4,800 matches
-
de turci, reușește să-și recâștige independența cu sprijinul Austriei și, mai ales, prin vitejia, dorul de libertate, credința și omenia unor eroi, idealizați, din rândurile românilor. Povestirea este subordonată tezei și pildei morale. Pentru culoare locală, se insistă asupra graiului regional. SCRIERI: Fira, Timișoara, 1886; ed. Lugoj, 1913; Piatra credinței, Timișoară, 1894; ed. 2, Lugoj, 1913; Niță Panjăn, Lugoj, 1895; Lecuit, Lugoj, 1902. Traduceri: Robert Misch, Junii bătrâni, Timișoara, 1897. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, I, 302-303; A. E. Peteanu, Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285878_a_287207]
-
ca discurs confesiv i se impută nesinceritatea, manipularea „dovezilor”. Remarcabilă în Helianta este, în schimb, partea mediană, formată dintr-o serie de episoade epice care au drept protagoniste pe consătencele eroinei. Curprinzând portretizări izbutite, în câteva tușe, mostre firești din graiul locului, relatări rapide, modulate, ale unor aparent aceleași întâmplări, aceste micronuvele relevă adevărata înzestrare a scriitoarei. Poemul dramatic (în proză) Legenda, o alegorie cu tablouri vivante, unde personajele sunt Viața, Legenda, Cântul, Mitul, Cicoarea, Fluturele, figuri ale mitologiei grecești, ambiționează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
mine, beat, și m-a rugat să-i mulțumesc ghidului local pentru modul în care a fost organizată ziua respectivă. Terapeutul - Ce ați simțit în acel moment? Xavier - Eram nervos, îl detestam. In același timp, eram abătut. Am rămas fără grai. I-am spus simplu: „Da, sigur!”. Terapeutul - Puteți să închideți ochii, să reluați filmul evenimentului și să mi-l povestiți la prezent, cu detalii despre ceea ce vedeți și ceea ce auziți, ceea ce simțiți, ceea ce spuneți? Pacientul povestește evenimentul și ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și antropomorfizant, iar fauna și flora autohtonă sunt invocate nu numai ca elemente decorative sau de peisaj, ci și ca simboluri ale neliniștilor provocate de posibila lor distrugere. Autorul utilizează cu dezinvoltură cele mai diverse straturi ale limbii și culturii: grai vorbit, folclor, mitologie etc. A scris și un număr mare de cărți pentru copii, cele mai reușite fiind versurile și povestirile din O sută de ochi (1974), Câte sunt pe lumea asta (1979) și Pădure, verde pădure (1982), în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
pune accentul pe următoarea expresie, care prezintă în modul cel mai relevant situația comunicării politice în Ungaria, după 1989: „Politica comunică, societatea nu înțelege”. Acest fenomen devine interesant pe baza acelor experințe observabile în cultura politică maghiară, care arată că graiul viu maghiar este eronat și neglijent, iar societatea este, într-un mod cu totul neobișnuit, tolerantă față de această neglijență. Domeniul specific al comunicării publice este biserica/sunt bisericile. Acest domeniu este prezentat în lucrarea lui Horányi Özséb și Szilczl Dóra
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
meliga italiană, care înseamnă porumb măcinat (și Leonardo da Vinci pomenește porumbul sub acest nume). Cuvântului mămăligă i s-au asociat origini care mai de care mai stranii, inclusiv una geto dacică... Șăineanu afirmă că este un termen format în graiul copiilor, înrudit cu cel de mamă, cea care dă hrană pruncilor. În orice caz, majoritatea lingviștilor consideră că etimonul ar fi cuvântul mămăligă, în timp ce forma măligă, întâlnită și ea foarte frecvent (Mihail Sadoveanu, în povestirea „Copilul nimănui“, folosește expresia „boțuri
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
că metodele orale și de grup au garantat o mai bună păstrare a vorbelor lui Buddha decât ar fi dispusă să recunoască cultura tiparului de astăzi. Cu privire la acest aspect, cronica ceyloneză Mahăvaṁsa consemnează: „Cei mai învățați călugări transmiteau prin viu grai, din generație în generație, textul și comentariul la cele trei Pițakas; dar când s-au dumirit că oamenii se îndepărtau de învățătura ortodoxă, călugării s-au reunit și, pentru ca doctrinele adevărate să poată dăinui, ei le-au scris în cărți
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
emoționale de către ascultător a mesajului artistic. Interraportarea și condiționarea reciprocă a elementelor componente ale limbajului muzical au generat evidențierea și particularizarea fiecăruia în parte în cadrul discursului muzical. Structura limbajului muzical este reprezentată din elemente vii, deoarece în ele este sintetizat graiul muzical al omului, bogate, deoarece prin ele oamenii și-au exprimat ideile și sentimentele, variate, întrucât toate culturile și-au format și dezvoltat pe parcursul istoriei structuri proprii și inepuizabile, transmise fiind prin veacuri, fie luate, selectate, îmbogățite și extinse. 2
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
