4,922 matches
-
personaj ca Oreste își revendică de pildă cu brutalitate, fără menajamente, dreptul asupra hetairelor care-l însoțesc, în calitatea sa de reprezentat al plutocrației. O anumită deznădejde este reflectată și de ambiguitatea muzicii, care oscilează între atitudinea comică și cea lirică. Biografii de mai târziu au sesizat această calitate a creațiilor offenbachiene. Opera a început să aibă de-abia după zece-cincisprezece reprezentații succes, și datorită susținerii ei de către Henri Rochefort și Jules Vallès în "Le Figaro". Offenbach își găsi un aliat
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
lipsurilor cu care s-a confruntat. După ce exclude factorul material ca generator al pesimismului, arătă că, oricând și oriunde ar fi trăit Eminescu, din opera sa ar fi răzbit același pesimism, aceeași dezamăgire. Pesimismul eminsecian nu este unul egoist (în lirica sa, Eminescu nu-și plânge propriile neîmpliniri erotice!), ci unul metafizic, izvorât din conștientizarea nedreptăților sociale, politice, dar mai ales din conștientizarea tragismului condiției umane. Contactul cu filosofia lui Schopenhauer a alimentat însă acest pesimism nativ, corespunzând perfect structurii sufletești
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
dragoste a lui Eminescu, afirmând că poetul a văzut în femeie doar copia imperfectă a unui prototip irealizabil. În mod greșit, arată că erotica eminesciană are o dimensiune pur instinctuală, refuzându-i deci platonismul. Remarcă bogăția și varietatea rimelor din lirica eminesciană. Potrivit criticului, originalitatea acestor rime este indiscutabilă. El însuși identifică trei tipurti de rime: a) rime noi , rezultate din rimarea unui cuvânt întreg cu altul prescurtat; sine-mi”/ „inemi” /„suie” cu „nu e”).). b) Rime surprinzătoare, în care rimează
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
din rimarea unui substantiv comun cu unul propriu („zid” cu „Baiazid”/ „oaspe” cu „Istaspe”). Observă că poetul a utilizat relativ puține cuvinte, dar le-a atribuit sensuri noi. Apreciază sonetele eminesciene, „Glossa” și „Oda”. Arată că una dintre sursele muzicalității liricii poetului de la Ipotești o constituie numele proprii (Dalila, Venera, Basarabi, Mușatini). Laudă înteresul acestuia pentru folclor și faptul că a valorificat o serie de cuvinte populare (sară, nouri), dând versurilor o perfecțiune aproape onomatopeică. În finalul studiului, Maiorescu se lansează
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
specificative în castiliană, procedeu utilizat apoi de scriitori ai Barocului ce i-au urmat. În satirele sale Quevedo se apropie uneori de expresionism, datorită degradării persoanelor prin intermediul reificării sau a animalizării. S-a semnalat, de asemenea, ca o trăsătura specifică liricii sale, „"esticomitia"”, adică tendința de a transforma fiecare vers într-o frază cu sens complet, ceea ce face ca poeziile sale să aibă un sens densificat, respectând principiile conceptismului baroc. Creația poetică a lui Quevedo este în mare parte satirică, dar
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
și-a exprimat disperarea existențială. Viziunea sa este una pesimistă, tipică pentru epoca sa, și care are unele trăsături preexistențialiste. Vena satirică a lui Quevedo se exprimă în primul rând prin intermediul a două creații lirice specifice literaturii spaniole : „"romance"”(compoziție lirică spaniolă caracterizată prin repetiția la finalul fiecărui vers par a aceleiași asonanțe și prin inexistența rimei în cazul versurilo impare) și „"letrilla"” (creație lirică în strofe, la finalul cărora se repetă ca un refren conceptul principal exprimat în operă), mijloace
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
fost atacat în numeroase opere cu caracter satiric. Împotriva pedanteriei și obscurantismului pe care i le reproșa lui Góngora, Quevedo și-a propus o să publice o ediție cu opere ale poeților renascentiști Francisco de la Torre și Fray Luis de León. Lirica de amor a lui Quevedo, considerată cea mai importantă din secolul XVII, este una paradoxică : deși mizantrop și misogin, a fost marele cântăreț al dragostei și al femeii. A scris numeroase poeme de amor (s-au păstrat mai mult de
