6,379 matches
-
absent, după care se Îndepărtează, dispărînd În mulțime. Am rămas singură În colț. Fuck. După ceea ce mie mi se pare că este o eternitate, mă Întorc, cît de jemanfișistă pot. Jack e În același loc, așteptînd. Îl privesc furioasă, cu fiori cumpliți de jenă În tot corpul. Dacă rîde de mine... Dar nu rîde. — Emma... Se apropie pînă ajunge la un metru de mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gîndit la ce mi-ai zis. Trebuia să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o să mă iubești pe vecie ! aud glasul sfredelitor al Jemimei. — Poftim ? Mă uit la telefon. — Am aflat totul ! spune victorioasă. Știu, știu, sînt o fată de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre răzbunarea ta pe Jack Harper, prostuțo ! Dacă te-am văzut că stai ca o fraieră și o neajutorată, am luat situația În mîinile mele. O clipă, rămîn Încremenită. — Ăă, Jack... scuză-mă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune Connor, tăindu-mi macaroana, vizibil stînjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de spaimă, pe care mi-l ascund luînd o Înghițitură de vin. Sigur! — Ai fost sinceră cu mine În legătură cu... subiectul ăsta ? — Ăă... ce vrei să spui ? zic cît pot de relaxată, trăgînd de timp. — Ai fost sinceră cu mine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
milă la Logon! Krog nu trebuie avut milă la Logon, șopti el, scuturând capul. Krog trebuie doar să termine călătorie. Atât. Iar lui Logon Îi e teamă pentru călătoria lui Krog. Și pentru... Krog. Spusese asta nu știu cum, de mă trecură fiorii. Era bărbat tare frumos și se uita la mine de parcă mă sorbea din ochi. Ce fel de femeie lăsase el acasă, atunci? - De ce-ai pornit pe drumul ăsta, Logon? - Pentru că Logon nu poate altfel. Pentru că Minos e tată lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l deprinsese de când rămăsese grea. - Sunt Întregi? Întrebă. - Da’ tu cum ai vrea? se răsti bătrâna. Sunt Întregi și zdraveni, ca și tine. Ca și ucigașul ăsta mut care e tatăl lor, scrâșni ea. Am simțit cum mă trece un fior de răcoare prin măruntaie. - Îl placi pe Dupna, i-am spus bătrânei. - Cum să nu, că doar e fiul meu. Dar, una și cu una fac două. Copiii tăi și femeia sunt una. Tu, nu! Îmi zise ea și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vă ia cu ei, într-o dimineață, după apă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E departe... apa? HAMALUL: E. Cam la zece kilometri de aici... E acolo o fântână, o fântână pe care o ținem încuiată. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Străbătut de un fior.): Secături! HAMALUL: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce o țineți încuiată? Cine vă dă voie să încuiați o fântână? HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, dacă n-o încuiem... vreți să se scufunde păsările în ea? Să spurce apa? CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
poartă a rămas un câine. Fiind pățit în toate felurile, Ilie nu se prea dă în vânt după câini, mai ales de cei mari. Și ăsta e mare și cenușiu. Are și niște ochi albaștri ca gheața de-l trec fiorii pe copil. Însă câinele se lasă la pământ, se răsucește cu burta în sus și lipindu-și gâtul de piatra umedă, înțelege totul. ─ Ce faci?! murmură Iliuță. Hai, scoală-te de-acolo. Scoală-te măi, ai să-ți faci blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Weissmüller, și de unde să-i pice ei Tarzani chipeși, de treabă și curați cu inima? Într-o junglă parfumată, lângă un pahar cu picior înalt de daiquiri, în brațele lui cafenii și vânjoase, la pieptul lui de bronz... Și un fior de plăcere îi trece domnișoarei din închipuire în organele interne, iar de acolo șerpuiește în jos, lunecând în marele bazin unde fluviul Orinoco își revarsă coama de ape verzi, întâlnind oceanul. Domnișoara Carbon tresare, zvâcnind din apa băii. Doamne Maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și ministerul rămâne să-și vadă nestingherit de ale lui, tăcute la ora tăcută a serii care mai cade încă. Cum