KorAP: Find »[drukola/base=ieșean & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...188 189 190 ...261 >

6,525 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760

dintre om și carte, soarta omului dependentă de soarta cărții. Scrii o carte pentru că nu l-ai găsit pe Dumnezeu sau îl cauți pentru că deja l-ai găsit și vrei să-l regăsești și regăsindu-l amuțești..., spune cărturarul, Și ieșenii, în istoria lor, au fost adesea uitați și doar credința și toleranța lor, spiritul și cărțile lor le-au fost salvarea. Dintotdeauna, cartea și-a jucat rostul și rolul la granița dintre istorie și cultură, dintre viață și destin. Mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
au, pe lângă precizie caligrafică, note pline de fantezie, iar ritmările cromatice conferă ideilor tematice îndrăzneală și sentiment, eleganță și sobrietate. Numeroasele pagini ale unor tetraevangheliare (de la Humor, de la Agapia, de la Căldărușani, de la Sucevița), liturghiere și psaltiri aflate în altarele bisericilor ieșene sunt înzestrate cu frumoase ornamente și inițiale, cu asocieri de culori, cu ilustrații care încântă ochiul. Sunt numeroase figuri de monarhi și ieromonarhi, de cărturari care au fost îndrăgostiți de arta de a împodobi textele scrise. Un Gavril Uric, ca să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
că este o povară mai dulce decât slujba într-o mare bibliotecă. Mai mult ca oriunde, în acest univers ne proslăvim înaintașii. Moștenitori ai lui Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce, deopotrivă ai lui Vasile Lupu, Dosoftei și Dimitrie Cantemir, ieșenii din "dulcele târg" pot să-și rezidească într-o lumină mai clară cetatea și spiritul ei, să readucă în memoria colectivă tot ce a fost demn și înălțător. Cu Alecsandri și Eminescu, cu Creangă și Sadoveanu, Negruzzi și Ibrăileanu suntem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
de mari opere literare, transfigurările baladei "Miorița" cu întreaga ei filozofie simplă și emoționantă, influențele din Velásquez transpuse într-o manieră de mare maestru, mișcările dansatorilor surprinși în vârtejul amețitor, arta portretului, plutitorul abur istoric iată universul unic al pictorului ieșean. Am privit atent și nostalgic fotografia din album în care apare și figura celui care a fost profesorul-entomolog Filimon Cârdei, cumnatul lui E. Șt. Boușcă, la care am susținut lucrarea de diplomă și cu care am semnat cândva serialul "Din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
E. Șt. Boușcă, la care am susținut lucrarea de diplomă și cu care am semnat cândva serialul "Din lumea viețuitoarelor". Oameni care au fost... După Șt. Mihăilescu Craiu, susțin criticii, E. Șt. Boușcă ar ocupa locul următor în galeria pictorilor ieșeni contemporani. Ieșind din expoziție, rămâi cu senzația reconfortantă că ai asistat la dezvăluirile unui clasic, la revelația unei mari opere de artă. CERCUL CARE ÎNCHIDE ȘI DESCHIDE TOTUL De o bucată de vreme mă urmărește ideea de a scrie ceva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
în a ține pasul cu vremea, dar unde-i sufletul lui visător și gânditor? În casele înconjurate de nuci mari, tei înfloriți, castani bătrâni, tufe de liliac și iasomie, de amintiri și de sunetul clopotelor ce învăluiau înserarea după vecernii, ieșenii aveau timp de lecturi, de muzică, instruire și taifas. Aveau timp de o plimbare pe Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu, aveau timp pentru a admira turnul Goliei, fiecare încercând să-l vadă și prin spusele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
adusă prin olane. Mulți susțin că turnul de la Sf. Spiridon (nici nu mai știu de când stă în schele și cât o să mai reziste!) e un simbol al europenismului nu de azi, de ieri. Trebuie să înțelegi că sufletul sensibil al ieșeanului iubește teatrul, poezia, muzica. Arta este starea firească a Cetății, una de polisemie, culoare și armonie. Se spune că oriunde te-ai afla în Iași, făcând o piruetă pe loc, este imposibil să nu zărești cel puțin o biserică. Se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
simțită. Sufletul care visează știe că această viață este un lung somn, o moarte încetinită, lentă. Dar imortalitatea rădăcinii își găsește o dovadă evidentă, o dovadă limpede, adeseori invocată ca în Cartea lui Iov", afirmă Gaston Bachelard. Rădăcinile trecutului pentru ieșean, fără să-l fi citit neapărat pe Bachelard, au valoarea trecerii frontierei dintre două lumi, pentru el a înflori frumos în prezent ar însemna o înrădăcinare, socotindu-se ca făcând parte deja din trecutul care oricum se situează deasupra existenței

