4,839 matches
-
Unele perechi de verbe imperfectiv vs. perfectiv constau din verbe cu același sens lexical: "ír" vs. "megír" „a scrie”, "olvas" vs. "elolvas" „a citi”, "virágzik" vs. "kivirágzik" „a înflori”. În alte cazuri, prefixul schimbă mai mult sau mai puțin sensul lexical al verbului și totodată îl face perfectiv: "megy" „a merge” vs. "kimegy" „a merge afară, a ieși”, "száll" „a pluti” vs. "leszáll" „a coborî plutind, a ateriza”. Prefixul "el-" este mai deosebit prin faptul că în unele cazuri perfectivizează verbul
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
unele timpuri verbale: imperfectul exprimă și aspectul imperfectiv, iar perfectul compus - aspectul perfectiv. Exemplu: "În timp ce mânca, a sunat telefonul". Perfectul simplu și mai mult ca perfectul exprimă de asemenea aspectul perfectiv. Pe de altă parte, aspectele sunt exprimate prin mijloace lexicale. Unele verbe includ exprimarea aspectului în sensul lor lexical: "a dormi" (imperfectiv), "a se deștepta" (perfectiv). Verbe ca "a începe", "a continua", "a sfârși", "a termina" sunt considerate de Constantinescu-Dobridor verbe auxiliare de aspect care n-ar fi gramaticale, nici
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
perfectul compus - aspectul perfectiv. Exemplu: "În timp ce mânca, a sunat telefonul". Perfectul simplu și mai mult ca perfectul exprimă de asemenea aspectul perfectiv. Pe de altă parte, aspectele sunt exprimate prin mijloace lexicale. Unele verbe includ exprimarea aspectului în sensul lor lexical: "a dormi" (imperfectiv), "a se deștepta" (perfectiv). Verbe ca "a începe", "a continua", "a sfârși", "a termina" sunt considerate de Constantinescu-Dobridor verbe auxiliare de aspect care n-ar fi gramaticale, nici gramaticalizate, ci lexicale, deoarece au funcția de predicat și
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
includ exprimarea aspectului în sensul lor lexical: "a dormi" (imperfectiv), "a se deștepta" (perfectiv). Verbe ca "a începe", "a continua", "a sfârși", "a termina" sunt considerate de Constantinescu-Dobridor verbe auxiliare de aspect care n-ar fi gramaticale, nici gramaticalizate, ci lexicale, deoarece au funcția de predicat și nu constituie o unitate semantică, morfologică și sintactică cu verbul pe care îl subordonează. Exemple: "începe să ningă", "termină de citit". În gramaticile limbii române nu se menționează afixe de marcare a aspectelor/modurilor
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
a aspectelor/modurilor de acțiune care sunt prezente în română și în engleză, dar și alte trăsături ale verbelor sunt considerate aspecte/moduri de acțiune. În franceză sunt de asemenea verbe care includ aspectul/modul de acțiune în sensul lor lexical: Au un rol important și formele verbale temporale. Cele compuse și perfectul simplu exprimă aspectul perfectiv, iar imperfectul - aspectul imperfectiv (vezi Verbul în limba franceză). Grevisse și Goosse 2007 consideră că în franceză există două verbe și o expresie verbală
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
prozodie se observă următoarele fenomene: (D, F) În domeniul declinării se remarcă folosirea cazului genitiv cu prepoziția s în locul instrumentalului: Există unele forme și folosiri specifice de pronume, de exemplu: În domeniul verbului: (D, L) Adverbe specifice: Există unele specificități lexicale comune vorbitorilor bosniaci. Cea mai importantă este cantitatea mai mare de împrumuturi din limba turcă (unele arăbești sau persane la origine) decât în sârbă și mai ales decât în croată. Astfel de cuvinte sunt: "zar" „văl” (purtat de femeile musulmane
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca dacoromâna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor protoromâne din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI. Doi cronicari bizantini, Teofan Mărturisitorul( care a
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
sensuri. Un exemplu este lista de 114 sensuri propusă de o echipă de la Universitatea Rusă de Stat de Științe Umaniste, care stă la baza proiectului "Global Lexicostatistical Database" (Bază de date lexicostatistică globală) (GLD). Altă bază de date este "Indo-European Lexical Cognacy Database" (Bază de date de cuvinte înrudite indoeuropene) (IELex), la care lucrează o echipă de la Institutul de Psiholingvistică „Max Planck” din Nijmegen (Olanda), dezvoltând o listă de 200 de cuvinte propusă de Isidore Dyen. În ciuda obiecțiilor, se recunoaște că
Listă Swadesh () [Corola-website/Science/306446_a_307775]
-
concretului actual duse până la vehemență, sau alegorii transparente ale unui sistem concentraționar, apăsător până la sufocare, manuscrisele lui Claudiu Iordache descriu condiția insului de excepție într-un univers care refuză și ostracizează tot ce i se opune. Frazarea abundentă, vertijul inovațiilor lexicale, rupturile de spațiu și timp, trecerile în cascadă de la inventarul obiectual la considerații de maximă generalitate sociologică și politică le conferă acestor proze o specificitate aparte, în care rigorile epicului se aliază cu impetuozitatea poematicului. Condițiile din ce în ce mai restrictive care au
