6,102 matches
-
Diviziei 1 cavalerie la care s-au adăugat unele ale Diviziei 8 Infanterie: Regimentului 37 Infanterie „Alexandru cel Bun”, un batalion din Regimentul 29 Infanterie și 1 baterie din Regimentul 12 Artilerie, precum și unele din Divizia 9 Infanterie: Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni”. Împotriva armatei regulate, sprijinită cu întăriri, bine organizată și echipată cu armament și muniție modernă (inclusiv cu suport de artilerie), rebelii nu au putut avea succes. În plus, deficiențele coordonării dintre detașamentele roșii și albe au scăzut eficiența ooperării
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
foarte ferm și extrem de dur, generalul comandant le-a cerut soldaților prost îmbrăcați și aflați în condiții de iarnă cu frig siberian, să pedepsească pe toți cei care atentau la integritatea teritorială a tânărului stat român. Aflat în Regimentul 37 Infanterie din Botoșani, "sublocotenent"ul Nicolae Coroiu a povestit în memoriile sale cum li s-a cerut militarilor români, ca acolo "„unde se găsesc arme la case să-i împuște, să dea foc caselor și să se îmbrace cu haine de la
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
tabăra de instruire. Practic, Steve Rogers devenise "Captain America", o mașină perfectă de luptă împotriva naziștilor. De-a lungul celui de-al doilea război mondial, Captain America și Bucky Barnes au luptat împotriva naziștilor în primul batalion din regimentul de infanterie 26 "Blue Spaders". Cu câteva luni înainte de atacul de la Pearl Harbour, Captain America avea să-și facă apariția în benzile desenate în martie 1941. Inamicul principal cu care se înfruntă Captain America era liderul Germaniei Naziste, Adolf Hitler, ajutat de
Captain America () [Corola-website/Science/328031_a_329360]
-
incendii, muncitorii aprinzând prăvăliile de băuturi alcoolice, iar forțele guvernamentale au atacat primele baricade, la început fără prea mult succes. Reprezentanții țariști au cerut întăriri, care au sosit de la Częstochowa, Varșovia, și din taberele de instrucție. Mai multe regimente de infanterie au pătruns în oraș. În cele din urmă, forțele rusești trimise să suprime muncitorii numărau șase regimente de infanterie și mai multe de cavalerie. Chiar și așa, situația escalada către o insurecție în toată puterea. La 23 iunie, toate industriile
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
succes. Reprezentanții țariști au cerut întăriri, care au sosit de la Częstochowa, Varșovia, și din taberele de instrucție. Mai multe regimente de infanterie au pătruns în oraș. În cele din urmă, forțele rusești trimise să suprime muncitorii numărau șase regimente de infanterie și mai multe de cavalerie. Chiar și așa, situația escalada către o insurecție în toată puterea. La 23 iunie, toate industriile, atelierele, prăvăliile și birourile s-au închis, muncitorii și forțele guvernamentale ciocnindu-se. Unele din cele mai grele lupte
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
special selecționați și antrenați pentru viteză, achingiii puteau depăși cu ușurință cavaleria grea. Într-o serie de campanii otomane, precum cea de la Krbava, achingiii au fost singurele forțe participante la luptă, care au acționat fără sprijinul cavaleriei grele sau a infanteriei. Achingiii au fost folosiți datorită marii lor mobilități pentru operațiuni de recunoaștere, pentru operațiuni în adâncimea teritoriului inamic pentru dezorganizarea aprovizionării, sau ca forță de anagardă, pentru atacuri împotriva populației locale. Datorită statutului lor de forțe neregulate, ei nu se
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
l-a ajutat pe fratele acestuia (Simion Movilă) să obțină pentru scurt timp tronul Țării Românești, reușind astfel să extindă influența Poloniei până la Dunărea de Jos. În 1600 și 1601 a luat parte și la războiul dus împotriva Suediei, conducând infanteria forțelor polono-lituaniene în Livonia, unde a recucerit câteva fortărețe: Wolmar la 19 decembrie 1601, Fellin la 16 mai 1602 și Bialy Kamien la 30 septembrie 1602. Dificultățile campaniei i-au agravat însă starea de sănătate și l-au obligat să
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
anti-revolte au fost trimise la ordinele lui Rokossowsky. Circa 53-80 de oameni au fost uciși și peste 300 răniți datorită împușcăturilor, când și-au făcut apariția Diviziile Armate 10 și 19, susținute de Corpurile 2 Armate și Diviza 4 de Infanterie. Cyrankiewicz a încercat să le inducă teamă protestatarilor. În discursul său larg mediatizat, amenința: orice provocator sau lunatic care va îndrăzni să ridice mâna împotriva conducerii poporului să fie sigur că această mână va fi tăiată. Zdruncinată din temelii, a
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
