9,375 matches
-
mister! Din preamărirea operei Creatorului nu poate lipsi instrumentul primordial, Cuvântul, la fel de puternic și prin „urmașii” lui, fiindcă fără cuvinte nimic nu-i posibil, / nimic nu există, perpetuând atotputernicia verbului primar: Cuvântul Întrupat / în Istorie. / Cuvânt pe Cruce. / Cuvânt în Glorie. Și insul, capabil să simtă și să înțeleagă astfel Firea, nu poate avea decât în suflet, o fântână (motivul sufletului-fântână se întâlnește și la alți poeți, de pildă la Ion Barbu), din prinosul căreia să le întindă și celorlalți, Precum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
garanție a trăirii autentice sau, cel puțin, ca promisiune a posibilității de a se refugia, din când în când, acolo (în raniță să ascunzi plânsul tău de copil). Iar, pentru a putea trăi sau pentru a fi acceptat măcar aproape de Gloria lumii, soluția poetei e simularea eșecului: Trebuie să mai și ratezi din când în când, fiindcă altfel nu te vor crede niciodată că ai învins / în războiul de o mie de ani... De aceea, nu e un paradox, în acest
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o formă de cunoaștere și, în special, de autocunoaștere: Nu știu nici cine sunt, nici ce mă-ncearcă, singurul lucru cert, în tot acest periplu prin viață, fiind incertitudinea: Un gând uimit de „oare” și de „parcă” -, de a aduce gloria (Vorbe măiestre, declanșând ovații, / Când vanitatea pe artist îl paște), de a răni (vorba care doare / Zdrelindu-ți carnea) sau de a zidi (Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian, de la înălțimea dureroasă a treptelor urcate - În chin mă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din Lecție de privit un tablou, Culorile mele nu umplu privirea, ci o conduc, / cum urletul din stihii conduce la fiară. De aceea, preocupat de statutul artei și de tot ce vine în atingere cu ea, poetul mărturisește: Aceasta e gloria cea mare a / unui vers: / să-l citești pietrelor - / deasupra lor nu mai e decât / limbajul lui Dumnezeu. Și, chiar dacă, uneori, scrisul e o mlaștină, arta e lumea la care se poate ajunge după înțelegerea existenței pietrelor, a fulgerului, a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bunic în nepot, din generație în generație. Văzute de sus, plantațiile de flori, arbuști ornamentali, artezienele și aleile prunduite alcătuiesc splendide geometrii plastice. Cu toate acestea, Trianon-ul de porțelan nu a avut pe tot parcursul existenței sale numai perioade de glorie. Mai ales cheltuielile de întreținere, care se adăugau celor de împrospătare, apăsau considerabil asupra bugetului. Pe de altă parte, gustul regilor se primenea mereu, evoluând în funcție de ce se petrecea pe la alte înalte curți europene, dar și potrivit cu propriile preferințe. în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
propriului ierbar. Câțiva ani mai târziu, a cerut arhitectului Gabriel să construiască un castel potrivit pentru scurtele sejururi pe care regele și le putea permite în grădina preferată. Acesta avea să se numească... ...Micul Trianon Vestitul arhitect, aflat în plină glorie a creației sale, a investit în această lucrare toate resursele sale fizice, intelectuale și artistice. Rezultatul a fost, după aprecierile specialiștilor, din toate timpurile de după aceea, o capodoperă arhitectonică neoclasică. O armonizare perfectă și un echilibru absolut între proporții și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
vestea până dincolo de meleagurile Parisului. Spune legenda că întreaga Franță se mândrea cu el. Mulți din cei ce aveau posibilitatea se duceau ei înșiși la Notre-Dame, să vadă cu ochii lor acea minune. Pe Biscornet nu-l interesau laudele și gloria. Cu toate că diavolul îi mai tulbura nopțile de odihnă, el era hotărât să înfăptuiască și alte lucrări, care să- i întărească nu faima, ci harul cu care a fost înzestrat și credința în Dumnezeu. Timpul, însă, avea treburile lui. Pe el
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
a lua în stăpânire sufletul celui ce se pregătea să se înfățișeze la judecata cea de pe urmă. îngerul era înconjurat de o aureolă luminoasă, din care muribundul înțelegea nimicnicia vieții de pe pământ. Una dominată de vanitate, egoism și mizerie. Efemeritatea gloriei terestre. În acele ultime clipe, Biscornet se căina și se umilea, regretându-și păcatul săvârșit într-o clipă de slăbiciune omenească. Diavolul, simțindu-se învins, zăngănea în zadar lanțurile încinse. Prin intermediul Sfintei Fecioare, îngerul fericirii ieșise biruitor. Dar, în cele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