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
a ritmului, prin latinizarea topicii frazei și adaptarea, cu o mare intuiție a sensurilor și nuanțelor, a numeroase neologisme latine și grecești. Opera sa, care a suscitat vii polemici în secolul al XVII-lea, a exercitat o influență deosebită asupra liricii moderne spaniole. În opera „"Viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), Miguel de Cervantes l-a elogiat în versuri ca: „"Acel ce deține a scrierii cheie", "cu grație și agerime extremă," "al cărui egal în cetate nu se cunoaște" "este don Luis
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
împotriva lumii” Cu single-ul „Nancy Boy”, Placebo izbutesc să urce până pe locul 4 în UK Albums Chart. Piesa, caracterizată mai târziu de Molko drept „piesa pe care mi-aș fi dorit să nu o fi scris niciodată”, avea o lirică provocatoare, cu tente sexuale evidente, și un videoclip la fel de provocator, cu accente stranii. Chiar și la acea vreme, Molko avea să spună despre ea: „Nu e absurdă... e obscenă”, arătându-și mereu mirarea că un asemenea cântec a putut atinge
Placebo (formație) () [Corola-website/Science/307834_a_309163]
-
atras atenția în Marea Britanie și SUA a fost „Pure Morning”, de pe albumul lansat pe 12 octombrie 1998, "Without You I'm Nothing", album pe care se poate regăsi o dorință de a experimenta din punct de vedere muzical și o lirică oarecum schimbată, având un accent mai pronunțat pe trăirile interioare. „Pure Morning” a fost difuzată intens la radiourile americane, ajungând până pe 19 în Hot Modern Rock Tracks. În Marea Britanie a egalat succesul piesei „Nancy Boy”, clasându-se pe locul 4
Placebo (formație) () [Corola-website/Science/307834_a_309163]
-
Socrate și Aristofan nu erau inamici, în ciuda atacului împotriva lui Socrate scris de Aristofan în „"Norii"” (varianta originală datând din 423 î.Hr.). Prin urmare, „"Simpozionul"” trebuie privit mai degrabă ca un capitol de început al aprecierii lui Aristofan și a liricii sale, mai degrabă decât o descriere a unui eveniment istoric. Dintre piesele care au supraviețuit, „"Norii"” nu s-a bucurat de succes în cadrul Bacanalelor Urbane, clasându-se pe un loc trei considerat umilitor. În ea este satirizată educația sofistă, în
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
un poet român contemporan. A debutat în volum la sfârșitul anilor '60, fără a fi publicat texte în nicio revistă. A fost hăituit de cenzură și marginalizat cu bună știință. Actualmente, poetul este foarte apreciat de unii critici, conform cărora lirica sa anticipează poezia anilor '80-'90. A fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Național "Mihai Eminescu" Opera Omnia. La scurtă vreme după nașterea poetului la Constanța, familia sa își stabilește domiciliul în București. Poetul intră în școala primară
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
semantice. Absurdul este obținut la Harms prin asocierea paradoxală de noțiuni. Harms înființează în 1926 împreună cu Alexandr Wedenski "Școala Cinari", care declara progamatic lupta împotriva simțului comun și a mediocrității. Membrii acestei școli reprezentau toate domeniile creației artistice, cel al liricii, al teatrului, al cinematografiei, al muzicii și al artelor plastice. Din această școală se născu apoi, în 1927, mișcarea dadaistă "Oberiu". Literatura mișcării, caracterizată de umorul absurd, nu a fost acceptată de către autoritățile sovietice. Grupul a fost așadar interzis doar
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]
-
de bricolaj dorește să observe electricitatea cu ajutorul microscopului. Aceste strădanii își află deseori sfârșitul într-un gol simbolizat de cifra zero, formată de exemplu de cercurile care se lărgesc pe suprafața apei și dispar. Rugile sunt adresate cu atitudinea tipică liricii baroce unui "Deus absconditus" și îl caracterizează pe adresantul lor, ele sunt ca și acțiunile absurde legate de masca pe care o adoptă fiecare personaj. În ipostaza de artist, eul liric își dorește de la creator o stăvilire a fluxului creației
