6,757 matches
-
care este montat un capac conic, vas care este asimilat de arheologi cu un alambic. Cuvîntul grecesc ambikos, vas de distilare, desemnează un vas cilindro-tronconic și stă la originea cuvîntului arab al inbiq, preluat de spanioli și transformat în alambico. Filozoful grec Aristotel (384-322 I.C.) descrie pentru prima dată principiul distilării apei de mare și a vinului. În Alexandria (Egipt) găsim importante corporații de parfumerie care posedau alambicuri pentru distilarea alcoolului și esențelor florale. Un manuscris al alchimistului alexandrin Zosime de
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
o așezare de țărani amărâți pe vremea aceea, unde s-au născut cei doisprezece copii ai lui Iancu Bagdasar, doi dintre ei, cu tragere la învățătură, ajungând personalități proeminente ale științei românești: neurochirurgul Dumitru Bagdasar, fost ministrul al sănătății și filozoful Nicolae Bagdasar. În dreapta șoselei se găsește, la o bună distanță, un alt sat, ascuns într-un pâlc de salcâmi, satul Șuletea, comună natală a scriitorului Virgil Caraivan, unde a trăit mai toată viața și unde a redactat revista sa cu
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
Karl R. Popper, care susține: Este însă departe de a fi ceva de la sine înțeles că suntem îndreptățiți să inferăm enunțuri universale din enunțuri singulare, oricât de numeroase ar fi acestea.... Au apărut o serie de discuții între logicieni și filozofi referitor la: dacă și în ce condiții sunt îndreptățite raționamentele inductive?. În matematică inducția completă este în general acceptată fără alte observații. RAȚIONAMENTUL DEDUCTIV Prin raționamentul deductiv se pot obține noi concluzii sau relații din generalizări mai extinse. Adesea raționamentul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
-l improprieze tinerele copile? Cum putem ști că, copilul depășește adversitățile mediului său de dezvoltare. Cum putem ști că absența mamei de lângă copilul ei în perioada adolescentină, nu este în fapt simbolul eșcului său în viața. Astăzi, sub impulsul marilor filozofi și ai psihologiei abisale, simbolul este una dintre dimensiunile gândirii de avangardă. Paul Riccoeur potrivit căruia ”speranța este o aducere aminte ”ne face să medităm profund la ceea ce vrem, la ceea ce dorim, la sintagma dihotomică a lui P. Evdochimov care
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
și nonconformism); b) atitudini cognitive - valorificarea aptitudinilor și cunoștințelor; c) motivație creatoare (P. Popescu - Neveanu, 1978, p.18) Conceptul de creativitate ridică dificultăți în definirea și stabilirea criteriilor creativității, deși de el se ocupă asiduu literați, esteticieni, psihologi, pedagogi, sociologi, filozofi deoarece în studiul creativității s-au investit prea puține resurse în comparație cu importanța ei. Cercetarea creativității a urmat un traseu desprins din tradiția misticismului și a spiritualității, în contradicție cu spiritul științific; apoi abordarea pragmatică, o iluzie falsă a desfășurării acesteia
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
pe controversa ereditate - mediu. Mediul intervine asupra materiei prime ereditare pentru că nu putem fabrica genetic talente. Plasticitatea și polivalența predispozițiilor în momentul nașterii poate fi justificarea existenței talentelor multilaterale, persoane care excelează în mai multe domenii (Camil Petrescu - romancier, literat, filozof, matematiciană. Restrângerea multeralității de manifestare a omului contemporan este determinată de explozia informațională și de creștere a specializării. B. Sănătatea mentală Analogia dintre geniu și nebunie datează încă din antichitate, chiar dacă este vorba de un anumit nonconformism comportamental identificat la
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
