16,377 matches
-
Plânge iarna... Iarna dă semne să plece Primăvara o petrece Și-o conduce printre văi, Plânge iarna,ochii săi Lacrimi sunt,că de acum Va sfârși perdea de fum, N-or mai fi cărări și case Argintate,flori frumoase Pe la geamuri înghețate, Plânge iarna că din toate Zilele ce-au fost cu ea Doar vreo două-or mai stătea Să albească gândul nor Printre brazi,peste ponor, Celelalte s-au topit Ca un dor de infinit. Iarna dă semne să plece
PLĂNGE IARNA de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369664_a_370993]
-
Plânge iarna... Iarna dă semne să plece Primăvara o petrece Și-o conduce printre văi, Plânge iarna,ochii săi Lacrimi sunt,că de acum Va sfârși perdea de fum, N-or mai fi cărări și case Argintate,flori frumoase Pe la geamuri înghețate, Plânge iarna că din toate Zilele ce-au fost cu ea Doar vreo două-or mai stătea Să albească gândul nor Printre brazi,peste ponor, Celelalte s-au topit Ca un dor de infinit. Iarna dă semne să plece
PLĂNGE IARNA de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369664_a_370993]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DATINĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2190 din 29 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului DATINĂ În amurgul liniștit, Trei copii au poposit La geamul dinspre șosea, Pe cojoace plini de nea. Unul are-un bici la el, Altul are-un clopoțel, Cel de-al treilea, mai dihai, Ține-n mână un buhai. De mers greu, înfierbântați, La obraji îmbujorați, Își trag sufletul, apoi Strigă
DATINĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369704_a_371033]
-
Ține-n mână un buhai. De mers greu, înfierbântați, La obraji îmbujorați, Își trag sufletul, apoi Strigă într-un glas: „Hăi, hăi!” Și încep un plugușor Despre-al Daciei popor, Despre bădia Traian Și urări de Noul An. Stau la geam, după perdea Și-i ascult, iar mama mea Pregătește trei pitaci, Niște nuci și trei colaci. Referință Bibliografică: DATINĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2190, Anul VI, 29 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol
DATINĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369704_a_371033]
-
frumusețe în ochii copilului meu, cel puțin în calitate de mama care îl crește! Mulțumesc prietenilor bărbați și prietenelor care și-au trimis soții să-mi care kg de cartofi, ceapă, mere, detergent etc. Mulțumesc celor care mi-au reparat patul rupt, geamul spart, peretele stricat, caloriferul căzut, țeavă de apă spartă, bunătatea voastră este neprețuita. Mulțumesc tatălui care ori de câte ori a plouat sau a fost ninsoare, a venit să ia cu mașina și copilul meu, să-l ducă la scoala împreună cu copilul lui
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
mulțumesc celor care mi-au luat copiii și au mai făcut ceva lecții cu ei, ne-a bucurat timpul petrecut împreună cu voi! Și mulțumesc copiilor mei pentru că își fac singuri lecțiile, merg la cumpărături, întind rufe, dau cu aspiratorul, spală geamuri, fac gem de mere. Va urez să fiți niște oameni puternici, destoinici și fericiți! Nu sunt un crater selenar, nu sunt o banchiza de gheață, nu sunt lipsită de viață, frumusețe, valoare sau rațiune. Poate că sunt naivă, nu înțeleg
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
ce dor îmi e de tine! Rupe tu lacătele acelea blestemate, Vino, reintruchipeaza-te în abur, în roua, în petale de maci purpurii, Canta-mi ființă zăpăcita și dorurile, Reda-i inimii cântecul pierdut. De ce nu poți veni din nou la geamul meu, întruchipare solară? Unde rătăcești acum, in ce întunecimi ți-ai încleștat ființă? Ce nouri blestemați ți-au întunecat zările? Am nevoie să știu cine a avut nevoie mai mare de tine? Ce ți-au promis spiritele întunericului mai mult
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