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
dialectului dacoromân vorbite în sudul Ardealului, dar mai ales în regiunile situate la sud și sud-est de Carpații meridionali, Muntenia și centrul, respectiv sudul Dobrogei. este cel mai apropiat de limba română standard (îndeosebi din punct de vedere fonetic și lexical), fiind principalul grai care stă la baza acesteia. Graiul vorbit în vestul Olteniei, Mehedinți, are caracteristici fonetice (de ex. [t], [d] > [č], [dž]) care îi dau aparența unui grai de tranziție între cel muntenesc și graiul bănățean. O situație asemănătoare
Graiul muntenesc () [Corola-website/Science/313159_a_314488]
-
ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor sau o persoană lipsită de maniere, om necioplit. Cuvintele polisemantice și jocurile de cuvinte (precum palindromul, omofonia, calamburul sau anagrama) pot fi cu ușurință utilizate în sens peiorativ dacă înțelesul sugerat sau relația lexicală sunt în mod neetic speculate, fie pentru a reda o idee de calitate negativă, fie pentru a evidenția doar o parte dintr-un adevăr, sugerând astfel o normă sau o trăsătură congenitală atunci când nu este cazul. Termenul românesc "peiorativ" este
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
texte, având astfel un caracter „itinerant”. Excepție de la această regulă o constituie colindele (cf. C. Brăiloiu, 1956), unde versurile par a fi legate de aceeași melodie într-o anumită comunitate sau regiune. Un rol importat, sub aspect melodic, dar și lexical, îl au refrenele cântecelor. Repetate cu ostentație, la un interval regulat de timp, refrenul are darul să imprime o anumită stare de spirit, generată de melos și mesajul cuvintelor care îl alcătuiesc. Se realizează astfel o anumită „psihoză a cuvintelor
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
este compusă din: - arhaisme; - regionalisme; - elemente de jargon și de argou; - neologisme; - termeni tehnici și științifici. 1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale și construcții sintactice care au dispărut din limba comună și sunt de mai multe feluri: • arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieșite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logofăt, bejanie, opaiț, colibă etc. • arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunțare, ieșite din uzul
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
dificultatea analizării unor afixe prin cazul lui "-ly" din limba engleză, care formează adverbe din adjective, de exemplu "quickly" „repede”, "approximately" „(în mod) aproximativ”. În lingvistica limbii franceze se poate găsi de asemenea, în legătură cu derivarea, ideea opoziției dintre o „morfologie lexicală” și o „morfologie gramaticală”. În lingvistica limbilor din diasistemul slav de centru-sud, formarea cuvintelor este inclusă în gramatică, făcând obiectul unei părți de rang egal cu morfologia în sens gramatical și cu sintaxa. În lingvistica limbii maghiare sunt lucrări, de
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
rădăcina lui "user" ’a uza’ + "-able" → "inusable" „inuzabil”, "bez-" „fără” + "voda" „apă” + "-an" → "bezvodan" „fără apă”. În lingvisticile unor limbi se mai tratează și derivarea numită regresivă sau inversă, care constă în formarea unui cuvânt nou prin suprimarea unui sufix lexical ("auzi → "auz") sau a unei desinențe fals interpretate ca afix lexical ("nucă → "nuc"). Exemplu din franceză: "attaquer" „a ataca” → "attaque" „atac”. Un afix poate fi, pe de o parte format pe terenul unei limbi sau moștenit din limba de origine
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
apă” + "-an" → "bezvodan" „fără apă”. În lingvisticile unor limbi se mai tratează și derivarea numită regresivă sau inversă, care constă în formarea unui cuvânt nou prin suprimarea unui sufix lexical ("auzi → "auz") sau a unei desinențe fals interpretate ca afix lexical ("nucă → "nuc"). Exemplu din franceză: "attaquer" „a ataca” → "attaque" „atac”. Un afix poate fi, pe de o parte format pe terenul unei limbi sau moștenit din limba de origine, pe de altă parte împrumutat. De exemplu în limbile romanice sunt
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
miauler" „a mieuna”. În maghiară, sufixul formator de adjective "-talan/-telen " se aplică adjectivelor, substantivelor și verbelor: "bátor" „curajos” → "bátortalan „fără curaj”, "öröm" „bucurie” → "örömtelen „lipsit de bucurie”, "tehet" „poate face” → "tehetetlen „neputincios”. Una și aceeași rădăcină poate primi sufixe lexicale diferite. De exemplu, de la rădăcina "szem" „ochi; grăunte, bob, boabă” există derivatele "szemcse „granulă”, "szemecske „bobiță”, "szemelget „a culege boabă cu boabă”, "szemereg „a ploua mărunt”, "szemerkél „a ploua mărunt”, "szemes „sub formă de grăunțe”, "szemez „a curăța de păstăi
