5,875 matches
-
sfârșit fericit, iar ceilalți unul nefericit, indiferent de modul în care a acționat fiecare dintre ei. Într-adevăr, lui Pertinax și lui Alexandru, care au fost principi noi, le-a fost inutil și dăunător faptul că au vrut să-l imite pe Marcus Aurelius, care ocupase tronul cu drept de moștenire. De asemenea, se va vedea că, pentru Caracalla, Commodus și Maximin, a fost o greșeală faptul că l-au imitat pe Sever, deoarece ei nu aveau însușirile necesare pentru a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fost inutil și dăunător faptul că au vrut să-l imite pe Marcus Aurelius, care ocupase tronul cu drept de moștenire. De asemenea, se va vedea că, pentru Caracalla, Commodus și Maximin, a fost o greșeală faptul că l-au imitat pe Sever, deoarece ei nu aveau însușirile necesare pentru a putea să calce pe urmele lui. Așadar, un principe nou care domnește peste un principat nou nu poate să imite acțiunile lui Marcus Aurelius, și nici nu este necesar ca
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și Maximin, a fost o greșeală faptul că l-au imitat pe Sever, deoarece ei nu aveau însușirile necesare pentru a putea să calce pe urmele lui. Așadar, un principe nou care domnește peste un principat nou nu poate să imite acțiunile lui Marcus Aurelius, și nici nu este necesar ca el să urmeze exemplul lui Sever; el trebuie să ia însă de la Sever acele moduri de acțiune care îi sunt necesare pentru a-și consolida statul, iar de la Marcus Aurelius
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
În curând o vârstă la care borcănelele cu alifii și cutiile cu medicamente sunt de mare folos. Pe terasa de la ultimul etaj, pe care copăcei de plastic cu flori albe, cerate sunt Înfipți În ghivece pline cu un praf ce imită pământul, ea se plimbă dintr-un colț Într-altul cu o nervozitate care-l neliniștește pe buldogul somnolent. Acesta Își urmărește stăpâna cu o curiozitate placidă, și În același timp agasantă. De când s-a luminat de ziuă, terasa pare puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
A fost așezat pe scândura groasă. Nu are viață, deși seamănă Încă izbitor cu ceea ce Înseamnă viață. Nu răspunde la nume, deși Încă Îl mai poartă. Dezvelit și dezbrăcat, pare mai degrabă o păpușă pe care o copilă se pregătește imitând gesturile materne, să o spele. Sub soarele arzător de iunie, ajutorul medicului scoate un instrumentar minim dintr-o sacoșă de plastic. Una după alta ies la iveală un bisturiu, un clește, o foarfecă, o sticlă cu formol, o seringă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și aparatul de fotografiat. Dl.Dornu consideră ca o tranzacție pe zi e suficientă. Avea un aparat de fotografiat defect acasă. Il refuză.Se depărtă grăbit de vânzătorul ambulant. Acasă constată că binoclul de chilipir era doar o jucarie care imita un binoclu militar adevărat. Nici vorbă de vedere nocturnă în infraroșu. E adevarat că putea vedea clar ferestrele blocului vecin în timpul zilei,iar seara marile pete de pe Lună. Fusese păcălit ! „Nu intră -nici la blînd îndemn, Nici la poruncă de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mea îmi este dată pentru mai mult, pentru a privi spre înălțimi, iar Maria, o rog să mă tragă spre ea, spre ceruri. După sf. Liturghie, d.l Py mă plimbă puțin prin centrul orașului, arătându-mi o grădină care imită grădina de la Versailles a lui Ludovic al XIV-lea. Imi arată apoi și multe case care coboară, ca la Veneția, în apa râului Agout și-mi spune că în apele acestuia nu cu mult timp înainte oamenii prelucrau pielea animalelor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sine și de convențional, pentru a nu spune mediocru, ca Don Quijote, care, în mijlocul jelei și al lacrimilor celor care se aflau acolo, își dete duhul, vreau adică să spun că se săvârși din viață.“ A ține minte, a repeta și imita, aceasta a fost întotdeauna partea mea tare. A fost o coincidență ciudată, a spus mama. După aceea tata a întrebat dacă asta avea într-adevăr vreo însemnătate. Nu, am spus eu. De bună seamă că nu a avut. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vor fi desenele mele. Promit că nimeni nu va observa diferența. E, ca să spun așa, o operă a vieții la mâna a doua. Acest lucru nu trebuie trecut sub tăcere. Secundară, vor spune mulți. Eu sunt profund conștient de asta. Imit un maestru și nimic mai mult. Dar un asemenea fapt nu mă împiedică să fiu mândru de ceea ce am făcut. Umilința, arta și mândria îmi vor rămâne. Nu pot să mă fac mai neînsemnat decât sunt. Umilința, mândria și arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