zici că o cheamă? întreabă Alexandru. Tocmai urcă împreună cu Iulia pe Știrbei Vodă pe lângă Casa Radio. Te ia cu fiori când treci prin fața ei, nu-i așa? Iulia dă din cap în semn că da. Cei doi nu mai zic nimic până pe Berzei. Uf, bine c-am trecut, răsuflă Iulia ușurată. Mi-e frică de clădirea asta, mai ales noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu bloc, apartament cu apartament. Sub tavanele date cu lavabil, mii de perechi de ochi se deschid și inima bate apăsat în conștiința trează, repede-repede. Și de ce atât de repede? Șoseaua e străjuită acum de pereți verticali de beton iar fiorul de lumină străbătând creierul clasei muncitoare s-a încetinit. Restul lumii nu începe munca așa devreme. Sau lucrează în tura a doua. Undeva la câmp, renaște o zi roz-cenușie ca pieptul turturelei ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna un craniu mititel, cu fălcile larg deschise, de parcă hohotea de râs. Te lua cu fior, când vedeai fălcilea alea căscate. Mici, dar parcă mușcau din tine. Vorbea cu fălcile alea. Câteodată mai avea și un mătăuz din ciulini, ca o sorcovă, cum are popa când stropește cu apă sfințită. Mai mă sfătuia arătarea aia. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
odată are să vină țarul, ce-o să fie?“ Probabil îl mișca profunzimea gândurilor. Se răsuci spre Burtăncureanu, îngândurat: „Asta vreau de la tine! O poveste ca cum ar fi cu umbra asta care vine și te înghite. Cu mister. Cu taină. Cu fiorul ăsta de nu mai știi nimica din tot ce-a fost. Asta-i tot ce vor cei care vin după noi! Te-ai prins? Că stau și mai citesc și eu pe internetul ăsta cu care îmi omor timpul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă prindea la mațe când începea el să-mi povestească de Egipt și de Nilu cu crocodilu și păsări bibis și palmieri și deșertul care pândește la ușă, te dai jos din autobuz și calci în deșert, mă lua cu fior și nu mai știam cum să-l strâng în brațe și să nu-i mai dau drumu, de parcă îmi turna tot nisipul Saharei în ventricole de mă topea și mă făcea să mă zvârcolesc cum zicea el că se zvârcolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zice «ce mai faci, pui?». Nu îndrăzneam să cred că o va face. Când am auzit consoanele eliberate odată cu mici bulbuci de salivă am crezut că visez. De la acel «pui» care-mi lovea creierul ca o săgeată a pornit un fior ce s-a diluat în jurul buricului și apoi am simțit cum vintrele mi se încălzesc, semn că sângele dă năvală și-mi cotropește sexul” Și mai departe: „Îi șopteam să pună mâna pe umflătura pantalonilor și să înregistreze cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se născură odată cu părul castaniu, care le acoperi imediat și nu lăsă vederii decât niște pavilioane albe gata străpunse pentru purtarea cerceilor - și figura primei neveste aleatoare fu gata. Admirarea conceperii corpului aduse și mai multă plăcere. Samuel încerca un fior nou, pe care nu știa dacă trebuie să-l considere bun sau rău: era stăpânul absolut al trupului matur ce se nășteaîn fața lui; era părinte, dar și viitor partener sexual; și în același timp nu era nici părinte, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atât cât să pot trece, și m-am pomenit într-un coridor ce cobora în spirală la subsol. O lampă chioară lumina cam trei trepte, după care totul se cufunda în beznă. Inima a început să-mi bată puternic. Un fior mi-a străbătut trupul până în creștetul capului, și de acolo, de parcă mi-ar fi despicat creierul, s-au scurs în mine fel de fel de imagini oribile. Toate se învârteau în jurul bunică-mii, o doamnă atât de delicată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
