4,869 matches
-
conținutul articolului (cf. Bailey 1991:103-114). Retorica lui Leach este în concordanță cu binecunoscuta remarcă a lui Lévi-Strauss (1970:6), că "această carte despre mituri este ea în sine un fel de mit"; însă nici Lévi-Strauss nici Leach nu iartă falsificarea intenționată a datelor etnografice. Încercarea de a combina domeniul realității cu cel al ficțiunii a fost împinsă mai departe prin referința la textele lui Carlos Castaneda. Aici nu avem de-a face cu un simplu exemplu de așa-zisă fraudă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mutație metodologică prin trecerea de la concepția negativă la concepția neutră asupra ideologiei ci și o mutație epistemologică. Aceasta din urmă e dată de faptul că ideologia nu mai este legată de fenomenul dominației, nu mai apare ca un instrument de "falsificare" a realității pentru menținerea status-quo-ului aferent unei clase (celei burgheze, în interpretarea marxistă), ci apare ca un tip de cunoaștere specific oricărui grup, în funcție de mediul social care îi determină existența. c) Concepția pozitivă asupra ideologiei Dezvoltarea acestei concepții pleacă de la
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
opus ideologia științei marxiste. Paradoxul poate fi redat, simplu, prin ideea că, dacă orice sistem de idei care nu corespunde criteriilor de științificitate este o ideologie, atunci nu putem avea nicio certitudine că sistemul de idei care acuză ideologia de falsificare a realității nu este el însuși ideologic. În termeni generali, existența acestui paradox rezultă din următoarele întrebări pe care gânditorul francez le consideră justificate: "Care este statutul epistemologic al discursului despre ideologie, dacă orice discurs este ideologic? Cum poate acest
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
virtuți, aruncă în arenă și „partidul comuniștilor”, privit ca o binecuvântare pentru mult pătimitul norod. Așa, de pildă, în romanele Marșul miresei, Romanțe de dragoste, Dosarul lui Ion Măruntu, care ancorează și în alte medii decât în acela rural. Culmea falsificării se întâlnește în povestirea Brigada mixtă (1953), unde viața într-o gospodărie colectivă e tratată operetistic, idilismul „viziunii” rostogolindu-se în apele tulburi ale impudorii. Nu e de mirare, atâta vreme cât, traducând în 1952, împreună cu N. Cerna, romanul Onoarea de G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
supuse strălucesc prin rodnicia lor, și-au părăsit de bună voie unitățile și au rămas în ținuturile Asiei”. Să adăstăm un bob zăbavă la zicerea lui Iordanes care o făcea la mijlocul secolului Vl cînd întunecații lucrau la foc continuu pentru falsificarea istoriei geților și mai ales a iudeo-creștinismului. Neicușorul îi scoate din pălărie pe goți și îi pune în locul geților chiar dacă sursa pe care o menționează - Trogus Pompeius - ce a scris povestea cu vreo 600 de ani înaintea lui, vorbește fără
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
hiperboreenilor, care se întindea la nord de Marea Neagră, Istru și pînă la Adria. Pentru a înțelege de ce Diodor a scris așa despre strămoșii noștri, am să amin-tesc faptul că Biblioteca istorică face parte dintre scrierile grecilor care aveau ca scop falsificarea totală a istoriei lumii cunoscută atunci unde ei trebuiau să fie moțul iar alții, chiar mai vrednici ca ei, pe nicăieri! Cea mai bună dovadă a necinstei lui este faptul că, deși amintește triburi din Africa și peninsula Arabia, pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
trăit la sfîrșitul secolului lV î.e.n. și a scris o carte despre geți pierdută astăzi, precum și Legile barbarilor unde descria pe larg religia și legile geților sălbatici, aduși la lumina civilizație grecești de ,,grecul” Zamolxe după spusa lui! Procesul de falsificare a religiei și culturii geților, de către greci își luase zborul de mult și nimeni nu-l mai putea opri pe coclaurile lor. Diodor din Sicilia amintește în lucrarea Biblioteca istorică scrisă pe la anii 40 î.e.n. informația că Zamolxe a fost
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
dii, astăzi orașul fiind cunoscut ca Vidin. Ca să ne scriem corect istoria, avem atîtea informații că ne împiedecăm de ele chiar dacă sîntem legați la ochi și priponiți numai în jurul Carpaților, dar istoricii trebuie să-și îndeplinească planul lor drăcesc privind falsificarea adevărului străbun! Maico - mato, ne-a lăsat prin tăblița 13 informații prețioase în acest sens pe ca-re o apreciez trasă(turnată) pe la 380 î.e.n. Conducătorul tuturor geților ce avea reședința la Enisala, cheamă la sărbătoarea neamurilor de aceeași mamă pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
