5,111 matches
-
îl interesează sau ceea ce este obligatoriu (teme); nu crede în povești, nu i-au plăcut poveștile decât în perioada 2 6 ani; la televizor urmărește documentare de pe Discovery, Animal Planet; este pasionat de: fotbal (echipe, jucători), călătorii, construc ții din fiare vechi, construcții de poduri, construcții „zgârie nori”, istorie, animale și plante, descoperiri geografice, sistemul solar; îi place să fie îmbrăcat „elegant”; nu îi place să meargă la cumpărături, să probeze haine, se plicti sește; nu este întotdeauna ascultător; întotdeauna a
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
o parte și de alta, în aproape tot spațiul cuprins de orbita soarelui, se întind pustiuri nemărginite, arse veșnic de dogoarea lui. Pretutindeni o priveliște de groază și de spaimă. Pretutindeni doar locuri cumplite și înțelenite unde nu viețuiesc decât fiare, șerpi și niște făpturi omenești tot atât de sălbatice și de crude ca și acele lighioane. Pe măsură ce ne depărtăm de ecuator toate se făceau treptat mai blânde; cerul era mai puțin dogorâtor, pământul mai prietenos prin verdeața lui, firea dobitoacelor mai blândă
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fi spoite cu pietriș, vor goni numai și doar vedete Lamborghini, Masseratti, Porsche, de cel mai nou tip, umilind gracilele Loganuri care, izbit de adevărate fortărețe pe patru roți, își vor da la iveală înrudirea cu eterna Dacie, mototolul de fiare ce ni se exhibă la jurnalele de actualități după fiecare drastică întâlnire cu câte o mașină de teren - aceasta doi-trei metri mai încolo, ca și neatinsă. Actualmente, dacă la o oră aleasă românul ar trebui să se suie în primul
LĂSTUN, LOGAN, LAMBORGHINI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12553_a_13878]
-
oase tari, pe pietre tari plutesc, însă, pene colorate de iarmaroc. Un circ meschin, de oraș - ,în fața blocului e o baltă prin care se tîrîie inși" se înfruntă cu un carnaval de munte, unde obrăzarele sînt chipurile strămoșilor oameni, fraților fiare. Versurile cad amestecate. Cînd dure, baladești, greu de luat în serios tocmai fiindcă sînt înspăimîntător de serioase, cînd înmuiate, dînd-o cîteodată pe ironie, pe zăngănit de mecanisme. Trebuie să spun că prefer absurdul piețelor pustii, în care vînd și cumpără
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
glazură, pe felioare de șist. O jelanie cu dîre de anecdotă după misterele de odinioară, din care au mai rămas numere de spectacol animate de riscul ca, din paiața cu blana roasă, ciupită să-și mai dea drumul, cine știe, fiara. Așa că ,magul" strigă, ba poruncitor, ba pițigăiat, la oamenii lui să-și mai ia în spate blana de urs, să-și piardă urma printre dihănii, să amîne cît pot saltul în lumea cea nouă, care-i cheamă de la poale. Încercînd
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
Constanța Buzea Schimbați dactilograful agramat, ori mai bine umblați în urma lui și faceți corecturi acolo unde el vă mutilează textele, umbrind bucuria unor versuri izbutite, ca "plânsul învinsului/ cu fiara alături", din varianta cea mai bună a poemului Despre mine. Pentru dumirire, iată cîteva din greșeli: "guși de privighetorii; vor lâncezii vocile; la gura puști; uni zic; timpul ce vi-lam răpit". Vă mulțumesc pentru desen. Pare să fie un
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
tată, mi-am spus, vanitos mai erai! În stînga cîmpului meu vizual erau o bancă pentru exerciții de musculație, niște haltere. Mi-am imaginat un cretin în șort - cu o față ridată, dar foarte asemănătoare cu a mea - trăgînd la fiare ca un disperat. Tată, mi-am spus, ți-ai clădit casa pe nisip. Pedalam, dar începeam să gîfîi, mă dureau coapsele; și era doar primul nivel de dificultate. Reamintindu-mi ceremonia, eram conștient că făcusem o excelentă impresie generală. Sînt
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
unei fabulații avînd ca obiect dezastrul. Frînturile unui epos tenebros țîșnesc din abisurile care dovedesc că negația însăși dorește a deveni fertilă. Aneantizării universale i se opune propriul său spectru, impozant ca anvergură plastică: "Nu crede în capcanele de aur/ fiara care mănîncă anii: pas cu pas/ te urmărește/ ea care te-a locuit și noapte și zi: uită-i numele/ tu care auzi în armele de foc hăitașii și te temi:/ ai fost în visul ei omule bun//... afară din
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
omule bun//... afară din tine este pustiul și libertatea unde/ vei scutura sămînța spaimei: atunci se vor arăta semnele de pămînt și te vor lovi/ cu patimă cu sînge cu noapte:/ tu care auzi în lacrima sălbăticiunii bubuitul armei//... pașii Fiarei clipă de clipă în limba pămîntului/ îți strigă numele sub ceruri de cranii/ ehei anii anii anii se duc omule bun:/ azi vei muri în visul Fiarei: azi doi ianuarie" ( Visul fiarei). Scriind cu mîna stîngă, demonică, poetul livrează cu
