5,195 matches
-
și sensibil. Intrăm în sufragerie, intru în alte timpuri, cărțile așezate frumos, pianul deschis, miros de scorțișoară. "Îmi place muzica" zice. În copilărie ascultam muzică, în familia mea toți am iubit arta!". Trec dintr-o încăpere în altele și mă izbesc trei lucruri: cărți multe, o casă primitoare și mirosul de scorțișoară. Ne cocoțăm pe scaune (parcă suntem în alte timpuri!) și începem să...sporovăim. Angela face o cafea la ibric, de undeva se aude o muzică veche, mi-o imaginez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
strălucit prin absența popularizării evenimentelor. A.B.La ce vă referiți concret? Mă refer, desigur, la presa cotidiană, a cărei ignoranță s-a exprimat în toată splendoarea ei. Dacă ați citit comentariile apărute în diversele publicații din București, ați fost izbiți de faptul că ziariștii noștri se scaldă în preistoria literei imprimate. Altfel spus, capacitatea lor de interpretare a fenomenului literar a rămas pe undeva, pe la începuturile anilor '90, mulți dintre autorii evocați în această presă bizară nu au mai scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Boone e numele unui vestit vânător, care În ciuda imenselor greutăți și primejdii pe care le Întâmpina din partea indienilor, Între 1773-1775 a făcut cunoscută măreția vestului și a contribuit la Începerea colonizării sale. Duminică, de obicei din loc În loc, călătorul e izbit de pâlcul de mașini Îngrămădite În jurul unei modeste construcții, care e biserica. Aici nu sunt biserici mari, costisitoare, ca În Europa. Biserica e separată de stat. Sunt nu mai puțin de 212 comunități - secte religioase. Fiecare e liber să-și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
despre 'haremul surorilor de cruce', însă O. se încăpățâna să nu vorbească compromițător despre Mișcarea Legionară. Enervat de invocarea lui Dumnezeu, Țurcanu l-a lovit din nou, până când victima s-a făcut ghem la picioarele sale, după care l-a izbit de perete, cerându-i să recunoască motivul pentru care se întorsese din Germania. O. a refuzat încă o dată să răspundă mincinos, iar Țurcanu, scos din minți de îndârjirea lui, l-a jucat în picioare, înfigâdu-și călcâiele și apăsând cu toată
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la soția acestuia : disprețul față de poporul peste care stăpâneau. A.M.P. : Sunt convinsă că ne disprețuiau foarte mult. Pentru că, de fapt, asta era una din caracteristicile regimului. Și aveau de ce să ne disprețuiască. Cine prindea anii ’80 ca adult se izbea de trăsĂturile care aș zice că deosebeau comunismul românesc de ce aveam să văd mai târziu în țările din jur. Prima, cea cu penetrarea vieții private, dacă ne-am referi doar la politica demografică a lui Ceaușescu, am numit-o deja
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
prima femeie avocat, a depus ieri cuvenitul jurământ, fiind înscrisă în Baroul din Iași.” * Dar ce reprezintă dl Iancu Flondor? - se întreabă Bucovina, parcă pentru a răspunde cititorului careși purta pe buze întrebarea. Expansiunea în Bucovina a politicianismului s-a izbit de dârza împotrivire a dlui Iancu Flondor. Două lumi se măsuraseră, lumea de proaspătă propășire, ridicată în mocirla vechiului regat și lumea tradiției românești. Una în zbaterea disperată a agoniei, cealaltă în impresionanta înverșunare a reînvierii. Dl. Flondor a izbit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
izbit de dârza împotrivire a dlui Iancu Flondor. Două lumi se măsuraseră, lumea de proaspătă propășire, ridicată în mocirla vechiului regat și lumea tradiției românești. Una în zbaterea disperată a agoniei, cealaltă în impresionanta înverșunare a reînvierii. Dl. Flondor a izbit scurt, masiv. Gestul său ne-a trezit nu știu de ce amintirea unei lovituri decisive de bâtă peste botul unui râmător.” - spun Pamfil Șeicaru și Cezar Petrescu în al lor „Pe noul front.” Despre I. Flondor, N. Iorga nota în „Neamul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Gavrilă Ogoranu, delațiunea constituie temelia oricărui regim totalitar. Practicarea denunțului la asemenea proporții nu asigură doar materialul informativ pentru poliția politică, ci, mai grav, deformează societatea. Cum și precizează Monica Lovinescu: Cînd delațiunea intră în moravuri, cînd nu se mai izbește de pragurile conștiinței, teroarea pură poate cădea în cotidian, victima e gata condiționată". Doina Jela nu uită a consemna și reproșa implicarea scriitorilor, ditirambii înălțați de aceștia la adresa muncii forțate de la Canal (să nu uităm că aici munceau, în principal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tot