5,763 matches
-
, Rosa (12.IV.1907, Voghera, Italia), istoric și critic literar, traducătoare italiană. Licențiată în litere magna cum laude a Universității din Milano (1931), a fost profesoară de limba și literatura italiană la Universitatea din București, la Câmpulung și la Universitatea din Cluj (1942-1950), între 1948 și 1963 predând și la Universitatea din Milano limba și literatura română, curs
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
Agricola”, apoi la Creditul Funciar Urban și la Casa de Export-Import. În 1923 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, specialitatea limba română, unde în 1926 își susține examenul de licență, primind mențiunea magna cum laude. Debutează în revista „Scena” (1918), sub semnătura Agatha Gr., cu poemul în proză Când n-oi mai fi, și editorial, cu volumul de versuri Armonii crepusculare (1923). Desfășoară o îndelungată carieră didactică (1927-1950), printre instituțiile de învățământ la care a
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
schimbare căreia îi este supusă și existența omenească, precară, fatal și ineluctabil datată. Pentru Evanghelia greco-română imprimată de Antim Ivireanul la București în 1693, G. scrie și o „epigramă” (sub stema Basarabilor), nelipsită de militantism, și o prefață, în care lauda adusă voievodului Brâncoveanu nu e absentă, cum nu lipsesc nici alte referiri, familiare cărturarilor acelor decenii, privind valoarea cărții sau trimiterile purtătoare de noblețe la întruchipările puse în circulație de scriitorii cei vechi greci și latini. Cu un an înainte
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
în a avea experiențe sexuale cu altă persoană; 4Ă îi plac puține ori nu-i plac nici un fel de activități; 5Ă lipsa amicilor sau confidenților apropiați, alții decât rude de gradul I; 6Ă pare a fi indiferent la criticile sau laudele altora; 7Ă prezintă răceală emoțională, detașare sau afectivitate plată. Nu survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice, al altei tulburări psihotice ori al unei tulburări de dezvoltare pervazivă și nu se datorează efectelor fiziologice directe
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
premorbidă”. Tulburarea de personalitate întrunește următoarele condiții: aă puține (dacă există vreunaă activități care produc plăcere; bă răceală emoțională, detașare, sau afect tocit; că capacitate limitată de a exprima căldură, sentimente tandre sau mânie față de ceilalți; dă indiferență aparentă față de laudă sau critici adresate de ceilalți; eă interes scăzut față de stabilirea relațiilor sexuale cu alte persoane (luați în considerare vârstaă; fă preferință aproape invariabilă pentru activități solitare; gă preocupări excesive pentru fantezii și introspecție; hă lipsa prietenilor apropiați sau a relațiilor
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sunt sărace, inconstante sau tardive. Există astfel un deficit de exprimare a emoțiilor și, de asemenea, a nemulțumirii sau furiei - precum și o lipsă de căldură și tandrețe în relațiile interpersonale. Anhedonic, schizoidul este, în egală măsură, indiferent la criticile sau laudele celor din jur. Hipoprosexia favorizează un stil cognitiv distinct, cu asociații ideative superficiale, idei intruzive și tendința de a abandona ușor raționamentul inițial. Lipsa de eficiență intelectuală se explică și prin excesivele tendințe introspective și meditative, precum și prin incursiunile în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sub privegherea statului național legionar”. Se publică numeroase materiale închinate lui Corneliu Zelea Codreanu sau lui Ion Antonescu, preamărind războiul antisovietic ori ideile legionare. Articole manifestând aderența la aceste teme sunt semnate de Nae Ionescu (Jertfa de la Majadahonda), Ion Negoițescu (Lauda veacului), Doina Peteanu (Statul legionar) și Emil Cioran (Ardealul-Prusia Orientului). Cei mai mulți dintre colaboratori se mențin însă între granițele unei literaturi tradiționale, vizând mai ales probleme specifice Transilvaniei. Colaborează cu poezie Lucian Valea, Ion Tudose, A. Regneanu-Nepos, eseuri scriu Eugen Todoran
INALŢAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287538_a_288867]
-
CAȚAVEICĂ, Ion (5.VI.1951, Bocăni, j. Bălti), poet. Este fiul Elisavetei și al lui Carp Cațaveica. A absolvit Universitatea Pedagogica de Stat „Alecu Russo” din Bălti (1973). A debutat editorial cu placheta de versuri Măsură de laudă (1983), dovedindu-se un liric cu timbru meditativ, adept al expresiei bogat metaforizate. Chiar atunci când e dominat de elementul rațional, versul lui C. are forță emoțională. Lucrând la ziarul „Tineretul Moldovei”, apoi la săptămânalul „Literatura și arta”, C. a publicat
CAŢAVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286140_a_287469]
-
bogat metaforizate. Chiar atunci când e dominat de elementul rațional, versul lui C. are forță emoțională. Lucrând la ziarul „Tineretul Moldovei”, apoi la săptămânalul „Literatura și arta”, C. a publicat nenumărate articole cu priză deosebită la publicul cititor. SCRIERI: Măsură de laudă, pref. Aureliu Busuioc, Chișinău, 1983. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Ion Cațaveica, „Măsură de laudă”, LA, 1983, 15 decembrie. I.C.
CAŢAVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286140_a_287469]
-
emoțională. Lucrând la ziarul „Tineretul Moldovei”, apoi la săptămânalul „Literatura și arta”, C. a publicat nenumărate articole cu priză deosebită la publicul cititor. SCRIERI: Măsură de laudă, pref. Aureliu Busuioc, Chișinău, 1983. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Ion Cațaveica, „Măsură de laudă”, LA, 1983, 15 decembrie. I.C.
CAŢAVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286140_a_287469]
-
parte, aspectele istorico-etnografice ale diverselor tipuri de colind. Tipologia colindelor este stabilită după criteriul persoanelor cărora le sunt adresate. Nimeni până la C. n-a acordat atâta atenție substanței, semnificațiilor profunde, oralității, stereotipiei, caracterului canonic al colindelor, contribuției acestor cântece de laudă la conturarea idealului poporului, fapt pentru care el le și numește „cântecele idealului”. De asemenea, nimeni până la el nu a realizat un studiu comparat atât de temeinic. Cercetare de mare adâncime, cartea descrie datina colindatului și ramificațiile tipului răsăritean de
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce vehiculează o imagerie agreată de oficialitatea epocii (cu referiri la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.) rămân puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu cele din poezia lui Blaga (cu ecouri din Laudă somnului, La cumpăna apelor, La curțile dorului), elementele de bestiar și peisagistică vitalist-mitice, cu accente de fantastic folcloric. C. cultivă tema străbunilor, a obârșiei, tinzând spre cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
în apele somnului, fără mărturii de fețe, ascultând zăvorât în mine tulburarea ostatecului” ( În loc de prefață). Lirica lui stă, evident, sub zodia lui Lucian Blaga, un ciclu de poezii, intitulat Zamolxe, având drept moto câteva versuri blagiene. La fel ca poetul Laudei somnului, C. încearcă o proiecție cosmică și, totodată, o adâncire în istorie și mit, pentru a afla elementele primordiale ale structurii noastre etnice: „Tu ești dac./ Fii fulger. Fii izvor.” Zămislit totuși din „lut și teamă”, eul liric pendulează dramatic
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
are gata un ciclu întreg de poezii, I.L. Caragiale vine, la sfârșitul anului 1911, la București, îl duce pe C. la Iași și îl prezintă redacției „Vieții românești”. Drept urmare, treisprezece poezii vor fi incluse în numărul din aprilie 1912 (Clio, Lauda cuceritorului, Prohodul războinicului, Noapte roșie, Călugărița, Boierul, Aspra, Înțeleptul, Cronicarul, Domnița, La Argeș,Trântorul și Curțile vechi). După ce I.L. Caragiale își sfârșește viața, la Berlin, destinul lui C. va cunoaște vicisitudini tulburătoare, o zbatere dramatică între existența precară și aspirația
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
șiroi”. Gândind însă în urmă, își amintește că „plăpândele domnițe în lanțuri zac robite” și că „tăiați pieiră coconii amândoi”, și atunci se întoarce „în valea unde lupta și moartea îl așteaptă”. Alte poezii evocă generic „cronicarul”, „boierul” sau conțin „lauda cuceritorului” și „prohodul războinicului”. C. se cufundă în trecut cu o viziune particulară, subiectivă, de personajele zugrăvite simțindu-se, parcă, legat prin sânge, ereditar. Întreg ciclul Pajere este o dramatică mărturie a atașamentului său structural față de personalități de rang superior
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
în țară îi apăruse volumul Poezii, premiat în 1912 de Academia Română. La Leipzig, în 1913, își susține teza, și pe baza referatelor întocmite de profesorii J. Volkelt și Ed. Spranger i se acordă titlul de doctor cu mențiunea magna cum laude. Moare câteva săptămâni mai târziu, răpus de o pneumonie, și este înmormântat la Leipzig. Die Gedankenlyrik [Lirica de idei] apare, în același an, la Halle. În paginile „Sămănătorului” (unde a semnat și Elvira M.), distanțându-se de tonalitatea generală, C.