când am ajuns pe un teren mai sigur, care mă face să mă dau doi pași în spate și să-mi atârn niște usturoi de gât. — O figură sinistră, nu-i așa? zise Hugo în semn de probare. Îmi dă fiori. —Mie mi se pare că aduce un pic cu John Benson 1, observai eu. Numai spirit și venin. Numai să nu se ia la întrecere cu mine pentru rolul de dandy din perioada Restaurației, spuse el fără prea mare atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea destul de lucru la această producție. Latura cea mai puțin plăcută a firii mele îmi spunea că o să iasă cu scântei. Totuși, n-am prevăzut că avea să se comită o crimă. Nu-mi aduc aminte să fi simțit vreun fior prevestitor. Dar am o scuză bună, pentru că nu cred în fenomenele paranormale: când ți-ai pierdut virginitatea pe un mormânt, în miez de noapte, fără vreo altă urmare în afara unei alergii la iarba proaspăt tunsă, e greu să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fost polițist sau dacă eu n-aș fi fost un flutură-vânt boem, am fi putut să luăm idila noastră un pic mai în serios, dar eu înclinam să cred în teoria conform căreia singura ei rațiune de a fi era fiorul imposibilului. Vorba ceea, nu prea avusesem multe relații serioase, pe termen lung („Shades of the prison house close/ around the growing girl“1) În plus, Hawkins avea și o prietenă pe care o chema Daphne. Îi eram chiar recunoscătoare lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
corpul, avea capelli 1 ca ai tăi și a crezut că erai tu. — Fața era umflată toată, a fost oribil, zise Marie, care se pare că se hotărâse să transforme întâmplarea prin care trecuse într-o poveste ce-ți dă fiori. Nu puteam să mă mișc, eram prea speriată, și ae plutea spre mine... Tot părul îi era răsfirat în apă, brunet și cârlionțat ca al tău... — Ah, Ofelia, murmură Hugo. Vi ar face o super scenă a nebuniei. Violet părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tabitha. Numai prin comparație, obiectai eu. Adică, așa cum a spus și Paul, nu e decât o săritură mai mare. Oricum n-ai fi vrut s-o faci tu, nu-i așa, Helen? Ai rău de înălțime. Pe Helen o trecură fiorii. — Nu contează asta, zise ea pe un ton ferm. Eu sunt regina zânelor. Ar fi trebui să mă întrebe pe mine prima. Iar tu n-ai fi făcut decât să refuzi. Și Theirry a dat probe cu toată lumea, nu? —Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui ar fi putut părea țipător dacă nu ar fi fost atât de discret. Totuși, se putea observa pentru prima dată acest artificiu atent realizat al înfățișării ei. Arăta pe măsura vârstei pe care o avea. Un moment, mă trecură fiorii celui care se știe muritor. —Margery? zisei eu cu grijă. Te simți bine? —A, Sam. Tocmai au trecut polițiștii pe aici. E atât de îngrozitor... Și, așezându-se cu capul pe masă și aruncând ochelarii cât colo, izbucni în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se dăduse drumul la căldură, era rece în sală, iar cei câțiva spectatori stăteau înfofoliți în pulovere. De fiecare dată când luminile reflectoarele scădeau până la acel albastru perlat al clarului de lună, aruncând luciri de argint pe mobile, ne treceau fiori. Avea un efect ciudat, de basm, o atmosferă în care zânele și duhurile erau la ele acasă, iar oamenii nu. Și cu cât erau mai reci imaginile, cu atât se simțea mai mult frigul. Când te uiți la urși polari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-ar putea să nu fi auzit când striga lumea... Vi? Ești acolo? —Ssssst! zisei eu, punându-i mâna la gură, puțin enervată de cât de mult trebuia să mă ridic pe vârfuri când nu purtam tocuri. Atingerea îmi dădu fiori, dar mă purtai de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Se aude ceva. Păi, o să trebuiască să termine, zise Hugo printre degetele mele. Mă mușcă de un deget, îngândurat, după care îmi dădu mâna la o parte. — Asta îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mult spectacolul. Păi, cred și eu. Numai gândul de a conduce un teatru, cu toate conflictele lui de interese și de pretenții, cu orgolii de mângâiat, nume mari de atras, ca să nu mai vorbim de piese de regizat, îmi dădea fiori de groază pe șira spinării. Dar dacă era să reușească cineva s-o facă, atunci MM era omul potrivit. Ce vești minunate, zisei eu, după ce am băut puțină șampanie. Sper să reușească. Și eu, zise Bez. Da’ numai pentru că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]