noiembrie 1898 până în 1899. Aflată „sub direcția unui comitet”, revista este condusă efectiv de Nuși Tulliu, în a cărui locuință se va afla redacția. O serie de numere încep cu articole-apel, în care scriitorii aromâni sunt chemați să lucreze asupra graiului aromân, atunci în stadiul de „bună marmură necioplită”. Semnează versuri Nuși Tulliu (și cu pseudonimul Tullius), Iota (sau Iotta) Naum, Costică Cosmu, iar proză scriu N. I. Mocu, Aristide Tulliu, I. de la Gavana, G. Zverca ș.a. Petru Vulcan dă pagini dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288818_a_290147]
-
socială în cazul în care rămîneau nefolositori pe terenurile lor. Ceea ce căutau noii antreprenori era un alt tip de lucrător, mai calificat, capabil de inițiativă individuală și nu înlănțuit în rutina comunitară, care să înțeleagă și un alt limbaj în afara graiului său și, dacă era posibil, să fie cît de cît inițiat în scris și citit. Gellner nu se preocupă deloc de aceste detalii pe care alți autori le-au analizat amplu.131 Totuși, aceștia sînt cei care ilustrează modul în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
toate acestea, circumstanțele germanice nu ne oferă suficiente argumente pentru a putea înțelege de ce peste tot în Europa, extrema diversitate dialectală se restrînge făcînd loc unei singure limbi principale în fiecare țară. Benedict Anderson pune mecanismul acesta al înlăturării celorlalte graiuri uneori literare pe seama unor medii desconsiderate în care se vorbeau idiomuri sortite dispariției.154 Conform teoriei sale, privilegierea cîtorva dintre limbi a fost generată de exercitarea constrîngerii lor comerciale, fi-nanciare și tehnice atît de către imprimerie cît și de industrie. La
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
obligatoriu prea slabe pentru a le asigura un beneficiu semnificativ. De aici, nevoia unei soluții simplificatoare și rentabile care consta în a produce ediții în limbile medii, într-un cuvînt artificiale, dar accesibile unui mare număr de cititori ce practicau graiuri suficient de apropiate de acest limbaj de sinteză. Din prea multă comoditate, tipografii au forțat nota; cu de la sine putere ei au enunțat norme de scriere mai standardizată, acțiune susținută și de către autori care aveau aceleași interese și care în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
maritimi, Ariège, Landes sau Corrèze, între 54 și 80 % în Alsacia, Bretania sau în cea mai mare parte a Masivului Central și între 60 și 70 % în Isere.156 În Elveția romandă, de asemenea, franceza a uzurpat pe spații ample graiurile franco-provensale încă din 1800. În mod evident, tiparul a făcut mai mult decît statul, pentru a impune franceza. Faptul este încă o dată confirmat de exemplul german. Patrie a tiparului, Germania îi datorează acestuia deosebit de rapida consolidare a idiomului de referință
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai îndepărtat, cel al edictului de la Villers-Cotterêts din 1539, dacă avem în vedere ultimele măsuri aplicate Flandrei picarde sau neerelandofone în 1684 și Roussillon-ului catalanofon în 1700 și 1753. Dar începînd din 1791, după o scurtă perioadă de toleranță a graiurilor regionale între 1789-1790, în Franța se impune franceza drept limbă oficială efectivă. Sensul general este acela de a transforma limba într-o marcă primordială și obligatorie de apartenență la națiune, de însemn al civismului autentic și de a arunca astfel
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
limbă oficială efectivă. Sensul general este acela de a transforma limba într-o marcă primordială și obligatorie de apartenență la națiune, de însemn al civismului autentic și de a arunca astfel oprobiul asupra tuturor celor care continuă să practice alte graiuri, calificate de aici înainte drept jargon. Aceștia nu sînt buni cetățeni. Ei sînt în cel mai bun caz obiect al disprețului, susceptibili de rebeliune pasivă contra noii ordini politice în înțelegere cu stîlpii reacțiunii clerul și nobilimea provincială care în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
secole în urmă. Dovadă a acestui fapt este și reflexul celor mai erudiți, din diverse zone, care se străduiesc să îndrepte acestă situație. Cum basca n-a fost niciodată o lim-bă de cultură, fiind, din această cauză, fracționată în multiple graiuri necodificate, erudiții încearcă să inventeze un idiom standard scris, în manieră modernă. Inițiativa va debuta în intervalul 1876-1880 prin apariția revistelor Euskara și Ruskalerria, urmată de tentiva creării unei limbi de stat potențiale, printr-un exercițiu lingvistic aplicat populației ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pur și simplu ireductibil. Desigur, bascii sînt catolici ca și spaniolii. Însă ei interpretează catolicismul într-o manieră habotnică, fiind într-o mai mare măsură dominați de un cler rigid ce a transformat bisericile de țară în adevărate sanctuare ale graiului tradițional. Spre deosebire de preoții din alte regiuni ale Spaniei, preoții de aici își mențin și își exercită din plin influența asupra populației. Acest integrism se va reflecta și în concepția aproape teocratică a Partidului naționalis basc P.N.V. creat în 1893 de către
