5,324 matches
-
în străinătate, le împarți altora, nu le iei tu, îi publici pe alții și le ajuți cărțile, le ridici numele și, cât durează mandatul, te lași pe tine în suspensie. Nu este ceva comod și care să nu-ți aducă frustrări, toți suntem locuiți de tot felul de ambiții, dar asta e. În privința comparației cu personajul balzacian pe care mi-o propui, răspunsul meu este: situația nu mi se potrivește, nu gândesc așa. Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În ultima instanță: De ce nu place poetul român al zilelor noastre publicului "larg"? Nu mi-am imaginat că poetul român de azi are un atât de acut "complex Păunescu" sau "complex al stadionului"... Dar întrebarea dvs. pare a sugera o frustrare dramatică de audiență. Și nu personală (asta n-ar fi mare lucru), ci categorială. Fie-mi iertată referința pe care o voi face (pentru că nu sună nobil), dar ea se impune la atâta jale. Ambiția de a fi pe buzele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cărțile mele (cărțile de poezie din biblioteca mea vreau să zic), de pildă, umblă din mână în mână, uneori pe căi atât de lungi că nici nu mai dau de urma lor. Criza de cititori e o invenție sau o frustrare venită din visul cifrelor mari. Mai deunăzi am auzit o voce răstită care voia să scoată poezia de pe lista genurilor premiabile, pentru că n-are destui cititori. Pe criteriul ăsta, vă dați seama, Andreea Esca n-o va avea de rivală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru totdeauna. Și intenția și bănuiala dvs. sunt nedrepte. (Revista "Antiteze", nr. 11, 2002) Nicolae COANDE Un scriitor e un om care se naște și se definește în raport cu indiferența celor printre care trăiește... Ce ți-a adus ție poezia? Ce frustrări ți-a provocat poezia? Dacă nu erai poet, ce altceva ți-ar fi plăcut să fii pe lumea asta? Dacă ai fi fost arhitect, de exemplu, ce mare (mic) edificiu ți-ar fi plăcut să proiectezi? Dacă ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cred cu încăpățânare că există o predestinare în toate ale noastre. E o credință. Și ca orice credință e vag demonstrabilă sau imposibil de demonstrat. Eu am câștigat totul, venind în Alba Iulia. Ce ți-a adus ție poezia? Ce frustrări ți-a provocat poezia? Dacă nu erai poet, ce altceva ți-ar fi plăcut să fii pe lumea asta? Dacă ai fi fost arhitect, de exemplu, ce mare (mic) edificiu ți-ar fi plăcut să proiectezi? Dacă ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să proiectezi? Dacă ai fi fost pictor, ce tablou (mare, mic) ai fi vrut să faci? Poemele scrise nu obosesc să-mi arate adevărul fundamental că poezia e o altă înțelegere a lumii. Spiritul poetic nu mi-a provocat nici o frustrare. Dacă aș fi fost pictor, mi-ar fi plăcut să fiu Van Gogh. Ca arhitect, mi-ar fi plăcut să fiu Vitruvius. În timp ce un om citește poezie, nu poate face nici un rău Ești un om liber? Cât de liber poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu poezia la fel ca și cu cele trei limbi native. Cum nu mi-e rușine că vorbesc mai multe limbi, nu-mi poate fi rușine că mai adaug una la ele: Poezia! Ce ți-a adus ție poezia? Ce frustrări ți-a provocat poezia? Dacă nu erai poet, ce altceva ți-ar fi plăcut să fii pe lumea asta? Dacă ai fi fost arhitect, de exemplu, ce mare (mic) edificiu ți-ar fi plăcut să proiectezi? Dacă ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi plăcut să proiectezi? Dacă ai fi fost pictor, ce tablou (mare, mic) ai fi vrut să faci? Poezia mi-a dat dreptul ca eu să fiu eu însumi și în același timp cel ce-am vrut să fiu dintotdeauna. Frustrările aparțin de viață, deci m-am aranjat și cu ele. Probabil cea mai mare frustrare am avut-o când am realizat că sunt un poet bilingv și rupt în trei limbi, acceptat de germani așa cum sunt, văzut cu invidie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vrut să faci? Poezia mi-a dat dreptul ca eu să fiu eu însumi și în același timp cel ce-am vrut să fiu dintotdeauna. Frustrările aparțin de viață, deci m-am aranjat și cu ele. Probabil cea mai mare frustrare am avut-o când am realizat că sunt un poet bilingv și rupt în trei limbi, acceptat de germani așa cum sunt, văzut cu invidie și de multe ori cu rea credință în literatura română, citindu-mi numele. Cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu siguranță "Nașterea lui Venus" de Sandro Botticelli. Toate aceste arte le-am încercat (prima mea casă eu am proiectat-o, statica a făcut-o un arhitect, evident), am pictat, am sculptat, am compus, am pirogravat și am văzut, fără frustrare, că n-am talent la ele. Totuși mai încerc... Ești un om liber? Cât de liber poate fi un scriitor/ artist în acest veac marcat de apocalipse cântate, descântate, atrase, respinse...? Arta e, în aceste contexte, o rană sau o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de rău nu își mai au rostul. Simt că sunt presat de timp și mă tem că nu voi fi în stare să realizez ceea ce, măcar parțial, aș fi vrut/ putut să fac. Îmi este greu să îmi închipui că frustrările pe care le-am avut nu mi-au marcat oarecum personalitatea. Ce-ar fi fost dacă nu le-aș fi avut? Greu de spus. "Curaj"? O trăire care merită toate "suferințele" de până acum! De aceea privirea mea când scrutează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ciobanii, cât mai ales câinii, să-i lingă foaia și pixul și în final să îl declare "cetățean de onoare" al stânei pe care domnia sa și-a propus să cultive orhidee... Dacă vii în Maramureș doar pentru a-ți exhiba frustrările regale, vii de... futu-i pomana. Maramureșul îți dă, dar nu îți pune și în traistă! Văd că te-ai enervat, Maramureșul tău nu poate fi atacat nici din aer, nici de pe uscat, nici din presă...! Dar hai să facem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
peste drum de Uniunea Scriitorilor. Am plecat apoi într-un apartament la Foișorul de foc și în urma unei inundații dezastruoase m-a găzduit în Drumul Taberei, la marginea Bucureștiului, poetul Ion Zubașcu. Tinerețea atenuează multe din inconvenientele vieții materiale. În ciuda frustrărilor și a banilor puțini, a navetei și a mizeriei ideologice, acea perioadă, până în 1987, când am plecat în Franța, rămâne una dintre cele mai frumoase din viața mea. Printr-un fel de deformare optică istoria nu reține decât numele artiștilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și Eminescu a lui M. Dragomirescu, Mihai Eminescu. Studiu critic de Nicolae Petrașcu, evident analiza lui C. Dobrogeanu-Gherea ("semioza interpretativă propusă de Gherea avea două avantaje: proiecta o imagine accesibilă asupra lui Eminescu /"poetul tuturor"/ și, în același timp, răspunde frustrărilor unui public care se putea identifica cu imaginea poetului proletar prin vizibilizarea mai cu seamă a unui repertoriu poetic seleciv din textele poetice eminesciene"), trecându-se la N. Iorga care produce "schimbarea canonului de interpretare a operei eminesciene", în perspectiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
puține motive de îngrijorare. Prima preocupare a lui Nolan a fost de a proteja independența Administrației publice față de executiv. Numirea unui număr din ce în ce mai mare de consilieri politici însărcinați cu dezvoltarea și implementarea politicii de guvernare reflectase, încă din anii 1980, frustrarea succesivă a prim-miniștrilor privind tradiționala detașare a Administrației publice și aparent nestăvilita capacitate de a stârni confuzie. A doua zonă de interes pentru Nolan era practica obișnuită ca miniștrii de Cabinet retrași să intre pe poziții din sectorul privat
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
II-lea aplicase deja o reformă a forțelor navale, care fuseseră acum efectiv distruse de puteri cu care Poarta nu se afla în stare de război. Flotilele au continuat să patruleze de-a lungul coastelor grecești. Valul de furie și frustrare era îndreptat în primul rînd împotriva Rusiei, care era răspunzătoare de majoritatea umilințelor din trecut. Războiul izbucnit în 1828 a fost dus în cele mai vitrege împrejurări. Forțele militare nu erau pregătite de luptă și nu exista nici o speranță în privința
