5,812 matches
-
trăi”. New York: primarul La Guardia hotărăște ca paza consulatului german să se facă de polițiști evrei; în principalele licee pentru adolescentele americane se introduc cursuri de machiaj; în transmisia radiofonică a scenariului Războiul lumilor de H.G. Wells, crainicul Orson Welles imită atât de bine vocea președintelui Roosevelt, încât creează o panică dementă. Doorn: fostul împărat Wilhelm al II-lea conferențiază spiritual despre evoluția baldachinului. Panama: maregrafele constată că istmul panamez e supus unui fenomen de torsiune, provenit din deriva celor două
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
gongului și cele două ore treceau repede, fiecare frază era clară; când suna, punea creta jos și părăsea sala. La el, examinarea începea dimineața la ora 7, iar seara era gata. Ulterior, când am devenit profesoară, am încercat să-l imit: cu punctualitatea știu sigur că am reușit, cu claritatea explicării numai foștii mei elevi pot spune. Am fost ultima generație de studenți care a dat examenul de stat după patru ani. Colegii m-au ales șefă de promoție, cu toate că la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acest neajuns anato mic și să particip și eu la creșterea și îngrijirea sugarului. Îi făceam în fiecare seară băița, îi schimbam pampersul, stăteam ore întregi și agitam zdrăngănele în jurul lui sau pocneam din degete ca la dansuri populare. Sau imitam piuitul puilor de găină. Copilul se uita cu interes la mine, mai tîrziu a început chiar să-mi zîmbească, dar niciodată n-am reușit să stabilesc cu el relația aceea specială pe care o avea cu mama lui în timp ce sugea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a tot ce impor-tațiunile străine au excesiv în ele și mai ales în contra adoptărei lor fără discernământ, fără alegere, fără ne-cesitate. Dar numai în acest punct, numai în ce privește excesele aceste. Căci în materie de cultură a împrumuta, a importa, a imita, e un fenomen natural, general și de o utilitate incontestabilă, pe care-l întâlnim nu numai la societățile întârziate ci chiar la cele mai culte. Așadar, încă o dată, cultura noastră veche e datorită influențelor străine: rând pe rând slave, polone
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
secolul al XIX-lea dar și caracterele particulare care disting această mișcare de mișcarea corespunzătoare din Muntenia. * Adaptarea vieții noastre la civilizația occidentală s-a făcut mai ales în cursul secolului trecut. S-a făcut, firește, copiind formele acelei civilizațiuni, imitând instituțiile ei... Căci orice s-ar spune, în starea de întârziere în care ne găseam, și pentru a satisface legitima, tinereasca aspirație de prefacere, de reînnoire, de cultură, de libertate a poporului român, alt mijloc de a-l ridica la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
control, a culturei străine (acestora le dau dreptate), ci de apărătorii ideii că noi ne-am fi putut dezvolta prin noi înșine, fără a lua nimic de aiurea. * Așadar, ceea ce importă în toate lucrurile acestea, nu e faptul că am imitat Apusul, că i-am copiat instituțiile, ci cum l-am imitat și cum ne-am asimilat tot ce am adus de acolo. Nu importă, iarăși, cât am luat de aiurea, ci cât folos a rezultat din aceasta, pentru viața noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ideii că noi ne-am fi putut dezvolta prin noi înșine, fără a lua nimic de aiurea. * Așadar, ceea ce importă în toate lucrurile acestea, nu e faptul că am imitat Apusul, că i-am copiat instituțiile, ci cum l-am imitat și cum ne-am asimilat tot ce am adus de acolo. Nu importă, iarăși, cât am luat de aiurea, ci cât folos a rezultat din aceasta, pentru viața noastră națională. E meritul Moldovei și al Iașului, de a fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din Europa; și prin armonia plină de fantezie și de originalitate, cu care întrebuințează elementele stilurilor celor mai diferite, un exemplar unic în lume. (Foto-Regal) Pag. 77. Biserica Celățuia. Zidită din grija lui Gheorghe Duca Vodă, cam pe la 1670, ea imită cu destul gust și pricepere, însă într-o notă mult mai simplă, arhitectura bisericii Trei Erarhi. Situată pe o colină care domină orașul, biserica aceasta cu zidurile și chiliile care o înconjoară, face parte din decorul Iașului, ca unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a intrat ca influență iugoslavă după părerea mea, dar totuși nu a