istoric, supus unor condiționări obiective, de ordin istoric. La aceste obstacole se adaugă și alte fenomene negative. Din dorința de a le cultiva, în spirit festivist și de un populism ieftin, de operetă politică, gen Cântarea României, se ajunge la falsificarea, mai totdeauna grosolană, a folclorului autentic. De unde o invazie de kitsch folcloric, de un prost gust strident și penibil. Nu trebuie omise, în sfârșit, nici urmările masivului transfer de populație rurală la orașe, prin politica de industrializare forțată, ceaușistă. Ea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aduce grave acuze: imoralitate și denigrare a valorilor naționale. Despărțirea de Junimea se produce în 1892, după conferința Gaște și gâște literare, pe care o ține la Ateneul Român, și după articolul Două note, în care Maiorescu este acuzat de falsificarea textelor eminesciene, de pe urma cărora ar fi obținut foloase materiale. Ingratitudinea față de criticul junimist și-o manifestă C. și în conferința Prostie și inteligență, prezentată, în mai 1893, la Clubul muncitorilor. În același an, i se naște cel de-al doilea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
scrie catalogul din 1906 despre medalia aflată în discuție: „în acel timp nu s-a bătut nici o medalie și tocmai în anul 1896 un speculant din Iași a făcut aceste medalii la Stuttgart, de argint și bronz de 55 mm. Falsificarea lor se cunoaște și după ortografierea inscripției și a figurii lui Cuza, care este aceea pe când nu era încă Domnitor ci numai Colonel, când avea favorite”. În 1989, contrapuneam în esență celor de mai sus următoarele: medalia nu putea fi
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
ar merge totuși pînă într-acolo încît să creadă că legile generale descoperite corespund unui adevăr etern. Aceste legi sînt doar aproximări și rămîn axiomatice, adică imposibil de verificat. Falsificaționismul combate două paralogisme sau erori logice majore. Ambele fac imposibilă falsificarea. Prima eroare este așa-numitul regres la infinit. Să luăm un exemplu din literatura teoriei politice asupra puterii, care opune școala elitistă celei pluraliste (Dahl 1958): Statul nostru este guvernat de o elită conducătoare. Analiza descoperă că cei presupuși a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fapt guvernează... și tot așa. Aceasta înseamnă că, dacă teoria și descoperirile nu ajung în același punct, cercetarea empirică (și nu teoria) a fost greșită. Prin urmare, teoria este imună la critică și poate transfera povara justificării asupra descoperirilor empirice. Falsificarea nu e posibilă. A doua eroare este tautologia sau raționamentul circular. Acesta este rezultatul unei articulări imprecise a verificării. Pentru ca un test să funcționeze, ipoteza trebuie să stabilească o relație între o variabilă independentă (cauza) și o variabilă dependentă (efectul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
va apărea o probabilitate crescută de (in)stabilitate. Stabilirea acestei structuri permite analiștilor să deducă ipoteze care pot fi testate pe cazuri empirice ulterioare - și acesta este cel de-al doilea pas al demersului. Aici este posibilă o formă de falsificare. Dacă un eveniment particular, care a fost subsumat unui model oarecare, se întîmplă să nu confirme schema de comportament așteptată, atunci și modelul trebuie perfecționat sau, în caz că nu este posibil, eliminat. Este interesant de observat că cele două analogii științifice
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
reciproc exclusive, pentru că logica de bază a receptării și interpretării realității poate fi calitativ diferită. Aceasta este într-adevăr ceea ce susține în mod explicit Steinbruner. Numai că acest lucru nu implică neapărat respingerea unuia dintre ele, dacă prin respingere înțelegem falsificare empirică. Totuși, cazurile empirice certifică într-adevăr necesitatea prezenței a mai mult decît un singur model: nici un model nu poate fi decretat suficient. Analizele empirice nu sînt teste ce pot falsifica teoriile. De asemenea, ipotezele derivate dintr-un model nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fac alte precizări, trebuie înțeles ca schemă sau cadru conceptual." (Allison 1971: 4) Dar realiștii care au în vedere primul model ar face de asemenea o mare greșeală să creadă că, din moment ce modelele celelalte ale lui Allison nu duc la falsificarea lui, putem continua cu modelul I ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Acest lucru nu mai este posibil. Modelele lui Allison și Steinbruner pot arăta că modelul I oferă doar un aparat foarte limitat pentru analizarea (lăsînd la o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
alte discipline, ca de pildă știința politică, și pentru a scoate în evidență teoria balanței puterii ca singura teorie reală din acest domeniu. O versiune slabă a falsificaționismului Așa cum am mai spus, Waltz ia în mod deschis în calcul limitele falsificării teoriilor în disciplina relațiilor internaționale, în general și în propria sa teorie, în particular. Acest lucru oferă un cadru potrivit pentru a vedea mai clar atitudinea sa metateoretică. Voi arăta că Waltz, anticipînd critica uzuală la adresa teoriilor balanței puterii, își