înconjurat de un inel de fortificații din beton construite pe trei creste. În oraș au mobilizat un întreg arsenal, iar marina a construit forturi pentru a apăra portul. Între 10 - 18 iunie, ofensiva diviziei a IV artilerie, împreună cu regimentul 505 infanterie parașutiști și divizia 82 aeropurtate americane, au spart linia de apărare germană, care se intindea de la, Quineville, prin Montenburg și Chef du Pont, pâna la Carentan, și au înaintat spre extremitatea vestică a peninsulei. Trupele americane au obținut aici o
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
doua. Rainulf și-a grupat toată cavaleria cu diviziunile sale în linie. Regele Roger și-a grupat armata în opt diviziuni. Acestea erau dispuse în dreptul aripii în coloană a lui Robert, anume o diviziune în fața celeilalte. Trupele regale, care includeau infanterie musulmană, se spune că ar fi cuprins 3.000 cavaleriști și 40.000 infanteriști, "cifre care erau desigur exagerate." Forțând o trecere, armata rebelilor se afla "într-o poziție periculoasă tactic, dat fiind că, având râul în spate, ar fi
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
unei retrageri în ordine de-a lungul singurului pod peste Sarno." În 24 iulie, într-o zi de duminică, Roger a pornit confruntarea, provocându-i pe cavalerii principelui de Capua. Trupele regale au spart primele două linii ale lui Robert. Infanteria capuană s-a retras peste podul proaspăt construit, care s-a prăbușit și se presupune că un număr de 1.000 de cavaleri ai rebelilor s-ar fi înecat. Cea de a treia diviziune capuană s-a menținut însă pe
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
diviziuni creând panică asupra celorlalte. Regele a scăpat cu greu către Salerno, fiind păzit de numai patru cavaleri. Victoria răsculaților era astfel categorică. 700 de cavaleri au fost capturați, ca și 24 de baroni din trupele regale, alături de tabăra regală. Infanteria regală a suferit pierderi grele în deruta creată. Prada a fost imensă, potrivit atât simpatizantului cauzei rebelilor Falco de Benevento, cât și episcopului regalist Henric de Sant'Agata. Printre bunurile capturate se număra și bula antipapei Anacletus al II-lea
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
al II-lea intra în directă contradicție atât cu regele Roger, cât și cu tânărul duce Roger al III-lea. Rainulf ridicase o armată de 800 de cavaleri pe cont propriu, pentru a completa forțele trimise din Germania, precum și o infanterie pe măsură. El nu își dorea cu adevărat confruntarea militară, însă Roger și fiul său, alături de proaspăt supusul Sergiu al VII-lea, au pornit în marș împotriva sa. Regele Roger a hotărât să atace la Rignano, supranumit "Balcone delle Puglie
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
arabi și de greci. În orașe, musulmanii, care și ei menținuseră asemenea drepturi de la cei cuceriți, și-au păstrat moscheile, cadiii, ca și libertatea comerțului; în regiunile rurale însă ei au fost transformații în servi. Roger și-a constituit baza infanteriei sale din rândul musulmanilor; Sfântul Anselm, vizitându-l cu ocazia asediului Capuei din 1098, a găsit "corturile brune ale arabilor [care erau] inumerabile". Cu toate acestea, elementul latin a început să prevaleze, pe măsură ce longobarzii și alți italieni s-au deplasat
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
fosta URSS. S-au fabricat variante ale armei în Bulgaria ( și AKS-74U), Germania de Est (MPi-AK-74N, MPi-AKS-74N, MPi-AKS-74NK) și România (PA Md. 1986). Alături de fostele republici sovietice și țări din Europa de Est mai folosesc AK-74 Mongolia, forțele speciale din Coreea de Nord, și infanteria navală a Armatei Vietnameze. AK-74 este o adaptare al armei de asalt AKM cu cartuș 7,62mm la calibrul 5,45mm și câteva îmbunătățiri. Rezultatul îmbunătățirilor a fost o armă mult mai precisă și fiabilă decât AKM. Interschimbabilitatea pieselor între
AK-74 () [Corola-website/Science/328264_a_329593]
-
(n. 18 octombrie 1838, Lugoj - d. 1 august 1925, Viena) a fost un înalt ofițer de origine română în armata imperială a Imperiului Austriac, respectiv în Armata Comună a Austro-Ungariei, comandant al regimentului de infanterie "Karl Alexander Großherzog von Sachsen-Weimar-Eisenach" nr. 64, apoi avansat la gradul de general-maior ("Generalmajor") și președintele al asociației române de la Viena precum responsabil pentru ridicarea bisericii române ortodoxe în capitala Cisleithaniei. Încă de la vârsta de 10 ani viitorul general a
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
Saxonia-Weimar în Austria. În ziua de 1 noiembrie 1887 a fost trecut la rangul de maior, apoi la 1 mai 1892 la cel de locotenent-colonel. În ziua de 1 mai 1895 a fost numit colonel și comandant al regimentului de infanterie "Karl Alexander Großherzog von Sachsen-Weimar-Eisenach" nr. 64. La cererea sa, împăratul Franz Josef I al Austriei a aprobat pensionarea lui in ziua de luni, 15 martie 1896, și l-a onorat cu Ordinul Militar de Merit cu decorația de război