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
cu sînge cu noapte:/ tu care auzi în lacrima sălbăticiunii bubuitul armei//... pașii Fiarei clipă de clipă în limba pămîntului/ îți strigă numele sub ceruri de cranii/ ehei anii anii anii se duc omule bun:/ azi vei muri în visul Fiarei: azi doi ianuarie" ( Visul fiarei). Scriind cu mîna stîngă, demonică, poetul livrează cu dărnicie imagini crunte, inconfortabile, la modul performant în care s-ar prezenta cuiele unui pat de fakir. Voluptatea sa e una categoric masochistă: "azi trăsnetul/ în patul
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
care auzi în lacrima sălbăticiunii bubuitul armei//... pașii Fiarei clipă de clipă în limba pămîntului/ îți strigă numele sub ceruri de cranii/ ehei anii anii anii se duc omule bun:/ azi vei muri în visul Fiarei: azi doi ianuarie" ( Visul fiarei). Scriind cu mîna stîngă, demonică, poetul livrează cu dărnicie imagini crunte, inconfortabile, la modul performant în care s-ar prezenta cuiele unui pat de fakir. Voluptatea sa e una categoric masochistă: "azi trăsnetul/ în patul rîului va naște femeia mea
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
călca în picioare libertarea cuvântului și a democrației. înseamnă venirea la putere a lui Caliban, într-o țară bătută de Dumnezeu, și care nici măcar nu-și dă seama că, în felul acesta, a trecut din rândul popoarelor în cel al fiarelor setoase de sânge. Cvasi-linșarea lui Mircea Dinescu la Piatra-Neamț și indiferența opiniei publice față de nemernicia brutelor cu carnet de partid echivalează cu decesul societății civile în România. Dacă ipohondriile ideologice ale nu știu căror domnișori ieșiți din puful fandacsiilor europene
Linșați-l pe Dinescu! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16605_a_17930]
-
ar putea numi, de pildă, figura lui Cristi Puiu de a se întoarce de la recentul Berlin, pentru un filmuleț de 13 minute, cu un Urs de aur! Chiar dacă e vorba de Ursul pentru scurtmetraj, un Urs berlinez rămîne tot Urs, fiară pe care cinematografia românească n-a mai capturat-o pînă acum, de-a lungul întregii sale istorii. Conform unui reflex normal, la Ursul lăudat te prezinți cu sacul; probabil de aceea, văzînd filmul - Un cartuș de Kent și un pachet
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
Răspunsul, în variantă detaliată, ia forma unui studiu savant-seducător, de peste 250 de pagini, în care Lucian Boia, inițiatorul istoriei imaginarului, analizează, meticulos și subtil, chipurile sub care ni s-a înfățișat, de-a lungul istoriei, omul diferit. Între înger și fiară, cartea despre care vă vorbesc, a apărut în Franța, în 1995, a fost tradusă în spaniolă în 1997 și, anul acesta, în română, la Editura Humanitas. Într-un anume sens, studiul e deschizător de drumuri. Galeria de personaje înfățișată de
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
faptul că ne aflăm în fața unui text rostit, și nu a unuia gîndit pentru a fi scris. Rostirea ține de tradiția monastică răsăriteană și ea însemnă, în același timp, un model intelectual cu totul aparte. Lucian Boia, Între înger și fiară, Mitul omului diferit din Antichitate pînă în zilele noastre, traducere din franceză de Brîndușa Prelipceanu și Lucian Boia, Humanitas, București, 2004, 260 p., 260.000 de lei. RES 44 autumn 2003, Anthropology and aestetics, Lectures and discussions, André Scrima, La
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
Ei n-au renunțat însă la credința și la idealul lor creștin. Putem afirma, cu toată modestia, că Oastea Domnului a constituit în această perioadă în România - alături de alte cazuri de preoți militanți, care au înțeles să nu se supună fiarei din adâncuri, sau de acelea ale unor disidenți din grupările neoprotestante - singura opoziție creștin-ortodoxă majoră împotriva ateismului marxist-leninist. Sub presiunea Departamentului Cultelor și a politicii de partid, precum și din cauza indiferenței sau a lașității unei anumite părți din oficialitatea bisericească, timp
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
aici că o căciulă într-o cadă de baie); ăea pleacă spre Africa ei neagră / Iar eu rămîn în Europa noastră dragă (!)". Asemenea atitudini spulberă imaginea unui critic "blajin", de-o indulgenta proprie poeților, ce s-a insinuat asupra autorului Fiarei. Aidoma unui dirijor care, cînd aude sunete greșite, bate nervos cu baghetă în pupitru, criticul Ilie Constantin pune la punct fără cruțare, o sumă de inadvertente ale discursului poetic, față de care simte o responsabilitate chiar cînd nu-i aparține. Ilie