îi dă greutate instrumentului și păstrează corzile mult mai bine acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt prinse corzile o întindere mai bună. în climatul nostru rama de metal este o necesitate. Pianul cu ramă de lemn nu poate imita niciodată sunetul atât de râvnit al unui pian cu coadă. în toate casele în care se pune preț pe calitate și profunzime spirituală pianul trebuie să aibă ramă de metal. Sus, în vârful unuia dintre copacii morți, atârna lupa bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe platforma din fața rampei de descărcare. Ne-a așezat ca și cum am fi fost un detașament de soldați înainte de bătălie. Și ne-a vorbit serios și cu emoție. Brusc am văzut cât de tare semăna cu bunicul. Da, părea că-l imită. în acest loc, a spus el, făcând niște gesturi care prevesteau un miracol, trebuie să învățăm să privim cu o anume ironie tot ceea ce e sfânt în existență. Noi știm că majoritatea lucrurilor pot fi arse. Asta nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cadență, când desincronizat, păreau că întrețin o conversație. Pașii lui ritmați înaintând spre țelul lor semănau cu pledoaria unui avocat; pașii ei inegali aduceau mai degrabă cu un șir de interjecții. Charlot își dădu seama că viața lui de acum imită cu multă exactitate viața pe care își imaginase că o va trăi, fiind în realitate foarte departe de ea. Dacă ar fi ajuns să se căsătorească și să-și aducă soția la St Jean, ar fi mers cu ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
încep reportajele, își trage picioarele de pe măsuța de cafea și se apleacă în față, cu coatele pe genunchi, legănându-și alene cutia de bere între picioare; ochii îi sunt însă fixați pe ecranul televizorului, iar când vorbește reporterul, Ben îl imită în mod repetat, până când vocea lui aproape că nu poate fi separată de cea a reporterului. ― Până la sfârșitul anului trecut, această clădire abandonată care se află într-unul din cele mai la modă cartiere ale Londrei a fost ignorată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la gluma ei și iese din birou. Dă fuga la Simon. ― Ai auzit? îi spune el, radiind de fericire. ― Da. E extraordinar, nu? ― Dar suntem acolo la treabă, Simon, și va fi o muncă a naibii de grea. Ben o imită înspăimântător de bine pe Diana, iar Simon se prăpădește de râs. ― Fii serios, amice, îi spune el. Interviul e într-o singură zi, după care păsărici și băutură în restul săptămânii. ― Simon, spune Ben pe un ton serios. Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa de oribil, am adăugat eu. —Nu-i așa? a dat el din cap. M-am dat peste cap să pot ține pasul cu anecdotele haioase ale lui Luke. Avea niște întorsături de frază minunate și un talent deosebit de a imita tot felul de accente, așa că o clipă era un bandit mexican, în clipa următoare un președinte rus, iar în următoarea un polițist obez din Kerry pe cale de a aresta pe careva. Viața lui părea plină de culoare în mijlocul unei lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gesturi care o făceau să arate ca o femeie cu bărbie dublă cuprinsă de o furie ipocrită. —întrebați-le pe oricare dintre fetele de-acolo, a întrerupt-o Dermot înfocat. —întrebați-le pe oricare dintre fetele de-acolo, l-a imitat Chaquie răutăcioasă. Sau vrei să spui pe una dintre fete în special? Se simțea clar că interesul tuturor crescuse dramatic. Știu exact ce faci, Dermot Hopkins, a continuat Chaquie. Pe mine mă faci alcoolică, nu recunoști că am avut vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru ca flacăra să izbucnească, ba chiar tu știi și de ce se aprinde fosforul prin frecare. Pentru cineva care însă nu a mai văzut așa ceva în viața lui, un sălbatic, de exemplu, lucrurile nu sunt de loc atât de simple. Chiar dacă imită gesturile pe care le-a văzut, nu-și va explica niciodată fenomenul. Ce se întâmplă atunci? Ei, ce se întâmplă? ridică Cristian din umeri. Singura explicație pe care și-o dau oamenii când nu înțeleg ce se întâmplă este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fac eu. Cu un efort care îl slei aproape de puteri, se ridică în șezut. Apoi, cu mișcări greoaie, inspectorul se târî până la marginea încăperii și rămase acolo cu spatele rezemat de perete. Simion Pop se strădui și el să-l imite. După clipe lungi, care nu păreau să se mai sfârșească, era alături de ginerele său. Din cauza efortului, gâfâia puternic, aproape își pierduse răsuflarea. Voi încerca să mă ridic în picioare, șopti Cristian după ce îl lăsase să-și revină. Tu rămâi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