avut o dezvoltare puternică, aș putea menționa o serie de tablouri de-ale lui Gheorghe Ciobanu cu un soi de globuri pe care vedeai personaje pe toate părțile, imitând un fel de glob pământesc. Un exemplu de tablou cu tematică suprarealistă realizat de mine poate fi cel de mai jos: „Inorogul” Autor: Mihai Dascălu Un alt subiect folosit în arta naivă cu tentă suprarealistă a fost ciuperca, apărută întâi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de susținerea alternativei la conducerea țării în alegerile din ’96 sau la cam pania ProNATO). La pachet cu aceste lucruri pozitive au venit însă și populismul și senzaționalismul ieftin, care au fost pre luate rapid de celelalte televiziuni, așa cum este imitat, în bune și rele, orice personaj de succes. Un exemplu concludent în acest sens e ceea ce sa întâmplat cu „Știrile de la ora 5“. Forma tul ProTV a fost copiat mai întâi de Antena 1, cu o emisiune în același spațiu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cazul multor religii, ești în stare să faci chiar și moarte de om? Povestea începe din copilărie, când fiecare puști încearcă săși definească identitatea masculină. Și cum a fi bărbat înseamnă a fi interesat de fotbal, băieții încep prin ai imita pe cei mari și astfel se simt maturi și masculi. Prin urmare, problemele identitare ale pubertății se vor rezolva destul de ușor. În plus, interesul pentru fotbal te integrează social, îți oferă subiecte de discuție și punți de legătură cu oricine
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Parla ment curat și îl pun în discuție, printre alții, pe stăpânul Dan Voiculescu? Sare să latre la ei și face o emisiune despre așa zișii „fluturași otrăviți“. Din păcate pentru el, are un lătrat de pe chinez care vrea să imite un SaintBernard. Și, în dorința de ași umfla cât mai convingător mușchii, face gafe peste gafe. Pe scurt, e doar un exemplar ridicol, nereușit. Dar la ce teai putea aștepta de la o clonă a unei alte clone? (2004) Aprigul gudurător
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fantoma lui tatuată de nisipuri. N-ar trebui totuși să mă mir. Din deșert nu putea ieși un sfinx care să pună Întrebări, ci numai unul cu fălcile Încleștate Într-un surîs metafizic. Probabil de aceea nici nu poate fi imitat. Sfincșii copiați În Europa sînt niște lei decorativi, fără mister, placizi și sterpi, degenerați parcă prin grădini zoologice. Cel desenat pe vasele antice grecești pentru ars mirodenii pare și el un monstru epigonic, o corcitură arbitrară. Are figura unei femei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-i da ascultare lui Baudelaire care pretindea că natura nu ne Învață nimic decît să dormim, să bem, să mîncăm și să ne ferim ( Deși Arcadia a fost devastată de sensuri de către „păstorii” și „păstorițele” care au vrut s-o imite la Roma În Settecento.) Nu voi crede niciodată, exclama el, că sufletul zeilor locuiește În plante. Dar raporturile noastre cu natura n-au nevoie de zei, ci de un Împărat. Iar acest Împărat este omul. Nu vreau să Înalț aici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să creadă În aripile sale, zburînd cu fața strălucitoare, turmentat de lumina ce-i pregătea mormîntul. Căderea lui e jertfa unui poet, a unui artist, nu moartea unui zburător. De aceea, poate, idealul de a birui gravitația și de a imita păsările și-a luat drept simbol victima, nu performeurul Întîiului zbor. Cum ar spune Hegel, mitologia ca și istoria greacă veche au devenit teritoriul unor foarte mari confuzii. Am ajuns astfel Într-un punct unde avem multe motive să bănuim
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pictate de Gaugain În Tahiti, cu trupurile vegetale parcă, de liane calde, răsucite În soare și unse cu mirodenii, uitînd că pe buzele zeului se lățește un surîs străin de orice pasiune. Și uitînd că sînt inutile eforturile de a imita un suflet olimpian. Cum inutil am Încerca să amestecăm cele mai curate nuanțe de albastru pentru a obține culoarea cerurilor lui Fra Angelico, frumoase ca un descîntec Împotriva morții. Mi-ar trebui sufletul care a Îndemnat mîna să obțină aceste
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
surîsul de care mă tem și care, totodată, mă atrage, astfel Încît va trebui, probabil, mereu să mă dezic de el și să mă Întreb apoi dacă cred aceasta cu adevărat. Undeva În adîncul sufletului meu sper să-l pot imita pe Ulise. Să ascult cîntecul sirenelor fără să-l las să mă piardă. Mă leg de catarg, dar e suficient să mă uit la stîncile albite de lumină pentru a-mi reaminti că libertatea interioară stă În adevărurile rostite fără