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
înrolat în armată în 1892, fiind cadet până în 1896, de unde a fost admis la Academia de cadeți din Berlin-Lichterfelde, pe care a absolvit-o cu succes în 1899. În martie 1899 a fost promovat locotenent și mutat la Regimentul de infanterie 155. În 1 octombrie 1903 a fost avansat la gradul de maior la batalionul 2 al regimentului. A fost admis la Academia Militară Prusacă din Berlin din octombrie 1908, absolvind academia în 21 iulie 1911. După absolvire a servit în
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
din Reichswehr la 31 ianuarie 1932 cu gradul de general-locotenent. După retragere s-a afiliat organizației veteranilor „Căștile de oțel”, care mai târziu a fost încorporat în SA, apoi în SS. În noiembrie 1934 a fost transferat la unitatea de infanterie motorizată SS-Verfügungstruppe și a fost numit instructor al trupelor SS din Braunschweig, fiind promovat în rangul de Brigadeführer SS. Hausser a servit în Campania poloneză din 1939 în calitate de observator, cu unitatea mixtă Wehrmacht / SS Panzer Division Kempf. În octombrie 1939
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
trupelor SS din Braunschweig, fiind promovat în rangul de Brigadeführer SS. Hausser a servit în Campania poloneză din 1939 în calitate de observator, cu unitatea mixtă Wehrmacht / SS Panzer Division Kempf. În octombrie 1939 SS-VT s-a format ca o divizie de infanterie motorizată cu Hausser la comandă. El a condus divizia, mai târziu redenumită 2. SS-Panzer-Division Das Reich, în campania franceză în 1940 și în primele etape ale Operațiunii Barbarossa. Pentru serviciile sale în Rusia în 1941 Hausser a fost distins cu
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
(numele complet: Friedrich Heinrich ) (n. 18 decembrie 1869, Köln, Rheinpreußen / Prusia Renana - d. 13 februarie 1918, București) a fost un ofițer al armatei regale din Regatul Prusiei. În 1888 a intrat în rândurile armatei în Regimentul 4 Infanterie saxon. În 1889 a fost detașat la Marele Cartier General, unde a fost definitivat pe post în 1902. Între 1912 și 1914 a lucrat la Statul Major al Corpului de armată XIX din Leipzig. La 1 aprilie 1914 a fost
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
mercenari au fost de multe ori motivați din punct de vedere ideologic să sprijine un anumit guvern, nefiind intersați de plata unor sume mari de bani. A fost cazul de exemplu „British South Africa Police” (BSAP), un grupare paramilitară de infanterie ușoară format de Cecil Rhodes, aflată la începutul existenței sale sub controlu direct al Companiei Britanice a Africii de Sud (British South Africa Company). Această grupare militară a activat fără întrerupere din 1889/1890 până în 1980. Criza congoleză (1960-1965) a fost o
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
de 100 de ani Frizianul Pier Gerlofs Donia a condus un grup de mercenari „Grupul negru din Arum” împotriva autorităților habsburgice din Cele 17 Provincii. Ei au luptat în principal tot împotriva unor mercenari. Mercenarii elvețieni au format unități de infanterie foarte eficientă pe parcursul secolelor XV-XVI. În timp însă, formațiunile lor relativ rigide au devenit mai puțin eficiente și vulnerabile la focul archebuzelor și pieselor de artilerie, care au cunoscut o tot mai puternică dezvoltare în acea perioadă. În această perioadă
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
ai perioadei, contele Patrick Sarsfield, a fost ucis în bătălia de la Laden, pe când lupta de partea francezilor. Se povestește că ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Măcar dacă asta ar fi fost pentru Irlanda”. Aproximativ o treime dintre regimentele de infanterie ale Armatei Regale Franceze de dinaintea Revoluției franceze era formată din soldați străini. Cel mai numeros grup de mercenari străini era format din cele 12 regimente elvețiene. Alte grupuri importante erau formate din Brigada irlandeză și, după ce recrutarea „gâștelor sălbatice” a
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
din această ultimă perioadă a apărut în timpul bătăliei de la Bailén, când „elvețienii roșii” (numiți astfel după culoarea uniformelor lor) din cadrul armatei franceze au fost obligați să lupte împotriva „elvețienilor albaștri” din armata spaniolă. „Atholl Highlanders” sunt un regiment privat de infanterie format de ducele de Atholl în 1839 strict pentru a fi folosit în cadrul ceremoniilor. Acest regiment a primit un statut militar oficial din partea reginei Victoria în 1845 și este în zilele noastre ultima armată privată din Europa cu statut legal
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]