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
lui absorb această sevă ca pe ceva ce continuu revigorează și însuflețește povestea de viață. Istoria nu înseamnă o simplă știință a trecutului, o memorie mai mult sau mai puțin eclectică, o aglomerare de întâmplări liniștite sau dramatice. Pentru noi, ieșenii, e ca o făptură vie, naturală, cu care stăm de vorbă la orice colț de stradă din bătrânul oraș. SCURTE OPINII CRITICE Dintre toate personajele care m-au onorat cu prezența la pavilionul din grădină (cum se știe, în urma acestor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
caută trupul înveșmântat în liniștea cosmică. Și filmul (poate fi și teatrul de pe scenă) e panorama unor istorii, locuri, legende sau portrete suspendate pe imensul perete imaginar care reverberează ecouri, transpuse până la urmă în amintiri și memorii ale universului nostru ieșean. Și cât de bine s-ar potrivi personajelor noastre și cât de însuflețitoare le-ar fi sintagma lui Nietzsche: "Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii pe care îi are, ci, mai ales, prin felul în care îi recunoaște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
fac decât să pună și mai mult în valoare fericirile acestei lumi. Nu vom reda un slalom bibliofil și bibliografic și nici un discurs voit fragmentar al acestor Saloane, vom readuce în memorie doar existența și trăirea lor dintr-un timp ieșean nu prea îndepărtat, dar și pentru a răspunde încă la ce sunt necesare cunoașterea, cartea, biblioteca în vremuri ce par a aduce pe scena contemporană alți zei, ușor de transformat în idoli falși. În acel început de după '89, o idee

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
fu mai frumoasă", sentimentul era plenar, trăit cu emoție în preajma sărbătorilor Cărții, sentiment pe care incantațiile magice ale verbului arghezian le-au dat deplin contur. Expozițiile de carte (cu lansări și profitabile dialoguri) au fost oglinzi fidele ale producției editoriale ieșene și ale multor edituri participante din afară, cu activități complexe, dinamice, convingătoare. Ca și viața cum spune poetul născându-se mereu din ea însăși, CARTEA reface drumul către un pierdut spațiu originar, acel drum pietruit din cuvinte, pe marginea lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
ca o fereastră pe care intră dar și iese lumina... Deschizând-o, crede că ceva se înveșnicește undeva, acolo Sus, un ceva transmisibil pe pământ, un ceva care revigorează binele, adevărul, frumosul. Dincolo de cuvinte, principii și concepte credem că sufletul ieșean, și cel moldav în general, vibrează metafizic, se umple de densitate existențială, astfel renasc iluziile, speranțele, devenirile culturale. Și mai credem că răbojul 15 (cele 15 ediții) e ca un portal de trecere spre tărâmul celei de a doua tinerețe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
venit din altă lume, doar cunoscuse bună parte din perioada fastă a interbelicului, s-ar fi afișat contemporanilor numai cu mijloacele gazetăriei adevărate de altădată, neavând acum voința de a se adapta la noile condiții ale epocii. Vasluian de baștină, ieșean prin adopție, iubea urbea trecutului cu toate ulițele, liliecii înfloriți, teii cu aromă lirică, crinii și rozele, trăia boema sa, atât cât mai era prin anii '60-'80 ai veacului lăsat în urmă. Sincer și "naiv" ca un joc copilăresc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
spirit al bibliotecii, la Spiru Haret, cel care a pus bazele dezvoltării lecturii publice la nivel de țară, la Gh. Ghibănescu, Orest Tafrali și N.A. Bogdan, cei care, în 1920, înființează societatea culturală în cadrul căreia a început să funcționeze biblioteca ieșeană, la Nicolae Iorga, unul dintre primii donatori, oferind peste 500 de volume, notând că "întemeierea acestei biblioteci este una dintre cele mai frumoase opere culturale". Sărbătoarea bibliotecii echivalează cu o celebrare a spiritului, cu o victorie a omului proteguit de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
este bucuros de carte, sentimentul e plenar, se simte polul magnetic al atracției ideilor, incantațiile feerice ale verbului poetic își cer dreptul cuvenit, totul pare un miracol. Pentru că un miracol pare a fi și sosirea pentru prima oară la Saloanele ieșene de carte alți prieteni, vin din mirifica salbă de păduri, dealuri și câmpii ale Bucovinei de Nord dar și din "jeliștea vântului istoriei", vin Alexandrina Cernov, Grigore Bostan, Vasile Tărâțeanu, Ștefan Broască, Simion Gociu, Ilie Zegrea, Ilie Luceac, Arcadie Opaiț

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
însuflețește sufletul și mintea gata-gata să sucombe. Timpul trăit este subiectiv prin excelență, dar este și calitativ dacă acumulările în fapte și experiențele sunt semnificative. Ce să mai vorbim de timpul trăit înconjurat de prieteni? Încheiem tot cu profesorul cărturar ieșean Theofil Simenschy: "Timpul scoate adevărul la lumină", mie mi-a scos în față mulți prieteni. Sentimentul pe care îl încerc și acum e că acești oameni de mare calitate mi-au insuflat forța interioară de a rezista fizic și mental

