit, un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]