tehnici, care, în viziunea unor autori, ar conduce la clasificări artificiale ale organizațiilor internaționale. SECȚIUNEA A II-A DEFINIȚIA ȘI IMPORTANȚA ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE Ideea creării unor organizații internaționale a apărut din cele mai vechi timpuri în unele proiecte formulate de filozofi și gânditori politici. Aceste proiecte au avut limitele inerente fiecărei epoci, determinate de structura respectivelor orânduiri, de interesele politice, de expansiune și dominație. Sfera lor de cuprindere se limita la statele „creștine” sau „civilizate” iar forma de organizare la crearea
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
din 1918, Lenin impune abandonarea termenului de „social-democrat” - considerat dezonorant, din cauza „trădării” -, înlocuit cu cel de „comunist” - singurul, de acum înainte, onorabil pentru un revoluționar. După aceea, pe cea a unei divergențe doctrinare radicale: socialismul și comunismul se dovedesc două filozofii politice diferite. în sfârșit, pe cea a unei lupte politice și organizaționale: din 1918, socialiștii și sindicaliștii ruși care critică puterea bolșevică sunt persecutați; iar în martie 1919, Lenin creează Internaționala Comunistă* (IC), mașină de război împotriva mișcării social-democrate, completată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
opune un comunism muncitoresc și țărănesc tipic francez, care nu se întemeiază pe nici o dictatură. Acuzată de comuniștii marxiști ai secolului ai XX-lea că paralizează acțiunea prin recurgerea la imaginar, abordării utopiilor i se pune surdină. Unii, după exemplul filozofului Ernst Bloch, ocolesc obstacolul, nereținând din utopie decât „principiul-speranță” sau „peisajul dorinței”, mijloc de a îndrepta revoltele populare spre o finalitate determinată științific (Principiul-speranță, 1938-1947). însă acest „peisaj al dorinței” a luat, începând din anii 1920, chipul „socialismului real”, mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de inteligență, împreună cu abilitățile si ocupațiile cel mai des întâlnite ale persoanelor respective au fost grupate în următorul tabel: Tipul de inteligență Abilități Ocupații Lingvistică legate de limbă cititul scrisul scriitori oratori profesori logico-matematică matematice logice analitice oameni de știință filozofi matematicieni Spațială înțelegerea și manipularea legăturilor spațiale artiști ingineri arhitecți Muzicală compunerea și interpretarea de piese muzicale muzicieni compozitori Kinestezică atletice atleți individuali sau în echipă Intrapersonală înțelegerea și cunoașterea sinelui Interpersonală înțelegerea și cunoașterea celorlalți consultanți terapeuți Comunicare reprezintă
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Austin, a vorbi înseamnă transmiterea de informații despre ceva, dar înseamnă în același timp și tentativa de a realiza ceva sau de a acționa asupra interlocutorului, determinîndu-l să facă el ceva, să procedeze într-un anumit mod etc. Ca atare, filozoful englez a descoperit că există un tip particular de enunțuri care au trăsătura de a realiza, în anumite circumstanțe, actul pe care-l denumesc, "să facă ceva" atunci cînd sînt spuse. Prin urmare, dacă cineva spune Jur! Realizează faptul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
compune, după J. L. Austin, din mai multe acte simple și de natură diferită: actul locuționar (pronunțarea cuvintelor), actul ilocuționar (ceea ce se realizează prin rostirea cuvintelor) și actul perlocuționar (producerea unor efecte asupra altor persoane prin rostirea cuvintelor). Inițial, acest filozof a stabilit că enunțurile pe care le poate realiza locutorul (vorbitorul) pot fi constatative (atunci cînd descriu stări de lucruri, aserțiunea fiind în acest caz un act constatativ) sau performative (atunci cînd realizează acțiuni), dar ulterior a renunțat la asemenea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un act ilocutiv direct, se poate substitui prin redări indirecte, Ai putea să pleci! Nu mai ai de ce să rămîi! Te rog să mă lași singur! etc. Ideile lui J. L. Austin au fost continuate și dezvoltate în mod deosebit de filozoful american John R. Searle, după care a enunța o frază înseamnă, în principiu, a îndeplini trei tipuri de acte: un act de enunțare (rostirea de cuvinte sau fraze), acte propoziționale (referința și predicația) și un act ilocuționar (punerea unei întrebări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunț, modalitate, subiectivitate. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ARBITRAR AL SEMNULUI. Relația dintre cuvînt și obiectul denumit prin el a atras atenția gînditorilor încă din epoca antică, remarcabile fiind pentru acel timp situațiile discutate în unele dialoguri ale lui Platon. Acest filozof arată că cele două școli sofiste existente atunci, deși rivale, dezbătînd problema motivării sau arbitrarului în atribuirea de nume lucrurilor, ajungeau la concluzia imposibilității de a distinge discursurile adevărate de cele false, aspect care consacra o retorică bazată doar pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar, pe de altă parte, structurări specifice, de obicei prin expansiune, diferite de formulările directe. V. figură, litotă, politețe, trop. DUBOIS 1973; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN EURISTICĂ. Ca "artă a inventării", euristica a fost întemeiată de filozofi raționaliști precum B. Pascal, R. Descartes, G. W. Leibniz și B. Bolzano, dar, în epoca actuală, i s-a atribuit rolul de ramură a metodologiei științei care studiază metodele și tehnicile de inovație intelectuală. Mecanismul euristic presupune o anumită structurare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN I ICONICITATE. Caracterul de a fi imaginea a ceva este numit iconicitate, însă această denumire se referă de obicei la icon, la un termen al semioticii instituit în 1909 de Ch. S. Peirce. Potrivit acestui filozof, există trei tipuri de semne - iconi, indici și simboluri-, dintre care iconii se află într-un raport de reprezentare cu realitatea exterioară, deoarece reprezintă aceeași proprietate ca obiectul denotat. Astfel, unele semne de scriere de tipul ideogramelor egiptene și chinezești
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constatase anterior Leonard Bloomfield). Prin urmare, cele două laturi ale semnului în concepția lui Saussure, semnificantul (imaginea formei cuvîntului) și semnificatul (conceptul obiectului), sînt motivate de însăși existența semnului, căci fără ele semnul nu ar exista. O tipologie realizată de filozoful american Ch. Peirce, care face distincția între indice, icon și simbol, este fondată pe aceeași înțelegere restrînsă a motivării. În cazul indicelui, conținutul întreține un raport fizic cu expresia, iar, în cel al iconului, conținutul are un raport de asemănare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specializate, mărci prezentative, particule interogative, utilizarea deixis-ului textual, regulile specifice de constituire a lanțurilor anaforice în textele vechi etc. V. conector, deixis, gramaticalizare. ERMAN - KOSTINAS 1993; JUCKER 1995; BRINTON 1996; SARFATI 1997; MARCHELLO- NIZIA 2006. RN PRAGMATICĂ. În anul 1938, filozoful american Charles Morris a stabilit că există trei domenii de interpretare a oricărei limbi: 1) sintaxa, care vizează relația dintre semne, 2) semantica, ce tratează relațiile semnelor cu realitatea și 3) pragmatica, ce se interesează de relațiile dintre semne și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sofisme pentru a-și susține atitudinea sceptică, ceea ce a stimulat dezbaterile polemice și a condus la noțiunea de "punct de vedere". Astfel, recurgerea la sofisme, sofistica, a devenit o mișcare intelectuală care a dezvoltat argumentația retorică, deși unii dintre marii filozofi de atunci, în primul rînd Platon, le-au imputat deformările pe care le-a cunoscut în anumite momente gîndirea filozofică. Sofismele au rămas unele dintre structurile formale privilegiate ale discursului atunci cînd acesta este alcătuit cu un anumit scop