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
ani) cum de aceste figuri ieșite din comun prin inteligență și inventivitate au predispoziția de a armoniza științele exacte (în care ei excelează) cu iubirea de frumos și artă, cu evadarea în lirismul naturii. Să dau doar două exemple dintre ieșenii noștri: Cezar Buda, fost specialist în cibernetică, mult timp coordonatorul Academiei de cibernetică generală "Ștefan Odobleja" de la Lugano, și Viorel Barbu, eminent matematician, fost rector al Universității "Al. I. Cuza", fost președinte al Academiei, filiala Iași. Iată răspunsurile lor în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
undeva se vede fostul Liceu militar, acolo a învățat Henri Coandă. Un specialist în topometrie ar măsura rapid un dreptunghi care ar ava probabil o suprafață de câteva sute de metri pătrați unde, iată, se întâlnesc trei nume de savanți ieșeni, români, europeni, mondiali. Fără să vreau mă duc la semnificația acelui "genius loci". Am un sentiment de măreție, într-un fel justificat, și mă întreb: numele celebre amintite sunt ale mele sau poate eu sunt al lor? CULTURA VORBIRII Dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
de comuniune înscris în arhitectura cosmică. Iată și o sinteză goetheană până la suprapunere: "Suflet al omului/ Cum semeni cu apa/ Destin al omului/ Cum semeni tu vântului!". Parcă spaimele și neliniștile dispar, ne regăsim în echilibrul armoniei universale. Armonia naturii ieșene e parte a naturii triumfătoare, de aici iubirea noastră pentru ocrotirea ei. În jurul orașului îți surâde verdele pâlcurilor de copaci, mai mult, pădurile de la Breazu, Poeni, Ciric, Bucium, Bârnova sunt ca niște zone eterate ale vieții, acolo ochiul prinde formele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
pâlcurilor de copaci, mai mult, pădurile de la Breazu, Poeni, Ciric, Bucium, Bârnova sunt ca niște zone eterate ale vieții, acolo ochiul prinde formele criptate ale jocului de culori infinite, acolo trupul revigorat înlesnește minții polisemantismul cuvintelor adunate din frunzele zariștei. Ieșenii își găsesc, din când în când, răgazul și singurătatea odihnitoare, evadând dintre zidurile orașului supraîncălzit și dintre osaturile amorfe ale cotidianului banal. Ei descoperă și văd ceea ce numai în închipuire văd. Pădurea e poezia sufletului deschis la umbra înaltă de sub

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
Pădurea e poezia sufletului deschis la umbra înaltă de sub cheile bolții albastre, este și dimensiunea picturală într-o dinamică lirică la întrecere cu zborul păsări și cu plutirea sincopată a fluturilor pastelați. Întorși acasă din brâul verde ideal al urbei, ieșenii parcă au un alt ritual al înțelegerii frumosului și a vieții libere, ei își deschid ferestrele caselor și mai larg pentru a pătrunde aerul, poemul și cântecul ca niște ecouri din abisul mitologiei bătrânilor arbori. Un vânt ușor ca de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
flori miresmătoare. LUMINA CETĂȚII Atmosfera lirică și boemă de odinioară amplifică nostalgii pentru o istorie trecută, inimitabilă. În spațiile înconjurate de nuci bătrâni, tei înfloriți, castani și tufe de liliac, de amintiri și sunetul clopotelor ce învăluie amurgul după vecernii, ieșenii încă își fac timp de lecturi, de cunoaștere, de taifas. O plimbare de la Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu și Obeliscul lui Asachi, este însoțită de sufletul sensibil al cetățeanului iubitor de discuții asupra esenței lucrurilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
seninul ocrotitor mereu căutat. Nu-mi rămâne decât să întind mâna pentru a culege boabele de idei și idealuri ca pe fructele din pom. Și starea care mă cuprinde continuă. Cu febrile căutături încă vom descoperi atrăgătoare spații din microuniversul ieșean dar putem scruta și în spatele acestor realități și revelații. Dincolo de zare se ascund inefabile tărâmuri pline de enigme, plăsmuiri devenite cu timpul certitudini. Privim peste atmosfera burgului vechi și o mulțime de gânduri ne poartă cu înfrigurare spre simboluri și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
prin toate mijloacele a limbi materne, în inaugurarea primelor spectacole în limba română, înființează "Albina românească", pune bazele arhivelor statului și ale primei biblioteci publice. Și în câte alte domenii nu se regăsește activitatea neobositului Asachi. În structura subiectivă a ieșeanului imaginea statuii iluministului moldovean se întrezărește înaltul lui exemplu de înzestrare, dăruire și pragmatism. A fost ilustra figură într-o continuă admirație a lui Ibrăileanu, Iorga, Călinescu, M. Cantacuzino, Gh. Ivănescu, N.A. Ursu... Dacă în adevăr cultura înseamnă în mare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]