două acte O soaré la mahala sau Amestecul de dorințe, vodevilul Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt și „comedia vodevilă” Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc. Satire ale moravurilor vremii, ele ridiculizează încercările proaspeților îmbogățiți de a imita „naravurile boierimii”. Amănuntul focului izbucnit la biserica Amzei, pe care plăpămarii se reped să-l stingă, devine o mică obsesie viitoare pentru I. L. Caragiale, care-l introduce aluziv în O scrisoare pierdută (Pristanda era „prăpădit de obosit de la foc”) și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
simți, îmi spunea. Dacă sufletul tău e frumos, totul în jur e la fel. Nimeni n-ar trebui să fie ursuz. Viața e prea scurtă să o risipim cu lamentări. Pentru asta au fost inventate bătrânețile, îmi spunea râzând și imitând o babă în cârje. Se maimuțărea tremurând din toate încheieturile, apoi îndreptându-se cu mâinile peste capul meu îmi spunea cu aer teatral, strangându-și buzele în gură de parcă n-ar mai fi avut niciun dinte: Copil prost, nu mai sta
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Durerea celor din preajmă, mă afecta în mod direct și m-am trezit lângă ea. Știu că deranjez, i-am spus, totuși vreau să mă primești lângă tine. Pleacă Gonzales! De ce mă alungi? Vrei să-ți iei revanșa? o întrebam imitând un glas de copil răsfățat care amintea de Creața și care știam ce mult o enerva... Nu mă mai vrei...? Hai, ia-mă! îi spuneam teatral descheindu-mi cămașa și dezvelindu mi mușchii de broască rahitică. Sunt al tău... dar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
simțeam în largul meu. Le uitasem mirosul a curat și a vise. Trăgeam aer adânc în piept și încercam să nu mă mai gândesc la nimic. Îmi ascultam respirația cum se odihnește și ea. Inima îmi bătea un ritm lent, imitând pasul obosit al unui cal care abia se întorcea de la târg. Afară vântul șoptea printre brazi versuri încă nescrise. Aveam corpul greu, de parcă ceva mă atrăgea spre pământ. Mă întorceam repetat cu gândul în mine încercând să-mi dau seama
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bine, acum sunt dispusă să ți-l prezint. ― Slavă Domnului! am spus ironic. Nu știu cum altfel ar fi continuat planeta să se Învârtă În jurul soarelui. ― Ție chiar nu-ți pasă? Se pare că accidentul chiar ți-a afectat creierul, zise Maria imitând prost surprinderea. Înainte ai fi dat orice să te bagi În viața mea personală. Am dat ochii peste cap, lăsând să-mi scape un mic chicot. ― Exagerezi! ― Ok...ce trebuie să fac ca să te reanimez, Alisia? M-am strâmbat. Nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
gongului și cele două ore treceau repede, fiecare frază era clară; când suna, punea creta jos și părăsea sala. La el, examinarea începea dimineața la ora 7, iar seara era gata. Ulterior, când am devenit profesoară, am încercat să-l imit: cu punctualitatea știu sigur că am reușit, cu claritatea explicării numai foștii mei elevi pot spune. Am fost ultima generație de studenți care a dat examenul de stat după patru ani. Colegii m-au ales șefă de promoție, cu toate că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
câțiva pași și a intrat în apă. Câteva broaște au sărit speriate, dar el nu le-a băgat în seamă. Cândva se speria de ele. Mai târziu, s-a obișnuit cu prezența lor, le asculta concertele necontenite și chiar le imita uneori. Ele tăceau atunci. Îl ascultau puțin și își reluau cântarea în cor cu mai multă forță. Parcă se întreceau. S-a spălat pe brațe, pe față și pe trup până la mijloc și s-a urcat din nou pe pod
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]