bunăvoința aceluia care îl cedează, așa cum a fost cazul de mai multe ori în Grecia, și anume în orașele din Ionia și Hellespont, unde Darius a acordat unora titlul de principe pentru ca ei să păstreze acele teritorii spre siguranța și gloria lui; și tot așa au devenit împărați aceia care, cumpărându-i pe soldați, din simpli particulari, ajungeau să conducă imperiul. Asemenea principi se sprijină doar pe voința și pe soarta norocoasă a acelora care le-au dat puterea, dar atât
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
merit faptul de a-și ucide cetățenii, de a-și trăda prietenii, de a nu avea nici o credință, de a fi lipsit de milă și de religie, deoarece toate acestea îți pot îngădui să cucerești puterea, dar nu să obții gloria. Căci, dacă am analiza însușirile de care a făcut dovadă Agatocle atunci când a înfruntat primejdiile, ca și atunci când a știut să iasă din ele, și apoi curajul cel mare cu care a rezistat obstacolelor și le-a învins, nu vedem
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
slujba dușmanilor lor, iar, dacă îl păstrau alături de ei, trebuiau să i se supună. Cât îi privește pe venețieni, dacă vom considera felul în care au procedat, vom vedea că au acționat cu mai multă siguranță și cu mai multă glorie atâta vreme cât au purtat războaie cu propriile lor armate, ceea ce au făcut până când au început să-și îndrepte acțiunile de cucerire asupra uscatului. Într-adevăr, luptând pe mare cu trupele lor alcătuite din nobilime și oameni din popor, ei s-au
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ei, cotropită de Carol, prădată de Ludovic, supusă cu forța de Ferrando și batjocorită de elvețieni. Căpitanii de mercenari au organizat în așa fel armatele, încât au redus, în primul rând, rolul infanteriei, pentru a-și asigura lor înșiși toată gloria victoriilor. Au procedat în felul acesta deoarece, neavând un stat al lor și trăind doar din meșteșugul armelor, o infanterie puțin numeroasă nu putea să le aducă faimă, iar una numeroasă le era o povară, pentru că nu aveau de unde să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
atunci când îi avea alături numai pe francezi sau pe oamenii lui Orsini și Vitelli, a fost alta decât aceea pe care și-a dobândit-o atunci când a rămas cu soldații lui și s-a bizuit numai pe forțele proprii. Această glorie a lui a crescut mereu și n-a fost niciodată atât de prețuită ca atunci când fiecare a văzut că el era singur stăpân peste armatele lui. Nu vreau să renunț la exemplele italiene și recente, dar nu vreau să-l
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
această greșeală, pe care ceilalți regi au urmat-o și ei la rândul lor, este, după cum se vede din cele ce se întâmplă azi, cauza primejdiilor prin care trece acest regat. Căci, dând elvețienilor prilejul de a se acoperi de glorie, el și-a înjosit și și-a micșorat propriile lui armate, pentru că a desființat cu totul infanteria, iar cavaleria a pus-o sub dependența armatelor altuia; într-adevăr, fiind obișnuită să lupte cu elvețienii, ea are impresia că nu poate
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Mare îl imita pe Ahile, Cezar pe Alexandru, Scipio pe Cirus. Și oricine va citi viața lui Cirus, scrisă de Xenofon, va recunoaște apoi, citind viața lui Scipio, că străduința acestuia de a-i semăna nu i-a adus decât glorie, și că în castitate, în bunăvoință, în omenie și în dărnicie Scipio urma pilda tuturor acelor fapte pe care Xenofon le povestește despre Cirus. Aceleași trebuie să fie modurile de comportare ale unui principe înțelept; în timp de pace, el
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Întradevăr, poți să dăruiești cu generozitate din ceea ce nu este al tău și nici al supușilor tăi, așa cum au făcut Cirus, Cezar și Alexandru. Faptul de a risipi bunurile altora nu ți micșorează faima, ci, dimpotrivă, îți aduce mai multă glorie; singurul lucru care îți dăunează este acela de a cheltui din banii tăi. Nu există altceva care să se consume singur atât de mult, ca dărnicia; într-adevăr, o practici, și în același timp pierzi posibilitate a de a o
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a vrut să-l scuze în fața Senatului, a spus că există mulți oameni care știu mai bine să nu greșească ei înșiși decât să pedepsească greșelile altora. Acest fel de a se purta ar fi micșorat cu timpul faimă și gloria lui Scipio, dacă el, păstrând puterea, ar fi avut mai departe aceeași conduită. Fiind însă sub conducerea Senatului, această însușire dăunătoare nu numai că nu s-a mai arătat, dar s-a dovedit a fi spre gloria lui. Închei, revenind