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
Celui de-al Doilea Templu, catedră care îi va purta, în viitor, numele. Yosef Klausner a redactat între anii 1903-1927 revista ebraica Hashiloah. Eset cunoscut rolul său în mișcarea pentru reînvierea limbii ebraice vorbite și i se datorează unele inovații lexicale precum cuvintele Iparon (creion),Yarhon (mensual) sau Hultzá (bluză) Yosef Klausner a fost unchi din partea tatălui al scriitorului israelian Amos Oz. A scris circa 200 cărți, dintre care mai însemnate sunt: (Bame nathil?Lisheelat issud Universita Ivrit birushalaiym) (Yeshu Hanotzrí
Yosef Ghedalya Klausner () [Corola-website/Science/323404_a_324733]
-
vremea perșilor ahemenizi „lingua franca” a Orientului Apropiat), utilizată mereu ca limbă a cultului, chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta. Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi, cuvinte și expresii mai ales religioase (ex. "sâmbătă, mană, aleluia, amin, jubileu, heruvim, serafim, serafic, osana" etc.). La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora, dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre, Vechiul si
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
fiind vorbit în regiunea istorică Moldova, azi împărțită între statele moderne România, Republica Moldova și Ucraina (în principal două regiuni : regiunea Cernăuți și Bugeacul). Vorbitorii acestui grai sunt Moldovenii. Din anumite considerații, în special de ordin fonologic și după anumite tipicuri lexicale, graiul moldovenesc ar putea fi văzut drept extensie a graiurilor din Ardeal și Banat. care este o variantă orală („abstand”) nu trebuie confundat cu „limba moldovenească” care potrivit Constituției Republicii Moldova, este o denumire oficială pentru limba română literară („ausbau”) în
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
general din limbile apusene) generalizate în România sunt folosite în Republica Moldova ca variante mai pretențioase din punct de vedere stilistic ale unor cuvinte românești, bunăoară vorbind de „"parteneri"” sau de „"linkuri"” în loc de „"părtași"” sau de „"legături"”; mai există și diferențe lexicale colocviale, așa cum se vede în tabelul din dreapta, în care folosirea formei preferate în Republica Moldova (stânga) sau cea a formei preferate în România (dreapta) poate semnifica o atitudine culturală sau politică. De o mare răspândire se bucură o formă secundară de
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
cele 4 volume pe care le-a publicat n-a ajuns decât până la cuvântul "bărbat".<br> În aceste lucrări filologice, el a lansat teoria „circulației cuvintelor”, prin care a demonstrat că fizionomia unei limbi nu este dată de inventarul unităților lexicale, ci de folosirea lor, de frecvența acestora. Alături cu aceste opere istorice și filologie, se situează revista "Columna lui Traian" (1870-1877), cea mai bună revistă filologică din România, în care a pus, prin studiile sale, baza științei etno-psihologice în România
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
toate opiniile. Iar cuvintele lui țintesc puncte nevralgice ale mentalului contemporan”" Cele mai importante scrieri ale sale sunt: Într-un interviu cu Vlad Mixich, Patapievici descrie ca în “Zbor in bătaia săgeții” și “Cerul vazut prin lentilă” țin de fondul lexical ante-89, care era unul de nișă sociologică și nu de spațiu public și a folosit "„un soi de limbaj privat”" gândit înainte de 89, inventând, pornind de la neologisme, cuvinte ale limbii române care erau plauzibile, fiind inspirat de Călinescu. Mai mult
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
lui Ion Vinea, de pildă, și a lui Emil Botta, șansa istoriei literare șade de partea „Întunecatului april” decât de aceea a „Orei fântânilor”. Pentru că Emil Botta este, de fapt, cel mai artist dintre poeții români, nu atât la nivel lexical, cât mai cu seamă la acela al viziunilor. Emil Botta a fost însăși efigia poetului. Opera sa poetică și-a păstrat semeția singurătății pe care o avea poetul în viață. A fost actor al Teatrului Național din București, jucând în
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
folosiți pentru a indica variabile, tipuri de date, constante simbolice sau funcții. Primul caracter al identificatorilor trebuie să fie o literă sau "underline", iar lungimea maximă a acestora este de 31 de caractere. Separatorii au rolul de a delimita unitățile lexicale dintr-un program. Iată lista separatorilor admiși în limbajul C: Funcțiile C sunt alcătuite dintr-un antent și un corp. Antetul specifică tipul rezultatului, numele funcției și lista de parametri. Corpul este alcătuit dintr-un bloc ce poate să conțină
Sintaxa limbajului C () [Corola-website/Science/296568_a_297897]