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
reflecției lirice. Adam este omul pedepsit de cer să răscumpere păcatul originar al iubirii cu prețul unui destin al urii, dat urmașilor Cain și Abel (Plânsul lui Adam). Parafraza biblică liberă devine prilejul de a imprima un accent mai intens laudei aduse dragostei omenești, asociindu-i acordurile patetice ale suferinței. Umanitarismul sentimental al autorului își proiectează elanul în figura unui Christ simbolic (Iisus), nu Dumnezeu abstract, sustras durerii, ci om, înfrățit cu umiliții și nedreptățiții lumii. Solidaritatea de esență creștină cu
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
eseist. Este fiul Paraschiței (n. Țăranu) și al lui Aurel Chimet, grefier. A urmat Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați, terminat în 1944, după care s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită magna cum laude în 1948. A făcut și Facultatea de Drept, luându-și licența în 1957. Redactor la „Gazeta literară” (1964-1968) și la Televiziune (1969), din 1970 nu se mai angajează nicăieri. A folosit și pseudonimele Iordan C. Galați și Giordano Rossi. Încă
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
perioada dictaturii, consacrate definirii principalelor sisteme totalitare din secolul al XX-lea. C. este însă unul dintre cei mai originali realizatori de antologii din cultura română. În 1972, a publicat Cele douăsprezece luni ale visului. O antologie a inocenței, „o laudă adusă purității sufletului omenesc”. În lumea purității nu există bariere de spațiu, de timp, de rasă, de identitate, de caracter între oameni. Fiecărei luni a anului, numită după Christian Morgenstern, îi este închinată o temă: Jaguarie - Jocuri de copii; Zebruarie
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Regional (în particular, în paralel cu Școala Normală). Elev eminent, termină cursurile liceale în 1905 cu premiul întâi. Din 1907 devine student al Facultății de Litere de la Universitatea din Kiev, ca bursier, până în 1911, când își ia licența magna cum laude. În 1911-1912 urmează un curs superior academic, cu o specializare pe profil pedagogic. În perioada studenției, profesorul Vladimir Peretz, eminent savant, bun cunoscător al literaturilor slave de răsărit, îl îndrumă către studiul literaturii și culturii românești, din perspectiva documentelor aflate
CIOBANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
lumânărilor și în fum de țigară, zece fotolii aliniate în dreptul unui tron așteaptă „societatea secretă” a poeților; magistrul își recită poemele așezat pe tron, apoi le cedează locul celorlalți, inclusiv debutanților, pentru a-și citi producțiile; la sfârșit, aceștia primesc laude nemăsurate și, adesea, pietre prețioase false, pe care amfitrionul le oferă în semn de admirație. Pe lângă c.l. și multitudinea lor de publicații, discipolii lui Macedonski folosesc din plin, drept spații de circulație a ideilor, saloanele, mediul universitar, dar mai
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
M. Alecsandrescu (1962), după ce textul acestora apăruse în revista „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, ca și micromonografiile Al. Odobescu, Vasile Alecsandri și I. Eliade Rădulescu și școala sa. Cu puțin înainte de dispariția sa, apar volumul de versuri Lauda lucrurilor (1963) și culegerea Cronicile optimistului (1964), ultima conținând, pe lângă eseuri scânteietoare, și articole conformiste, în spiritul realismului socialist, ce contrazic nu o dată mai vechile idei estetice ale autorului. C. își formulează concepția critică încă de la debutul în calitate de cronicar literar
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino din Liban, mireasă, din ultimul volum de versuri al autorului, Lauda lucrurilor. Toate ideile lui C. despre roman și caracterologie, despre „indiferență” și „obiectivitate”, despre mediul (citadin) se reîntâlnesc în Enigma Otiliei, epos de factură aproape demonstrativ balzaciană, care contrazicea practic proustianismul și experimentalismul, neagreate de scriitor: subiect și conflict bine
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
lirică mitologică (Fragment epic, Herodot IV. 8-9, Idilă teocritiană), bucolică (Georgicon), dar uneori cu reflexe romantice (Vânătorul), livrescă (Deborah, Fons Bandusiae), goliardică (Cântece de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales ca un cântăreț al erosului, în ciclul Statornicie din Lauda lucrurilor. Poezii ca Epitalam, Vino din Liban, mireasă, precum și O, tu cu ochi albaștri... sau Til a intrat în casă continuă
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Fons Bandusiae), goliardică (Cântece de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales ca un cântăreț al erosului, în ciclul Statornicie din Lauda lucrurilor. Poezii ca Epitalam, Vino din Liban, mireasă, precum și O, tu cu ochi albaștri... sau Til a intrat în casă continuă să transmită o autentică vibrație lirică. Ele contrabalansează caracterul excesiv livresc al unei bune părți din versuri. În poemul
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]