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înapoi” și nici „Înainte”. Pentru ei totul e egal și se mișcă pe un cerc. De aceea l-a și pedepsit Apolo pe Marsyas Într-un fel atît de crud, pentru că fluierul lui suna ca o voce omenească În loc să-i imite pe zei...) Brutalitatea Învingătorului n-are de ce să ne surprindă. Nu mai putem privi antichitatea cu ochii Renașterii, care o vedeau exclusiv amicală. Și cu atît mai puțin cu ochii lui Leconte de Lisle, acest mistic al Frumosului care considera
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
altul. MÎngîind statuia, degetele sale așteaptă Înfiorate ca piatra sa Înceapă să palpite și să devină carne omenească. El ne declară astfel cu pasiune că Încrederea grecilor În sculptură mergea pînă acolo Încît o socoteau capabilă mai mult decît să imite viața; s-o Înlocuiască. Desigur, e greu să credem că lumea a Învățat melancolia de la Hamlet sau că secolul al nouăsprezecelea, așa cum Îl cunoaștem, ar fi În bună măsură o născocire a lui Balzac, cum pretinde Oscar Wilde argumentînd că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
s-o Înlocuiască. Desigur, e greu să credem că lumea a Învățat melancolia de la Hamlet sau că secolul al nouăsprezecelea, așa cum Îl cunoaștem, ar fi În bună măsură o născocire a lui Balzac, cum pretinde Oscar Wilde argumentînd că viața imită arta și nu invers; dar e adevărat că arta are flori pe care natura nu le cunoaște și că, după impresioniști, ochiul omenesc a reușit să vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În ritualul bărcilor pescărești. Repet un lucru pe care acum l-am Înțeles bine. Greșeala neoclasicismului, cu statuile sale pictate sau cioplite după modele antice e greșeala lui Orfeu. Din moment ce nu mai avem sufletul vechilor greci, e inutil să le imităm arta, deoarece și În artă privirea Înapoi ucide dacă n-are conștiința ireversibilului. Din acest punct de vedere nu există Întoarcere decît pentru a pustii. Faust a făcut o experiență revelatoare, rămînÎnd cu brațele goale cînd a vrut să smulgă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Oedip spune „omul”, apoi multe alte cuvinte, muntele, cîmpia, marea, țărmul, lumina, nisipul, adevărul, dragostea, speranța, memoria, credința. Iar drumul ne pune să le repetăm. E nevoie de orgoliu pentru aceasta. Dar și de modestia de a zîmbi cînd orgoliul imită natura, care nu ridică piramide pentru că nu regretă nimic, se mulțumește să existe. Acum știu că surîsul sfinxului culcat pe nisipuri nu este un surîs al indiferenței... Ploaia măruntă de-afară cade peste toate ceasurile În care m-am gîndit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spirite 2. 9. Întrucât dobândise multă lumină în urma acestor lecturi, s-a gândit mai serios la viața sa trecută și la deosebita nevoie ce o avea de a face pocăință 3 pentru ea. Atunci a simțit dorința de a-i imita pe sfinți fără a fi preocupat de nimic altceva decât de hotărârea de a face, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ceea ce făcuseră ei. Mai mult, singura lui dorință era, așa cum am spus4, să meargă la Ierusalim imediat după vindecare, impunându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
obiceiul, la faptele de vitejie pe care avea să le facă din dragoste pentru Dumnezeu. Și cum avea mintea plină de faptele cavalerești din istorisirile despre Amadis de Gaula și din alte asemenea cărți, îi veni în gând să le imite 1. Astfel, se hotărî să facă veghea de arme o noapte întreagă, fără să se așeze sau să se culce, stând în picioare sau în genunchi în fața altarului Sfintei Fecioare din Monserrat, unde avea în gând să-și lepede hainele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dinaintea nesfârșitei Tale bunătăți și dinaintea slăvitei Tale Maici, și a tuturor sfinților și sfintelor Curții cerești, pentru că ceea ce vreau și doresc și este hotărârea mea chibzuită - numai să fie spre mai marea Ta slujire și laudă - este să Te imit în îndurarea tuturor nedreptăților, a tuturor ocărilor și a toată sărăcia, atât cea materială 3, cât și cea spirituală, dacă Preasfânta Ta Maiestate vrea să mă aleagă și să mă primească într-o asemenea stare de viață.” 99. Prima notă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]