5,057 matches
-
Și eu la fel. Am nevoie să beau ceva, spuse și soția lui Macomber. Da, cred că ne-ar prinde bine tuturor, aprobă Macomber. Spune-i să ne facă trei. Băiatul se și apucase de ele după ce scosese sticlele din gențile frigorifice de pânză, picurând de umezeală În adierea vântului de sub copacii ce-și aruncau umbra asupra corturilor. — Cât ar trebui oare să le dau? Întrebă Macomber. — O liră e prea de-ajuns, zise Wilson. Nu vrem să-i răsfățăm. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alertă, sufăr, dau telefoane, o cer... Și Elanul sosește de fiecare dată, tot mai bo gată , mai plină de conținut, mai proaspătă, destinată parcă tuturor curioșilor, care-i devin cititori. Sunt un fel de difuzor al ei. O port în geantă, cu restul publicațiilor, în lucru, sau în așteptare pentru lectură. O dăruiesc cu plăcere și am bucuria realizatorilor ei, când citesc mulțumirea celor care o primesc ș i ci tesc. Ar putea fi altfel? Are de toate: știință, cultură, folcloristică
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a rămas cu rădăcinile înfipte axis mundi Pe bufetul lung și vechi, ornamentat, adus de la bunica mea, priveau cheile din metal strălucitor; în lanțul lor, răsucit, martori ai unei bizare experiențe. Determinism Lectura mea atârnă de umărul meu ca o geantă cu primejdioase învățături o aventură a căutărilor în texte te plimbă de la viață la moarte, prin păduri din ziduri de argint; în strălucirea lor, știu că mă mint. Mă cheamă la moarte ca un destin într-o carte deschisă; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
domnului Inspector Doi Gore, ușa se deschide și cu un pas imperial puțin șleampăt dar hotărât pătrunde în birou madam cetățeanca madamme Aspazia urmată îndeaproape, în lipsă de cîine, de un domn avocat care vrea să-și păstreze anonimatul prin geanta burdușită ridicată deasupra capului. O fi chel ? N-o fi chel ?!? ASP. Bonjour. Aici e cu fonciaru’? Gore Aici. ASP Am o problemă de rezolvat. Cum facem? Gore Vă dau adresa unui amic profesor de mate. ASP Dumneata, ca funcționar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
rar că reprezint a cincea generație de bucureșteni, deoarece bucuria unor confrați născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe Grivița, Înfățișîndu-l pe bunicul bunicului matern cu mustăți apocaliptice și-un lanț de ceas pe care i l-am arătat ieri și frizeriței. Avusesem senzația că era convinsă, după forma pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ce nu mă fac poștaș. I-am răspuns c-o să mă mai gîndesc. Și chiar m-am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat sîcÎielile Marianei care, tot În timpul nopții, cînd eu mă gîndeam la poștaș, gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiică, călduros denunțate de-un om onest, că ar deține valută. Alți cetățeni onești, isterici, iubitori de adevăr, se Înghesuie și zbiară În jurul celor două femei care strigă și ele, disperate, după poliție. Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și le Îmbrîncesc Într-o direcție necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează genți, sacoșe, plase cu morcovi, pungi de plastic pe care scrie Kent, cînd e necesar scuipă În ele. Agățați de mașini, În ciucuri gri-negricioși ca niște tumorete, străbat bulevardele scandînd „Muncim, luptăm, Frontul apărăm”. De pe margine se aud strigăte de Încurajare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimburi. „Nu trageți În aureolă” s-a șoptit prin tuneluri la stații de emisie recepție. Modul cum l-a Înfruntat Iliescu pe Ceaușescu este legendar. Într-o dimineață, abia răsărise soarele, era rouă, n-a mai vrut să care-n geantă mingile de tenis ale președintelui În prezent decedat. „Dacă nu mă lași și pe mine să joc, n-ai decît să ți le duci singur”, i-a șoptit viitorul președinte. Nu l-a lăsat, juca prost la voleu, de pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aveau aceeași cultură, și i-au pocnit cu