preț, acum și până-n veci! Sărutul tău a fost ca și-al lui Iuda, Doar un spectacol și nimic mai mult! Nici nu mai meriți, ca pe vremuri, truda Să stau pe loc și vorbele-ți s-ascult! Privesc pe geam la pașii tăi prin ploaie Și mă gândesc la tot ce am avut. Nu vreau să plâng, dar lacrimi curg șiroaie Din ochii mei, trădați de un sărut... Referință Bibliografică: SĂRUT PERFID / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SĂRUT PERFID de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369739_a_371068]
-
medicină pentru salvarea a milioane de oameni în suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații. CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului George ajunse în dreptul geamului acei tineri îl salutară, apoi privi pe fereastră, în cameră era o femeie tânără ce avea in jur de douăzeci și cinci de ani îmbrăcată într-un treining ce făcea curat prin cameră și se comporta cu aerul cel mai natural posibil
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
cel mai natural posibil de parcă ar fi fost în propia ei casă așteptându-și bărbatul. Cu părul negru creț, ochii negri, era simpatică corpul ei plin de feminitate atrăgea ca un magnet privirile băieților de afară. George rămase privind prin geam câteva clipe, la un moment dat unul dintre ei pe nume Cătălin ce era mai mare decât ceilalți arătând spre femeia din casă spuse: Aseară m-am culcat cu Tudorița e o fată grozavă.” Ceilalți râseră întărind afirmația lui Cătălin
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
să ne spălăm de praful acumulat în mină. Dezavantajul era că trebuia să facem naveta Zlatna - mina Almașul Mare și parcurgeam cei aproape 25 kilometri în circa 2(două) ore cu un autobuz nu prea strălucit, care mai avea și geamurile sparte, scaunele nu tocmai comode, dar oricum era mult mai bine decât cu acele camioane cu prelată și cu bănci lungi de lemn, cu care mergeau muncitorii la alte mine ale Exploatării Miniere Gheorghe Doja din Zlatna, căci așa se
1961 MUTAREA LA CĂMINUL DIN ZLATNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369783_a_371112]
-
Când mă manifest prin fapte Iubesc lumea chiar de-i noapte Din lumina fac doar stele Să ne bucurăm de ele De visarea mi-e iubire Și cu oameni înfrățire Și-mi păstrez aceeași fire Ce imi bate fin la geam Privind lumea prin ochean Fapte pe masura cere Că iubire să ofere Ce frumoasă e iubirea când ne stăpânește firea! Referință Bibliografica: Visare / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V, 01 iulie 2015. Drepturi de
VISARE de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369793_a_371122]
-
gând! Și știu ca te-oi avea aproape, Chiar de nu suntem împreună, Însă prea mult nu sta departe, Căci despărțirea mă sugrumă! Să mai aștept putere n-am, Căci clipa este tot mai grea, Și viscol îmi pictează-n geam, Cu flori de gheață dragostea! Dorina Omota 19.12.2015 Referință Bibliografică: De dorul tău... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DE DORUL TĂU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368089_a_369418]
-
și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea că un magnet și se duse la geam, un geam ... Citește mai mult VisulO până pe frunte, o piatră în râu, un vânt nebun, un nor verde și-o inima de bou ... mare cât roată carului ... stai așa ... stop ... ceva nu e bine, parcă eram pe stradă și ... apoi
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea că un magnet și se duse la geam, un geam ... Citește mai mult VisulO până pe frunte, o piatră în râu, un vânt nebun, un nor verde și-o inima de bou ... mare cât roată carului ... stai așa ... stop ... ceva nu e bine, parcă eram pe stradă și ... apoi numai știu
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea că un magnet și se duse la geam, un geam ... X. MÂNTUIREA ÎI, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014. Tablă Își pleca capul, se simțea realmente neputincioasa ... își rânise un prieten. Îl întâlnise cu cinci ani în urmă, pe strada precum te
