5,988 matches
-
responsabilii de regiuni lansați anterior și care primiseră instrucțiuni amănunțite. Cea de-a doua fază era „cea mai delicată: sabotarea”. Se urmăreau sabotarea trenurilor rusești care transportau muniții pentru front și întreruperea circulației pe o perioadă cât mai lungă. însă legionarii din echipele parașutate au primit dispoziții de la Horia Sima, trecând peste dorințele germanilor, „să se abțină de la orice act de sabotaj, considerate acte contra-producătoare”, cu efecte minime pe plan militar, dar atrăgând represalii asupra populației. Trebuiau să ia contact cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din echipele parașutate au primit dispoziții de la Horia Sima, trecând peste dorințele germanilor, „să se abțină de la orice act de sabotaj, considerate acte contra-producătoare”, cu efecte minime pe plan militar, dar atrăgând represalii asupra populației. Trebuiau să ia contact cu legionarii din zona în care erau lansați și să formeze „o rețea de organizații legionare locale”, care să se opună sovieticilor. înainte de toate, să reconstituie Mișcarea Legionară “în vederea unei lupte de lungă durată în clandestinitate”. Evident, planurile germanilor vizau un scop
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
politice proprii, adică refacerea structurilor legionare în teritoriu. Desigur că aceasta nu-i deranja pe germani, atâta timp cât orice acțiune împotriva sovieticilor și a autorităților de la București făcea un serviciu, direct sau indirect, Reich-ului. Nu putem, totuși, să nu observăm că legionarii implicați în acțiunile „Guvernului de la Viena” aveau o gândire ambivalentă, cu numeroase accente ilogice. Pe de o parte, se lamentau că România era sovietizată, pretindeau că veniseră să lupte alături de germani contra rușilor, dar evitau sabotajele, pretextând posibilele represalii care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că România era sovietizată, pretindeau că veniseră să lupte alături de germani contra rușilor, dar evitau sabotajele, pretextând posibilele represalii care s-ar fi abătut asupra populației. Un martor german implicat în evenimente dezvăluia că acțiunea de parașutare a germanilor și legionarilor în România „nu avea scopuri [imediate, n.n.] de sabotaj sau militare, ci doar informative și de natură politică” (sublinierile ne aparțin). Trecerea la acte de sabotaj, distrugeri, atentate contra diferitelor persoane ș.a.m.d. urma să se facă în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
importanță cunoașterii și utilizării armamentului și explozibililor. în privința legăturilor cu Germania, acestea se făceau prin intermediul aparatelor de radioemisie, transmisiunile fiind cifrate și convenționale. Pentru contacte între grupurile din țară erau folosiți curierii. în lunile care au urmat parașutării echipelor de legionari, deci în ianuarie-martie 1945, serviciile de ordine și informații ale statului român au vehiculat în dese rânduri date despre ordinele primite de legionari pentru a începe un război de gherilă. Până în martie au prevalat informațiile vagi sau infirmarea amintitelor ordine
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Pentru contacte între grupurile din țară erau folosiți curierii. în lunile care au urmat parașutării echipelor de legionari, deci în ianuarie-martie 1945, serviciile de ordine și informații ale statului român au vehiculat în dese rânduri date despre ordinele primite de legionari pentru a începe un război de gherilă. Până în martie au prevalat informațiile vagi sau infirmarea amintitelor ordine. 5.2. Grupurile parașutate. Organizarea în teren a rezistenței progermane La începutul lunii martie 1945, poliția aprecia că fuseseră trimise în România șapte-opt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
parașutate. Organizarea în teren a rezistenței progermane La începutul lunii martie 1945, poliția aprecia că fuseseră trimise în România șapte-opt echipe, efectivele ridicându-se la aproximativ 45 de oameni, regiunile de lansare fiind mai ales montane. în luna următoare numărul legionarilor și al membrilor „Armatei Naționale” trimiși în țară era estimat la 150. Cât despre memorialiștii legionari, aceștia aminteau că din toamna anului 1944 până în primăvara anului 1945 au fost antrenați, echipați și apoi parașutați în România peste 100 de legionari
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trimise în România șapte-opt echipe, efectivele ridicându-se la aproximativ 45 de oameni, regiunile de lansare fiind mai ales montane. în luna următoare numărul legionarilor și al membrilor „Armatei Naționale” trimiși în țară era estimat la 150. Cât despre memorialiștii legionari, aceștia aminteau că din toamna anului 1944 până în primăvara anului 1945 au fost antrenați, echipați și apoi parașutați în România peste 100 de legionari. Echipele de parașutiști au fost lansate în luna noiembrie 1944 și mai ales în decembrie 1944
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