picioarele. În picioare purtau bocanci 45. Nu discutau Între ei, doar izbeau metodic, fără pasiune. Nu s-au arătat deloc interesați de hainele ori bagajele celor doi o servietă diplomat și o geantă , n-au furat nimic, nici măcar un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plîngem, plîngem pentru Shirley nu nu nu plîngem pentru noi și ea mi-a scos cureaua și eu zic: — Nu nu zău Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, iar ea Își dă hainele jos, ia șnurul din geantă și Îl Înfășoară În jurul propriului ei gît. DÎrdîi și tremur și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strîns cureaua În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
curvă ceva. Un tip Își scoate capul pe geam făcîndu-mi semne. Îl ignor. Apoi se oprește puțin În fața mea și doi tipi tineri coboară. Se apropie de mine și unul dintre ei Îmi blochează drumul. MÎna mi se Încleștează pe geantă. — Un An Nou fericit păpușă! spune el. — Vii la o plimbare scumpete? Întreabă celălalt. — Nu... eu... Încep să zic apoi mă opresc. Nu-mi place să vorbesc. Cu necunoscuți. Nu cînd ies În oraș cu Încep să rîdă. Eu Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
că tipul ăsta e Setterington. Nu pot să vorbească așa cu noi. — Ascultă! le spunem noi, — Poliția! Lucrăm sub acoperire! Ei rîd. Ei doar rîd de mine. Noi ne scoatem peruca pe care o purtam. Încă ne mai ținem strîns geanta. Geanta lui Carole. Cadoul meu. De Crăciun ți-am dat inima mea. Mașina pare că se mișcă atît de Încet, iar În stomacul nostru există o boală, o boală care ne face să ne simțim de parcă am fi mîncat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tipul ăsta e Setterington. Nu pot să vorbească așa cu noi. — Ascultă! le spunem noi, — Poliția! Lucrăm sub acoperire! Ei rîd. Ei doar rîd de mine. Noi ne scoatem peruca pe care o purtam. Încă ne mai ținem strîns geanta. Geanta lui Carole. Cadoul meu. De Crăciun ți-am dat inima mea. Mașina pare că se mișcă atît de Încet, iar În stomacul nostru există o boală, o boală care ne face să ne simțim de parcă am fi mîncat prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la Închisoare... vrem săndreptăm lucrurile... ... nu știm Încotro mergem. Nu știm deloc. Aici e Edinburgh. E iarnă, dar e foarte cald și umed sub punga asta din plastic și nu putem respira ca lumea aici n măsa. Ne-am pierdut geanta. Și vocile lor. — Ie nevoie dio pungă pe capu pizdei ăsteia Înainte so fut, vocea lui Gorman. — Fugi daici! Iun Împuțitde tip puțoi poponar ce iești! Îi spune altul. — Namde gînd săl fut cu pula, mă duc puțoi ușchit ceiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înăuntru. Unul dintre ei Îmi smulge punga. În fața noastră e o lumină puternică și clipim. Ne uităm la ei. Da, sînt patru În total, aceiași patru, plus Estelle și Ocky. Liddell Îmi ține În față o lampă veche cu halogen. Geanta e pe raft. Setteringon se joacă cu ea. Dar acum Începem să ne recăpătăm stăpînirea de sine. N-ar fi trebuit să-mi scoată punga. Fața noastră palpită și e dureroasă, ochii Încă ne lăcrimează, dar putem din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
formează În jurul capului lui. Bulangii bat În ușă zbierînd amenințări. Ha ha ha. Mă duc să țip la ei, dar am ceva În gură. Îmi bag degetele Înăuntru și o scot. O bucată de limbă. Întind mîna, văd pe jos geanta lui Carole și o pun În poșetă. Urlu și eu la ei prin ușă: Cine-i următorul bulangii Împuțiți ce sînteți! Noi sîntem poliția din Edinburgh! Noi omorîm bulangii! NOI ÎI URÎM PE NEGROTEI! MAI ALES PE CEI ALBI CĂRORA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Ciulnița-n Săcele "tineri la fel de valoroși". Depersonaliza foarte apăsat. Bunicii generației PRO își lăsau și ei plete timide și decolorau blugii de Pașcani în genunchi, frecîndu-i cu cărămida, să pară mai americani. Utecistele volubile și dezghețate umblau cu clame în geantă, să le adune părul la spate. Ori cu un basc tovărășesc, tot pentru a le masca