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
timpul faimă și gloria lui Scipio, dacă el, păstrând puterea, ar fi avut mai departe aceeași conduită. Fiind însă sub conducerea Senatului, această însușire dăunătoare nu numai că nu s-a mai arătat, dar s-a dovedit a fi spre gloria lui. Închei, revenind la întrebarea dacă trebuie să fii iubit sau temut, prin afirmația că oamenii iubesc așa cum vor ei și se tem după cum vrea principele, așa încât un principe înțelept trebuie să se sprijine pe ceea ce depinde de el, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
după cum îți place atunci când vine un război, tactica respectivă se dovedește a fi înșelătoare. Fără îndoială că principii devin mari atunci când reușesc să învingă greutățile și împotrivirile pe care le întâmpină din partea celorlalți. De aceea, atunci când soarta vrea să înalțe gloria unui principe, cu deosebire a unuia nou, pentru că acesta, mai mult decât un principe ereditar, are nevoie să dobândească o faimă mai mare, ea ridică împotriva lui dușmani și-i face să întreprindă o seamă de acțiuni contra lui, pentru ca
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pe scară pe care chiar dușmanii lui i-au întins-o. De aceea, mulți consideră că un principe înțelept trebuie, atunci când are prilejul, să întrețină cu viclenie o dușmănie oarecare îndreptată contra lui, pentru ca prin înfrângerea ei să obțină o glorie și mai mare. Principii, și mai ales aceia care sunt noi în domnie, au întâlnit oameni mai credincioși și mai folositori între aceia care la începutul domniei lor au fost considerați suspecți, decât între aceia care la început se bucurau
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
decât acela care va săvârși fapte mărețe și care va da pilde rare despre însușirile lui. Îl cunoaștem, în vremurile noastre, pe Ferdinand de Aragon, actualul rege al Spaniei. Îl putem socoti aproape un principe nou, fiindcă prin faimă și gloria dobândite a devenit, dintr-un rege fără putere, cel dintâi rege al creștinătății. Dacă veți privi faptele lui, veți vedea că toate au fost mărețe, și unele chiar extraordinare. La începutul domniei, el a atacat provincia Grenada, iar această acțiune
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ceva bun se bucură de aceasta și nu mai caută altceva; ba chiar îl vor apăra pe principe în orice împrejurare, dacă în celelalte lucruri el nu le dezminte așteptările. Astfel, un principe nou se va bucura de o îndoită glorie, aceea de a fi creat un principat nou și aceea de a-l fi înzestrat și întărit cu legi bune, cu armate bune și cu pilde de același fel; după cum, dimpotrivă, se va acoperi de o îndoită rușine acela care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
desigur, nefericit acela care, prin felul lui de a acționa, nu este în concordanță cu împrejurările. Într-adevăr, se constată că oamenii procedează în moduri diferite pentru a atinge scopul pe care fiecare și l-a propus, și care este gloria și bogăția. Unii procedează cu grijă, alții năvalnic; unii cu violență, alții cu meșteșuguri pricepute; unii cu răbdare, alții cu contrariul ei; și fiecare poate să-și atingă scopul urmând unul dintre aceste drumuri diferite. Dar se constată de asemenea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
stâncă a izvorât apă; aici a plouat cu mană; toate lucrurile converg, prin urmare, întru mărirea voastră. Restul trebuie să-l faceți Domnia voastră. Dumnezeu nu vrea să facă totul, pentru a nu ne lua nouă libertatea acțiunii și partea de glorie care ni se cuvine. Și nu este de mirare că nici unul dintre italienii numiți mai sus nu a putut să facă ceea ce putem nădăjdui că va face ilustra voastră familie, după cum nu trebuie să ne mirăm că, în atâtea răstumări
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și să nu se teamă de infanterie; lucru care va fi cu putință atât prin noul model al armelor, cât și prin noua organizare a trupelor. Acestea sunt lucrurile care, atunci când sunt organizate într-un fel nou, asigură renumele și gloria unui principe nou. Deci să nu lăsăm să treacă prilejul acesta, pentru ca, în sfârșit, după atâta vreme, Italia să-și găsească izbăvitorul. Și nu am cuvinte să exprim dragostea cu care el ar fi primit în toate acele ținuturi ce
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]