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să le citesc ceea ce mai scornisem. Aveam de făcut știri, dar io povesteam acolo tot felul de chestii anapoda. Numai știri nu făceam. Într-o știre trebuie să fii obligatoriu prost. Să te eclipsezi, cum se zice eufemistic. Asta e frustrarea principală. Io nu suportam ideea asta. Deși de multe ori până atunci făcusem pe prostul doar așa, pentru că nu aveam chef să mă leg la cap fără să mă doară. Nu voiam să am de-a face cu niște gherțoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din avânturi în celelalte. Am știut, de exemplu, că în câteva profesiuni care mă fascinau nu voi ajunge niciodată, fiindcă nu știam bine engleza. Deși n-aveam nici un motiv să sufăr din cauza asta, am trăit totuși un sentiment profund de frustrare. O imposibilitate îmi spunea că mai sunt și alte imposibilități, de care n-aveam cunoștință încă. Unele cu adevărat importante și de natură să mă țină pe loc în tot ce-aș fi întreprins. După 1990, m-am urcat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mulți dintre profesioniștii manifestărilor îi ignoră. Îi recunosc dintr-o privire și după privire. Nu pot fi confundați niciodată cu indecișii, cu gură-cască și cu mondenii. Au în privire o febră de damnați, de oameni pentru care împlinirea sufletească și frustrarea au ajuns într-un moment maxim. Când simt milă sau chiar frică văzându-i, îmi amintesc ce bolnav de cărți am fost decenii de-a rândul, cum strângeam tot ce puteam să aduc acasă, cum mi-am ridicat biblioteci până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cum au văzut că vorbesc alții, degeaba. Dacă interviul e mai lung, de un ceas, două, până și-n cel mai cumpănit neluat în seamă biruie dorința de a se da odată mare. E tare greu să ții în tine frustrarea zeci de ani, ca fetușii aceea care zac extrauterin, împachetați într-un strat de calciu, ani de zile. Primul interviu, dacă e de un ceas, două, îi face până și pe resemnați mai vioi, însă tot cabotini. E de mirare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în mormânt, s-a uitat lung la genetician și i-a tras o înjurătură de origine dacică. „De ce înjuri, dom’ senator - s-a mirat în doi peri colegul, care intuia, la oricine îi cerea o consultație neplătită în afara cabinetului, o frustrare îndelung tăinuită -, că doar ai nas de cuceritor roman, nu de ciolovec?“ Seara și dimineața, politicianul din mamă islandeză și tată cu originea exagerat de internațională s-a studiat atent în oglindă și, fiindcă geneticianul i-a ironizat nasul, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ne-am mai vorbit nici când ne-am întâlnit întâmplător pe la sindrofii profesionale. Ne-am salutat și-atât. Chiar și amintirea lui mă stânjenea. Tot stăruind să înțeleg de ce, am ajuns la concluzia că, atunci când nu poți lega o prietenie, frustrarea, amintirea acestei neputințe sporește cu timpul, în loc să diminueze. Dacă ești respins de o femeie, ai și varianta vinovăției sale. Ceva n-a mers între tine și ea - totuși, eșecul e suportabil, întrucât e în firea lucrurilor ca între un bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cărțile de la „lecturi obligatorii“, iar cele de la „lecturi libere“ și mai puțin. Le citea fiindcă era un școlar silitor, dar când se ducea la Biblioteca Municipală și se pierdea printre rastelele burdușite cu cărți, era copleșit de un sentiment de frustrare. Știa că unul dintre rafturi se găseau precis niște romane și povestiri care l-ar fi făcut fericit, dar care era acesta nu-i spunea nimeni. „Ce cauți tu, măi, băiețel?“, îl întreba supraveghetoarea când îl vedea că rămânea ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
totul lipsit de noroc.“ Balurile de altădată O dată-n an, eram mânați la bal ca taurii la montă. Aveam cincisprezece ani, eram elev la un liceu militar și în săptămâna de dinaintea balului, în trupul meu, fortifiat de tot felul de frustrări și ignoranțe, se adunau o mulțime de așteptări confuze. Cu puțin noroc, nu numai că aveam să înghesui o fată în răgazurile dintre valsuri și tangouri, dar poate că și ea avea să se lipească de mine. La bal eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mecanismele prozei. O proză atipică, întrucât miza lucrării nu pare a sta doar în registrul epic, ci și în al doilea plan, cel al disertației, al citatelor biblice și, mai ales, al revoltei. O revoltă împotriva Divinității, datorată nu doar frustrărilor sociale, nu doar nedreptăților și privațiunilor unei copilării chinuite, nu doar răutății inexplicabile a unor semeni pentru că, spre deosebire de aceștia, protagonistul este un învingător: Noi n-am fost dintre aceia cărora să le spui "vae victis"", afirmă, repetitiv autorul, Victor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]