corpul pînă cădeai în nesimțire, erai înfășurat în cearșafuri ude și urma bătaia pe răni deschise, peste plăgile mai vechi. Erau provocate cu predilecție durerile violente: te obligau să te bați cap în cap cu altul sau să te izbești singur cu capul de pereți pînă se umfla capul; îți fracturau coastele; te băteau la vîrful degetelor și la fluierele picioarelor; te loveau cu vîrful pantofului în ficat (lovitura Diaca); te strîngeau de gît și jucau cu genunchii pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acuzat de deținerea unor publicații interzise, pe care, în realitate, nu le văzuse niciodată. La Darabani va intra pe mîna comisarului-șef Carol Hudescu (Segal) specialist în anchetă și tortură. Anchetele se desfășurau după miezul nopții, după următorul tipic: "Caraliul izbea ușa și zicea: "Cutare, ieși la cercetări! Ce, nu-ți place Partidul?" Pe sală, erau pregătite două capre de lemn, cu o scîndură deasupra. Deținutul era legat de scîndură, cu fața în jos, iar la comanda șefului curgeau loviturile, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trei gardieni care l-au scos din celulă l-a îmbrîncit: mișcă-te mai repede, și tatăl meu a căzut jos și atunci l-au luat la înjurături și la izbituri cu picioarele în cap, în stomac și l-au izbit și în față, i-au scos ochiul la circa zece centimetri, așa cel puțin îmi spunea al doilea supraviețuitor care există astăzi, pentru că Diaconescu a murit. Dar Daconescu care mi-a zis: am țipat la ei, dar lăsați-l în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puritate sufletească. Este anchetat de locotenent major de securitate Constantin Voicu, căruia îi face un portret foarte exact și care prin permanente torturi voia să afle ce a făcut Florinel dușmănos! Iată cum se desfășura o ședință de anchetă: Cînd izbea cu bastonul de cauciuc, păstra o anumită demnitate; cînd năvălea asupra mea cu pumnii, cu palmele, cu picioarele, se schimonosea de parcă ar fi suferit de viermi intestinali. El însuși avea mișcările zvîrcolite ale unui limbric eliminat din mediul lui natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
detenției începe cu Jilava, vechiul fort de apărare al Capitalei convertit în pușcărie. Intră în celulă după miezul nopții, frînt de oboseală după trecerea chinuitoare printre furcile administrative ale preluării. Are senzația că a intrat într-un mormînt. "M-a izbit doar o putoare de neînchipuit, o putoare esențială, cosmică amețitoare, ucigașă otravă. Cineva dintr-un pat din stînga intrării m-a apucat de mînă și mi-a făcut loc lîngă el. Am adormit într-o clipă. Dimineața, pe lumină, noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
grijă ceea ce credea el că sînt buruieni, înlătura prudent smocurile sălbatice, iar atunci cînd aduna țarina în jurul plantei selectate se bucura că, în sfîrșit, din inima mușuroiului construit cu atîta migală se înalță biruitoare o frumoasă tulpină. Pornea mai departe, izbea încrîncenat cu sapa în pămîntul nisipos, amestecat cu cochilii de melci, fără a reuși totuși să se țină în rînd cu ceilalți săpători. Pe urma lui, la doi pași distanță, venea un soldat din cordonul de pază, cu un cîine-lup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
decît rîndurile din dreapta sau stînga: era mai verde, de un verde intens, mușuroaiele se aliniau mulțumitor, iar unele plante răsăreau drept, mai înalte și mai viguroase. Ezita: cum să smulgi un fir gata prășit? Pentru a-l lămuri, soldatul îl izbi cu patul pistolului automat între umeri; nu cunoștea metodă mai bună de a împărtăși și altora din tainele lucrării pămîntului. Tu nu vezi că ai tăiat porumbul și ai lăsat stuful? Cu dinții, cu dinții să-l smulgi! Numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
previzibile, cei doi amici, care abia se cunoscuseră, știau că fac parte din categoria opusă de oameni, care se aruncă în gol, cu inima deschisă, neștiind dacă destinul îi va urca pe treptele lui strălucitoare Andrei Ruse 26 sau va izbi cu ei de pământ, cu o așa forță, încât să nu se mai poată ridica niciodată. — Toți vorbesc despre dragoste, domnișorule Cristian, ai văzut ? îi șoptește Pribeagu. Dar dacă nu îți lași inima să se îndrăgostească și să iubească totul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
singur. Când am trecut pragul, am văzut un omuleț scund, cu o figură inteligentă, cu privirea ageră, cu mustața în furculiță, pe jumătate îngăl- benită de nicotină, iar la gât cu o cravată neagră, gen lavalieră. De la intrare, m-a izbit un miros închis de mucuri râncede de țigară și un aer îmbâcsit în care Balay stătuse zile în șir fără să iasă, mâncând pe apucate și lucrând cu furie la ultimul său marș pentru fanfară. Avea scrierea măruntă, dar caligrafică