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea că un magnet și se duse la geam, un geam ... X. MÂNTUIREA ÎI, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014. Tablă Își pleca capul, se simțea realmente neputincioasa ... își rânise un prieten. Îl întâlnise cu cinci ani în urmă, pe strada precum te poticnești de
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
ajungă la oglinda retrovizoare și să vadă chipul fetiței prin ea. - Cel care ne urmărește de când am plecat... Uite-l acolo, în spate!, exclama Maria arătând cu degetul spre drumul care se desfășura în spatele mașinii. Criști își ridică privirea spre geamul din spate, iar Ioana se întoarse cu totul, legănându-l în continuare pe Tudor care plângea din ce in ce mai tare. Un țipat scurt și disperat o făcu pe Maria să-și privească mama într-un mod ciudat. Criști apasă pe frână și
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
motor? - Nu, Dumnezeule! Nici macar n-am mai atins volanul. - Și atunci? Ce se întâmplă, Criști? Tudor amuțise făcând ochii mari. Privea la mama lui și nu înțelegea deloc acel sunet disperat, nemaiauzit până acum. Urletul ei muri însă în etanșeitatea geamurilor. Chipul unui bărbat rânjea în dreptul geamului din spate, apoi mașină se înalță cu totul la circa zece centimetri de sol. Criști bloca ușile și începu și el să țipe. Singura care rămăsese calmă în toată agitația era Maria. - De ce vă
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
mai atins volanul. - Și atunci? Ce se întâmplă, Criști? Tudor amuțise făcând ochii mari. Privea la mama lui și nu înțelegea deloc acel sunet disperat, nemaiauzit până acum. Urletul ei muri însă în etanșeitatea geamurilor. Chipul unui bărbat rânjea în dreptul geamului din spate, apoi mașină se înalță cu totul la circa zece centimetri de sol. Criști bloca ușile și începu și el să țipe. Singura care rămăsese calmă în toată agitația era Maria. - De ce vă este frică? Nu este decât un
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
Acasa > Strofe > Atasament > SONETE DE TOAMNĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului PICĂTURI E toamnă, ploaia bate iar în geamuri, Se joacă în ferestre: Pic, Pic, Pic. Un strop gingaș, fragil și-atât de mic, Cum sunt bobocii-nmuguriți pe ramuri. Cum picătura e-n ocean nimic, Iar ploaia-și nalță pânzele ca flamuri Și plânge cu-ale sale ude
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
asurzitor și prelung se auzi deodată în mijlocul nopții. Părea că vine de undeva din vintrele pământului, că acesta geme, se vaită și se scutură ca apucatul, cuprins de friguri. Pe cer nu era nicio stea, iar întunericul era de nepătruns. Geamurile începuseră să zăngăne, iar podeaua aluneca în stânga și în dreapta, ca un patinoar mobil ce pune la încercare capacitatea oamenilor de a-și menține echilibrul. Hana se sculă brusc foarte speriată și dădu năvală în camera Sakurei. Keiko, mai înceată, se
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
începu să râdă nebunește, cu lacrimi imense șiroindu-i din nou pe obrajii, într-un pârâiaș proaspăt de rimel. - Ferească sfântul, a înnebunit de durere, se bătu cu palma peste gură bunica! Mădălina făcu și ea cu mâna, lipind de geam păpușa pe care o ținea în brațe, la gâtul căreia strălucea frumos noul ei colier cu pandantiv din aur cu rubine. Referință Bibliografică: INELUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680, Anul V, 07 august 2015. Drepturi
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
Bastonul pe care se sprijină e vechi aproape ca ea, dacă nu ceva mai mult. Cerul nu se uită la nimeni, este senin și nu dă speranțe de înnourare. Bătrânica stă singură într-o casă mică dar curată. Florile de la geam zâmbesc numai și le dă câte-o cană cu apă în fiecare zi. Le-ar pune mai multă dar când fântâna se supără, se duce în adânc. Și acum se supără din ce în ce mai des. E greu de scos apă și de
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]