legionarilor și al membrilor „Armatei Naționale” trimiși în țară era estimat la 150. Cât despre memorialiștii legionari, aceștia aminteau că din toamna anului 1944 până în primăvara anului 1945 au fost antrenați, echipați și apoi parașutați în România peste 100 de legionari. Echipele de parașutiști au fost lansate în luna noiembrie 1944 și mai ales în decembrie 1944. Șapte echipe de legionari au fost parașutate în diferite regiuni montane ale României în noaptea de 21/22 decembrie 1944, cu sarcina de a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din toamna anului 1944 până în primăvara anului 1945 au fost antrenați, echipați și apoi parașutați în România peste 100 de legionari. Echipele de parașutiști au fost lansate în luna noiembrie 1944 și mai ales în decembrie 1944. Șapte echipe de legionari au fost parașutate în diferite regiuni montane ale României în noaptea de 21/22 decembrie 1944, cu sarcina de a organiza centre de rezistență pentru sabotarea spatelui frontului sovieto-român. Serviciile polițienești ale Bucureștilor aveau să identifice echipe de parașutiști în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
parașutiști în zonele Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Ciucaș, Cluj, Turda și Argestru-Tisa . Examinând harta României, observăm că erau preponderent zone din interiorul arcului carpatic, un indiciu suplimentar că erau avute în vedere regiunile cu o importantă concentrare de legionari și etnici germani. De la Viena a sosit în Transilvania, la 25 decembrie 1944, grupul foștilor conducători ai GEG: Willi Deppner, Walter May, Harald Albrich, Helmut Roth și doi radiotelegrafiști. Deppner a luat legătura cu Schmidt la începutul lunii ianuarie 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Walter May și un radiotelegrafist au sosit la București în primele zile ale lunii ianuarie 1945, primul devenind adjunctul lui Schmidt, cel de-al doilea transmițând informații prin radio către Himmler. May a fost pus de Schmidt în contact cu legionarul Mircea (Tănase Rădulescu), adjunctul lui Stoicănescu, pentru a activa împreună. Grupului Deppner i-au urmat alte două echipe ale fostelor cadre de conducere ale GEG, una în Banat, alta în Transilvania. Grupul parașutat în Banat era format din Sepp Komanschek
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
compus din Richard Langer, Oswald Schuster, Hans Kastenhuber, Sedlacek și Horst Witting; această echipă s-a stabilit în Sibiu. Misiunea celor două grupuri consta în refacerea GEG în Banat și Transilvania „și să stabilească controlul nemților asupra activităților ilegale ale legionarilor”. Până la sfârșitul lunii ianuarie 1945 existau suficiente informații care confirmau ipotezele conturate în decembrie: parașutiștii intenționau să organizeze centre de rezistență în România pentru a lupta contra trupelor sovietice și române. Fuseseră arestați numeroși legionari și se ajunsese la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nemților asupra activităților ilegale ale legionarilor”. Până la sfârșitul lunii ianuarie 1945 existau suficiente informații care confirmau ipotezele conturate în decembrie: parașutiștii intenționau să organizeze centre de rezistență în România pentru a lupta contra trupelor sovietice și române. Fuseseră arestați numeroși legionari și se ajunsese la concluzia că scopul urmărit era crearea unei rețele (se folosea chiar expresia „coloana a 5-a”) care să slujească unui plan german. Totuși, în acel moment nu existau date concrete asupra metodelor pe care le utilizau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și se ajunsese la concluzia că scopul urmărit era crearea unei rețele (se folosea chiar expresia „coloana a 5-a”) care să slujească unui plan german. Totuși, în acel moment nu existau date concrete asupra metodelor pe care le utilizau legionarii pentru a-și îndeplini planurile. Alte grupuri de parașutiști au fost lansate în februarie-martie 1945 în diferite zone ale României. Parașutiștii lansați în România între toamna 1944 și primăvara 1945 nu proveneau doar dintre legionari, ci și dintre militarii români
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
metodelor pe care le utilizau legionarii pentru a-și îndeplini planurile. Alte grupuri de parașutiști au fost lansate în februarie-martie 1945 în diferite zone ale României. Parașutiștii lansați în România între toamna 1944 și primăvara 1945 nu proveneau doar dintre legionari, ci și dintre militarii români ajunși în Germania după 23 august 1944, fie prin trecerea de bunăvoie de partea Wehrmacht-ului, fie prin căderea în prizonierat. Aceștia aveau îndeosebi misiuni de spionaj și propagandă. Au existat și parașutiști care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au predat la scurt timp după ce au ajuns în România. Cel mai important s-a dovedit Florea Georgescu. Lansat în noaptea de 10 noiembrie 1944, el s-a predat Serviciului Special de Informații la 16 noiembrie același an, destăinuind pregătirea legionarilor pentru misiuni speciale și parașutarea lor în România. Unii parașutiști recrutați dintre militarii români foști prizonieri, o dată ajunși pe solul românesc, au renunțat la misiunea lor, fie ascunzându-se, fie predându-se autorităților. Acțiunea antisovietică era structurată pe centre de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