și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. poziționare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN VORBIRE. În știința actuală, conceptul "limbă" se definește prin raportare la "vorbire", așa cum a conceput, la începutul secolului al XX-lea, Ferdinand de Saussure manifestarea limbajului ca facultate umană. De fapt, înaintea acestui lingvist, filozoful G. W. F. Hegel (în tratatul Fenomenologia spiritului) folosește formularea "vorbirea și sistemul ei limba", ceea ce indică intuirea limbii ca o organizare sub forma unui sistem, organizare ce permite realizarea vorbirii în comunicare. Ulterior, Wilhelm von Humboldt a considerat limba
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Lambert-Lucas, Paris, 2005; À la recherche de Ferdinand de Saussure, PUF, Paris, 2007; Le linguiste et l'inconscient, PUF, Paris, 2008; Régimes sémiotiques de la temporalité, PUF, Paris, 2006; Verbes sages et verbes fous, Belin, Paris, 2010. John Langshaw AUSTIN (1911-1960), filozof britanic al limbajului; este, împreună cu succesorul său american, J. R. Searle, unul dintre fondatorii pragmaticii, disciplină care pune în centrul studiului conceptul "act de vorbire", cu multiple fațete (locuționar, ilocuționar și perlocuționar) în comunicarea concretă. Lucrarea sa de referință, a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistica americană, în deceniul 1930-1940. Cea mai cunoscută lucrare a sa, Language, publicată în 1933 (Henry Holt, New York), pune bazele științifice ale lingvisticii structurale și premerge generativismului dezvoltat de Noam Chomsky după 1950. Bernhard BOLZANO (1781-1848), matematician, logician, teolog și filozof ceh de origine italiană, cu studii la Universitatea din Praga, recunoscut pentru teoria științei ale cărei baze le fixează în lucrarea Wissenschaftslehre, apărută în 1837, lucrare ce a influențat fenomenologia și filozofia limbajului promovate de succesori. Scrieri: Wissenschaftslehre, 4 vol
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
der Sprache, Verlag von Gustav Fischer, Jena, 1934 (netradusă în limba română, deși este adesea citată), formulează celebra teorie a funcțiilor limbajului, de la care va porni rafinarea realizată de alți speciliști, precum R. Jakobson și E. Coșeriu. Rudolf CARNAP (1891-1970), filozof și matematician austriac, reprezentant al Cercului de la Viena, care se înscrie în direcția neopozitivismului. Două dintre lucrările sale abordează cu precădere probleme ale logicii limbajului și discursului: Überwindung der Metaphysik durch logische Analyse der Sprache, în "Erkenntnis", 2, 1932, pp.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
histoire du regard en Occident, Gallimard, Paris, 1995; Les Communions humaines, pour en finir avec "la religion", Fayard, Paris, 2005; L'Obscénité démocratique, Flammarion, Paris, 2007; Un mythe contemporain: le dialogue des civilisations, CNRS Editions, Paris, 2007. René Descartes (1596-1650), filozof și matematician francez, care concepe o perspectivă filozofică originală (denumită de succesori cartezianism), devenită un curent ideologic ce influențează gîndirea în secolul al XVII-lea și în secolele următoare. Lucrări: Le Discours de la méthode, Leyda, 1637; Méditations métaphysiques, 1641; Principes
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1973; Le Structuralisme en linguistique, Seuil, Points, Paris, 1973; Le Dire et le Dit, Editions de Minuit, Paris, 1980; Les Échelles argumentatives, Editions de Minuit, Paris, 1980; Logique, structure, énonciation. Lectures sur le langage, Minuit, Paris, 1989. Emile DURKHEIM (1858-1917), filozof, pedagog și sociolog francez, fondatorul școlii franceze de sociologie. Contribuția sa cea mai importantă a constat în impunerea sociologiei ca disciplină științifică și în acceptarea acesteia în cadrul științelor umaniste. Lucrări de referință: De la division du travail social. Étude sur l
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]