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de o parte și rezultatul ei, balanța puterii, pe de altă parte. În al doilea rînd, această schemă explicativă nu poate fi testată în mod convingător, nici măcar prin testele mai slabe propuse de Waltz însuși (pentru o excelentă tratare a falsificării și a teoriei lui Waltz, vezi Mouritzen 1997). Waltz a arătat în mod deschis de ce falsificarea s-ar putea să nu se aplice chiar atît de bine teoriei sale. El dă două motive. Într-un pasaj în care discută despre
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
această schemă explicativă nu poate fi testată în mod convingător, nici măcar prin testele mai slabe propuse de Waltz însuși (pentru o excelentă tratare a falsificării și a teoriei lui Waltz, vezi Mouritzen 1997). Waltz a arătat în mod deschis de ce falsificarea s-ar putea să nu se aplice chiar atît de bine teoriei sale. El dă două motive. Într-un pasaj în care discută despre rezultatul colectiv al acțiunilor ca variabilă dependentă, el subliniază dificultatea evaluării distribuției puterii: "Deoarece se prezice
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
modul în care diferitele structuri interne ale statelor influențează acțiunile și politica lor externă." (Waltz 1979: 122) Astfel, anticipînd criticile teoriei sale a balanței puterii, Waltz se referă la necesitatea unor teorii la nivelul unităților. Dar interacțiunea lor exclude iarăși falsificarea. "Teoria sistemului explică de ce diferite unități se comportă similar (dată fiind plasarea lor diferită în sistem). Teoria la nivelul unității explică de ce unități diferite se comportă în mod neasemănător, în ciuda plasării lor similare" (Waltz 1979: 72). Aceasta plasează teoriile unităților
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
criticii lui Waltz îl acuză ca fiind în întregime structural, acesta poate pe bună dreptate afirma că este conștient de necesitatea teoriilor la nivelul unității. Dar, dat fiind locul pe care el îl rezervă acestora, Waltz nu poate produce nici o falsificare empirică a propriei sale teorii a sistemului: din punct de vedere teoretic, nu există nici o cale pentru a găsi o incidență empirică care ar putea fi folosită ca o negare a teoriei. Dacă ar exista vreodată o excepție care nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de cercetare legitim din punct de vedere științific. În al treilea rînd, naturalismul susține subsumarea teoretică a explicației științifice. Ipotezele sînt deduse din legile acoperitoare (de obicei cauzale), iar cazurile particulare sînt subsumate și astfel explicate. În fine, ea consideră falsificarea drept criteriu științific de demarcare, care separă știința de celelalte elaborări și teoria științifică de ideologie. Abordările interpretative din zona științei combat aceste patru elemente fundamentale ale naturalismului. Punctul de plecare al perspectivei hermeneutice este ideea că, în vreme ce în științele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
verifica-bilității empirice a cunoașterii, a falsificaționismului ca ideal metodologic, deși îndepărtat, pentru relațiile internaționale. Într-un loc cunoașterea este construită, iar într-altul ea provine din teste neutre din punct de vedere valoric. Pentru a surmonta această contradicție, potrivit lui Jones, falsificarea trebuie să cadă și, împreună cu ea, "evidenta minciună pozitivistă a detașării și obiectivității științifice" (Buzan ș.a. 1993: 236). Coerența metateoretică este obținută prin concentrarea asupra constituirii sociale a cunoașterii și a rolului central pe care îl joacă limbajul în cadrul acesteia
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de al său curriculum vitae, ocupat cum sunt cu contemplarea operei sale. Pentru mine omul Lovinescu e o imagine simpatică a unei vârste mai tinere, însă îndepărtată, ireală, pierdută în negurile amintirii." Cei mai mulți foloseau împortivă-mi o altă noțiune, care prin falsificare a luat, în critică, un înțeles peiorativ. Afirmau că judecățile mele sunt "subiective". Atât de vehementă devenise această acuzare, încît și prietenii erau intimidați și convinși, iar unul din ei mi-a propus formula consolatoare că "îmi fac din subiectivitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scrie catalogul din 1906 despre medalia aflată în discuție: „în acel timp nu s-a bătut nici o medalie și tocmai în anul 1896 un speculant din Iași a făcut aceste medalii la Stuttgart, de argint și bronz de 55 mm. Falsificarea lor se cunoaște și după ortografierea inscripției și a figurii lui Cuza, care este aceea pe când nu era încă Domnitor ci numai Colonel, când avea favorite”{\cîte 76}. În 1989, contrapuneam în esență celor de mai sus următoarele: - medalia
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]