foști prizonieri, o dată ajunși pe solul românesc, au renunțat la misiunea lor, fie ascunzându-se, fie predându-se autorităților. Acțiunea antisovietică era structurată pe centre de rezistență, constituite în regiunile de importanță strategică. în componența lor intrau o echipă de legionari instruiți în Germania și parașutați în țară, militari germani rămași în România, membri ai Grupului Etnic German. Dotarea se făcea cu armament și materiale lansate de germani sau din depozitele făcute de armatele germane în retragere. Centrul politic al acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
foarte exacte, provenite din sursă orală, confirmă existența centrului rezistenței legionare în sudul Ardealului, diferența constând în indicarea Brașovului ca locație. Mai probabil că atât Sibiul, cât și Brașovul erau centre ale acțiunilor antisovietice, având în vedere marea concentrare de legionari și etnici germani. Dintre organizațiile legionare un rol important a revenit celei din Prahova, care avusese o activitate deosebită în toate perioadele. Se mai remarcase și implicarea unui număr restrâns de oameni din organizațiile legionare București și Constanța. Nistor Chioreanu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
l-a chemat generalul (Gheorghe) Stavrescu, comandantul militar al Sibiului, pentru a purta discuții pe tema amintită. Generalul i-a declarat că armata nu admite instaurarea comuniștilor la putere și că, în cazul în care, totuși, aceasta se va produce, legionarii vor fi sprijiniți de armată cu arme. Liderul legionar aprecia, probabil exagerând, că atitudinea generalului Stavrescu era caracteristică tuturor comandanților militari români și că aceștia nu s-au mărginit la simple declarații de intenție. „S-au dat ordine și dispoziții
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
represive împotriva rezistenței 6.1. Implicarea serviciilor de ordine și informații ale statului român Serviciile secrete românești obținuseră la sfârșitul lunii noiembrie 1944 date din cercurile legionare că începând cu jumătatea lunii următoare aveau să fie lansate echipe de parașutiști legionari în regiunile importante din România. Se vizau îndeosebi căile de comunicații și depozitele sovietice. Era amintită chiar gruparea „Legământul Morții”, care în colaborare cu legionarii din interior urma să declanșeze sabotajele antisovietice. Informațiile din mediile legionare continuau să fie culese
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cercurile legionare că începând cu jumătatea lunii următoare aveau să fie lansate echipe de parașutiști legionari în regiunile importante din România. Se vizau îndeosebi căile de comunicații și depozitele sovietice. Era amintită chiar gruparea „Legământul Morții”, care în colaborare cu legionarii din interior urma să declanșeze sabotajele antisovietice. Informațiile din mediile legionare continuau să fie culese și în luna decembrie 1944, când se știa că în ultimele zile fuseseră lansați în Ardeal mulți fruntași legionari (erau date cifre care mergeau de la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Legământul Morții”, care în colaborare cu legionarii din interior urma să declanșeze sabotajele antisovietice. Informațiile din mediile legionare continuau să fie culese și în luna decembrie 1944, când se știa că în ultimele zile fuseseră lansați în Ardeal mulți fruntași legionari (erau date cifre care mergeau de la „mai mult de 12” până la „peste 100”), care intenționau atacarea comunicațiilor sovietice spre frontul din Ungaria. Se preciza că toate acestea aveau să servească unei ofensive germane „de mari proporții” a cărei declanșare era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intenționau atacarea comunicațiilor sovietice spre frontul din Ungaria. Se preciza că toate acestea aveau să servească unei ofensive germane „de mari proporții” a cărei declanșare era așteptată în scurt timp. în ianuarie 1945 era amintită organizația „Moarte sau victorie”, a legionarilor macedoneni, considerați cei mai dinamici în Mișcarea Legionară. Circula versiunea că această organizație intenționa să-i atace pe soldații sovietici. într-o notă din 19 mai 1945 se menționa că primele informații privitoare la „o mișcare subversivă de așa-zisă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
prins mai mulți români, lansați cu parașutele din avioanele germane pe teritoriul județelor Cojocna [sic!], Hunedoara, Timiș, Sibiu, Făgăraș, Brașov etc. După examinări îndelungate, s-a aflat de la doi dintre ei, Vasile Olteanu și Gheorghe M. Ilie, că erau comandanți legionari, făcând parte din „echipa spărgătorilor de fronturi” a lui Ovidiu Găină. Cei doi au afirmat că fuseseră instruiți lângă Viena încă de la 1 aprilie 1944 [?], urmând timp de trei luni „un curs de informații, contrainformații (spionaj informativ), radioemisiune și recepție
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]