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Multă vreme, hegemonia militară, politică și administrativă pe care Castilia o exercita asupra întregii țări a avut pondere în special în regiunile dezvoltate din punct de vedere material și unde spaniola deținea primatul în fața limbilor locale, reduse la stadiul de graiuri. În secolul al XIX-lea însă, dintr-o dată, expansiunea industrială se concentrează în Catalania și în Țările basce, lăsînd la o parte celelalte regiuni ale Spaniei, și mai cu seamă Castilia. În felul acesta, puterea politică se trezește izolată în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
minoritățile bască și ca-talană. Pentru ele, era franchistă însemnase pierderea statutului de autonomie obținut în epoca republicană. Practic, această pe-rioadă reprezentase o politică de revanșă a naționalismului castilian asupra naționalismelor periferice, basc și catalan, prin impunerea spaniolei limba "imperială" asupra graiurilor regionale. O reparație n-ar fi putut lua o altă formă decît aceea de restabilire a generalității catalane și a guvernării Euskadi. Pe de altă parte însă, restaurația ar fi însemnat o insultă majoră, în ochii celor ce doreau unitatea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tot trupul arsuri, sângerări și răni, nu numai că nu s-au numit pe ei înșiși martiri, ci nu ne-au lăsat nici pe noi să le spunem acest nume, ci dacă vreodată careva dintre noi îi numea martiri în grai ori în scris, ei ne mustrau amarnic. Căci ei rezervau acest nume numai lui Hristos, singurul martor adevărat și credincios, «Cel dintâi născut din morți, începutul vieții în Dumnezeu». E drept că își aminteau de martirii trecuți din această lume
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ori și-au pierdut identitatea sau limba. Înainte de a face o analiză a miturilor istorice din țările Europei Centrale și de Est, autorul face cîteva observații privind conservarea națiunilor În regiune. Naționaliștii centralși est-europeni au vorbit foarte mult despre conservarea graiurilor locale, dovadă a persistenței națiunilor. Kolarz observă Însă că acestea au ajuns să fie folosite doar În regiuni izolate, populația acceptînd limba culturii dominante, utilizată și În activitățile economice. Mișcarea Începe În rîndul claselor conducătoare ale populației „inferioare”, modificîndu-se identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În regiuni izolate, populația acceptînd limba culturii dominante, utilizată și În activitățile economice. Mișcarea Începe În rîndul claselor conducătoare ale populației „inferioare”, modificîndu-se identitatea națională, În timp ce populația ajunsă Într-un stadiu inferior social sau devenită iobagă continuă să vorbească vechile graiuri. Astfel că nobilii lituanieni, bieloruși sau ucraineni au adoptat naționalitatea poloneză, și s-a stins orice formă de rezistență În rîndul populațiilor supuse. Populația rămasă fără cultură a ajuns să fie socotită drept inexistentă din punct de vedere național. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1998-2000; Carte de vacanță pentru aromâni, București, 2001. Antologii: Antologie lirică aromână, București, 1975; Antologie de proză aromână, București, 1977; Un veac de poezie aromână, introd. edit., București, 1985 (în colaborare cu Kira Iorgoveanu); Erori de calcul. Poeți români în grai aromân, București, 2000. Ediții: Nida Boga, Voshopolea, pref. edit., București, 1994, La stani, postfața edit., București, 1996. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 62-64; Atanasie Nasta, „Un veac de poezie aromână”, TBR, 1986, 15; Constantin Cubleșan, Literatura pentru copii, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
Filosofie din București, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, care i-au apreciat activitatea de eseist și publicist. Primul volum, De la noi (proză în dialect aromân), i-a apărut în anul 1903. A redactat revista „Grai bun” (1906-1907, 1909). Din 1909 a fost interpret la Legația Română din Londra; până în 1914, a studiat în paralel literele la Londra și Oxford. În 1916, la intrarea României în război, se întoarce în țară și pleacă pe front. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
Din acest unghi, mai cu seamă povestirile sale par a fi niște mici romane condensate, ca de pildă Gardana, remarcată de E. Lovinescu, tradusă și în limba engleză. Autorul se dovedește un povestitor plin de farmec, în nota arhaică a graiului din Pind, cu sonorități de veche cronică. Atât în poezie, cât și în proză, sunt înfățișate, ca în niște stampe, imagini arhetipale din viața cărăvănarilor și a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate. E o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]