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
curs mai cu seamă de la Baudelaire încoace) conform cărora un critic se cuvine a avea el însuși dotarea unui producător în zona spetelor asupra cărora se pronunță. De altminteri, resemnîndu-se parcă a accepta grila disjuncției dintre "poeți" și "critici", autorul Fiarei glosează, în marginea unui text al lui Pompiliu Constantinescu, asupra "rosturilor deosebite", dar și a "apropierii posibile" dintre "criticul profesional" și "criticul literat", în pofida faptului că exponenții ultimei categorii au ajuns a-i blama pe exponenții primei, în Franța de la
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
a le împrospătă, a le acorda complicitatea unei carnalități vampirice: "L-am aflat pe evanghelistul pocit, aripa hidoasa nu i-am zărit-o, dar i-am simtiit duhoarea frumoasă. Fetite-le-vrăjitoare m-au purtat cu nădejde către el, voiau să ating fiara, botul negru al bestiei să-l sărut în gloria pierzaniei.(...) Eram doar un mercenar femeesc, dar știam îndeajuns, lacoma te vînam așa mort cum erai, vesmîntat în piele boțita, zgîrietor de icoane scuipate cu sfiiciune" (Un anotimp în Rimbaud). Paradigmă
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
O demiurgie cu capul în jos. În fața nelegiuirii cu ocult izvor, poeta reacționează în chip nelegiuit, dănțuind aidoma unei vrăjitoare intrate în horă sabatului: "demonii călăreau pe coastele mele că pe niște fantome de cai/ și se-ndemnau la stricăciune./ Fiara eram si-aveam aripile întoarse pe dos ca niște mănuși" (Cîntece de îndrăcita). Sau: " Chircita desenăm cu labă de lup o inimă spongioasa, umflată./ Hai, îndrăcito, fă-te bufnita albă, te îmblînzește,/ strigă la sîngele negru să se-nrosească așa cum se
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
urmărit cu atenție în momentele în care-și anunță intenția de a declara starea de urgență. Pe chip nu i se citea hotărârea, ci spaimă. Pentru câteva clipe, figură pierdută, expresia de disperare s-au suprapus perfect cu grimasa de fiara înjunghiata a lui Ceaușescu, din balconul comitetului central. Există o singura diferență între ei: pe Ceausescu-l înjunghiase mizeria la care adusese țară, pe când pe Constantinescu l-a înjunghiat propria prostie. E uluitoare surzenia acestui președinte fudul al nostru: reprezentanți
Si caii se spintecă, nu-i asa? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18148_a_19473]
-
Nici chiar articolele care au stîrnit reacții, fiindcă au părut distrugătoare, cum ar fi cel despre viziunea reportericească în proza lui Radu Cosașu și Nicolae Țic, din vara lui 1962, nu conține negații deschise. Mă așteptam, recitindu-l, să descopăr fiara care-l scrisese. Nici gînd. Era politicos și rece. Oare citeam și alte cărți ale autorului în afara celei pe care o comentam? Uneori, da. Însă în multe cazuri nu aveam timpul necesar. Sigur, după cîțiva ani, îmi va fi mai
Privind înapoi, fără mînie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14346_a_15671]
-
forțată, l-a tras încet-încet pe scriitorul din La Belle Epoque pe care-l evoca M. Ralea acum cîteva decenii spre tiparul de comportament și expresie al avangardei moderne de după mijlocul secolului XX: stupizii, dar simpaticii săi eroi deveneau adevărate fiare, feroce și ticăloase, rinoceri ionescieni, iar umorul (înțelepciunea) în care Caragiale îi scăldase odinioară se retrăgea ca o mare în reflux, lăsînd nisipul gol. Păcatele veniale al lumii descrise de Caragiale se transformau, sub apăsarea unei experiențe istorice noi (fascism
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
al vitalității sale primejduite. Cu cît conștiința facticității textuale e mai acută, cu atît sporesc învolburările materiei, rupturile și convulsiile unui real căruia atmosfera de convenție îi biciuie energiile secrete, ațîțîndu-l. Lascivitatea atinge note barbare: "în trupul tău proaspăt urlă fiare flămînde și sîngele fierbe precum/ dogoarea țîșnită din hăuri, împinsă de flăcări spre cer,/ cine îți soarbe extatic suflarea și cine, cînd stelele ard înghețate,/ se-nalță cu tine în slavă și zboară cu aripi de fier?". Semnificativă e înscrierea
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
frizează obscenitatea): "decorul se mută./ e cald./ pășesc cu bunicul peste șina încinsă,/ prin aer adie-un miros de cocs,/ de cărbune,/ de ulei și uneori...". Sau: "afară plouă absent. stropii tăcuți își strivesc carnea pe geam". Sau: "călare pe fiară satana pocnește din bici, fruntea-i un rug scăldat în sudoare, iar șarpele meu adormit se trezește. mișcă din coadă, scapără limba și-mi zornăie-n creier solzii lui mici". Se poate bănui senzația autorului de-a se afla în
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]