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că... ai devenit un lepros social!”. Am dat din cap și am Încercat să zâmbesc, dar În mintea-mi strigam: - Oho, prietene sau... fost, cald, prieten, dar de când! Sunt un „lepros social” de la o fragedă vârstă și „ea” m-a izbit cu atâta vehemență, această boală care răspândește o inestimabilă duhoare, Încât, În prostia tinereții și a lungii mele singurătăți, am simțit chiar ispita revoltei! Da, a revoltei contra zeilor, Îmi Închipuiam, prostul de mine, că sunt nu un paria al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sute de ori și care, deodată, prinde semnficații neașteptate. De ce ne este nouă frică de moarte?... Numai pentru că ea retează, „ghilotinează” existența sau și pentru că ea, ceea ce numim astfel indiferent că forma ei este masculină sau feminină, ne Împinge, ne „izbește” fără cruțare sau răgaz de un ultim și definitiv „bilanț”? Nu cumva spaima de acest „bilanț”, „județ”, Întrece adesea spaima ancestrală și biologică?!... În cele mai multe cazuri, se pare că acest „județ” vine Întotdeauna „prea devreme”, de parcă tot ce am trăit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
copilăriei și tinereții noastre, după ce ne-au „Îndoctrinat” atâtea cărți și atâția mari autori! Pe cine să mai crezi, Încotro să-ți mai Îndrepți ochii?!... Da, dragii mei lectori, iată ce dar rar și prețios al vieții este speranța; cea izbită la pământ de atâtea ori, sufocată uneori de noi Înșine, din prea mare ambiție sau lăcomie de existență imediată, și care, precum pasărea Phoenix, renaște din propria-i cenușă. Piară-mi ochii tulburători din cale Vino iar În sân, nepăsare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și germane, este un demiurg, un făurar - ca și Hefaistos, cel care bătea la roșu armura lui Marte, războinicul! - care concepe, „desenează”, insuflă viață și protejează nu numai „personajele”, dar și „ideea” de personaj: acea „monadă”, unitate umană, care se „izbește” de altele, mai mult sau mai puțin asemănătoare, aflate Într-un viu și dur proces de atracție-respingere, dar și „izbit”, frământat, chinuit și salvat, uneori, de propriile sale contradicții și pulsiuni interne, un real și adeseori vast „teatru de operațiuni
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
concepe, „desenează”, insuflă viață și protejează nu numai „personajele”, dar și „ideea” de personaj: acea „monadă”, unitate umană, care se „izbește” de altele, mai mult sau mai puțin asemănătoare, aflate Într-un viu și dur proces de atracție-respingere, dar și „izbit”, frământat, chinuit și salvat, uneori, de propriile sale contradicții și pulsiuni interne, un real și adeseori vast „teatru de operațiuni” și, aproape Întotdeauna, personajul este un luptător, uneori victorios, adeseori Învins, și apropierea romancierului de demiurgul Hefaistos nu este Întâmplătoare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
neîncrezătoare În sine, deoarece, cum spuneam, noi, oamenii moderni și „păgâni” am pierdut nespus de multe lucruri, privilegii ale celor ce scriau și deșteptau miturile; nu numai legătura cu zeii, ca și oportunitatea de a-i Întâlni, de a te „izbi” de ei În mijlocul unei Încăierări sau dileme de sânge, dar și credința În posibilele miracole: cele ale naturii și ale vieții „de aici” și unul din acestea ar putea fi și revelația, „iluminarea” propriului destin. Ce nu e În nici un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
poteca pietruită, spre intrare. - Wendy, sunt la ușa din față, am zis calm. Scoate-i pe copii. Acum. Victor continua să latre, undeva în spate, apoi lăstratul se transformă în urlet. Am început să bat rapid la ușă, apoi am izbit cu toată puterea. Wendy deschise ușa, speriată, cu Sarah tot în brațe, iar fetița zâmbi când mă văzu. Robby stătea în spatele lor, palid și speriat. - Domnule Ellis, nu e nimeni în casă în afară de noi... Am împins-o la o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-se, am lăsat capul jos și m-am repezit spre pub-ul din campus, The Café, adăpostindu-mă sub copertina de la intrare, ținându-mă de stâlpul de lemn, dar pe urmă mi-am desprins mâna, lăsând pumnul vântului să mă izbească de zid. Bătea atât de puternic încât un automat de lângă mine fu trântit la pământ. Când am privit în sus, printre pleoape, am zărit brațele ceasului din turn zbătându-se ca niște pendule. Efectiv puteai auzi vântul mârâind. (Am închis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]