pletele. Ai fi zis că tunsoarea neregulamentară și ginșii erau principalii dușmani ai progresului socialistoid. În culisele postului, realizatorul șef de secție purta război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorba de cel mic, mezinul, cu 5-6 ani mai în vârstă ca mine și care, dintr-o răutate cu nimic justificată, pe când eram în clasa I la Priponești m-a lovit fără motiv, bușindu-mă la pământ în mijlocul drumului, peste geanta cu cărți, sfărmându mi placa de ardezie pe care învățam să scriu „cu plumbul de piatră”, după care am avut anevoință la mers circa 3-4 zile. Deci am o primă amintire nefavorabilă asupra lui, care voia să întărească ideea că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tresărire. Stătea întins pe burtă, cu fața în apă, ca și cum ar fi vrut să o înghită pe toată în urma unui acces teribil de sete. Era desculț, iar pantalonii fuseseră suflecați într-o încercare ciudată de a proteja numai manșetele. Lăsă geanta să cadă pe alee și alergă către el. Îl auzi râzând și pricepu ușurată că nu era vorba despre ceva grav, ci - mai mult ca sigur - de o altă beție strașnică. Abia acum își dădu seama cât de tare îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
băut prea mult... Îl ajută să se ridice și îl spijini în timp ce mergeau către verandă. Ploaia îi lovea pe amândoi cu furie, iar greutatea bărbatului o făcu să icnească. După ce îl depuse în balansoar, alergă pe alee și își recuperă geanta. În spatele ei, legănându-se, scriitorul împunse aerul cu degetul arătător:Te-ai ascuns, Magicianule? Fricosule! Află de la mine că nu ești decât un sal... timbanc. Și mai află, nebunule, că sunt un iepure curajos începând din acest moment, n-am
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunt complet dezinteresați de garderoba pietonilor, își spuse în gând, în timp ce doi adolecenți încercau cu mare greutate să își stăpânească hohotele de râs. Fata avea ochi albaștri, era îmbrăcată după ultima modă - un talmeș-balmeș vestimentar - și ținea pe umăr o geantă voluminoasă. Doamne, ce-or pune în gențile astea? Tot timpul am senzația că umerii suferă intens și sunt unul mai sus și altul mai jos... Băiatul își aprinse o țigară și îi făcu un semn din care reieșea că se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spuse în gând, în timp ce doi adolecenți încercau cu mare greutate să își stăpânească hohotele de râs. Fata avea ochi albaștri, era îmbrăcată după ultima modă - un talmeș-balmeș vestimentar - și ținea pe umăr o geantă voluminoasă. Doamne, ce-or pune în gențile astea? Tot timpul am senzația că umerii suferă intens și sunt unul mai sus și altul mai jos... Băiatul își aprinse o țigară și îi făcu un semn din care reieșea că se putea și mai rău. Dădu din cap
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cealaltă parte a arenei. Detectivul flutură, la rândul său, degetele, aproape indiferent, mângâie îndelung genunchiul drept al Luciei, iar aceasta se așeză mai bine în scaun, desfăcându-și încă un nasture al bluzei, astfel încât sânii mulțumiră, tresăltând ispititor. Scoase din geantă o morcov și-l aruncă în arenă, cu un gest princiar... Dincolo de ferestre, ploaia nărăvașă se avântă impetuoasă peste acoperișuri, ca o dansatoare intrată în transă, iar Magicianul privi fix în ochii Iepurelui și strigă încă o dată, cu putere, în timp ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sau la Maison Vous. Minunat!“ Câteva minute mai târziu Îmi agățam pe pieptul dezagreabilului meu pseudo-deux-pièces un dezagreabil ecuson pe care scria „Vizitator“ (dar am aflat destul de curând că vizitatorii mai cu experiență În materie Își prindeau urâtele ecusoane pe genți sau chiar scăpau imediat de ele - numai neinițiații și ratații le purtau pe haineă și m-am Îndreptat spre lift. Apoi... m-am Îmbarcat. Sus, sus, tot mai sus a urcat liftul prin spațiu și timp și infinită senzualitate, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]