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]
-
literară. Popovici Elenă - (1888-1932), medic primar, fost șef al Spitalului Uriceni, a adus o contribuție substanțială la îngrijirea și păstrarea sănătăți populației orașului Flămânzi, donând spitalului pădure, teren agricol și iaz. Pușnei Constantin - (1914-2005), scriitor popular, creator publicat de operă lirica naivă. Săvescu Toma - (1866-1938), preot în satul Uriceni, mentor spiritual și sprijinitor al țărânilor răsculați la 1907. Severeanu Nicolae - (1864-1941), compozitor și mare cântăreț recunoscut în sfera muzicii bisericești și orientale. Tamberlik Enrico - (1820-1899), tenor născut în Uriceni cu numele
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
spartanilor la Termopile, pe același deal pe care ultimii dintre ei au murit. Piatra originală nu a fost păstrată, dar epitaful a fost gravat pe o nouă piatră instalată în 1955. Textul, așa cum îl reproduce Herodot este: Această mostră a liricii grecești antice are forma unui cuplet elegiac. O traducere: La locul bătăliei mai există un monument modern, numit „monumentul lui Leonidas” în onoarea regelui spartan. Este compus dintr-o statuie de bronz a lui Leonidas, înscrisă doar cu replica „Μολών
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
un obișnuit stil de viață. Importantă este prefața acestui roman, în care Gautier dezvoltă teoria ""artei pentru artă"", conform căreia arta trebuie să fie liberă de orice convențiune morală sau angajament politic, având ca singur scop perfecțiunea estetică. În domeniul liricii, publică volumul "Émaux et camées" ("Emailuri și camee", 1852), cu poezii cizelate ca formă până la perfecțiune, care stârnesc entuziasmul unei întregi generații de poeți tineri, ce vor alcătui mai târziu "Școala Parnassiană", care, după romantism, devine cea mai influentă mișcare
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
din literatura universală: poeziile lui Edgar Allan Poe și romanul "Oile Domnului" ("A Lă e a Neve"), al scriitorului portughez Ferreira de Castro. Înclinarea „cu program” spre vechea Eladă - dovadă între altele complementaritatea studiilor universitare făcute! - este învățată prin marii lirici romantici germani (Hӧlderlin, Novalis), pe de o parte, iar pe de alta de la idealismul târziu al lui Nietzsche. Îndemnul de a avea comportare eroică în fața vieții, înfruntând iraționalismul prin creația artistică pură este dat, însă, de „Existența tragică” a lui
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
II, 1902), Papahagi este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și "Basme aromâne" (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Mantecón (n. 24 decembrie 1881 - d. 29 mai 1958) a fost poet și eseist spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1956. A scris o lirică de rezonanță particulară în literatura spaniolă a secolului XX, prin necontenita căutare a cuvântului poetic definitiv și esențializarea emoțiilor și sentimentelor, tinzând către forma poemului total și către abstracta ""poezie pură"". ""pentru poezia lui, care, în limba spaniolă, constituie un
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
târziu Maiakovski a fost elogiat de Stalin care declara că este “cel mai bun si talentat poet al epocii noastre sovietice” În 1935 a fost ridicată statuia lui Maiakovski în Piața Triumfalnaya Ploshad -aceasta devenind loc semnificativ pentru cultura moscovită. Lirica sa este impetuoasă și transpune în plan universal revolta sa individuală antiburgheză. Se remarcă structura formală dinamică, abruptă, construcția surprinzătoare a ritmului, apelul la oralitate și la asociații metaforice sugestive. Dacă la început a fost influențat de futurism, ulterior a
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
și transpune în plan universal revolta sa individuală antiburgheză. Se remarcă structura formală dinamică, abruptă, construcția surprinzătoare a ritmului, apelul la oralitate și la asociații metaforice sugestive. Dacă la început a fost influențat de futurism, ulterior a evoluat spre o lirică militantă, dominată de concepția sa estetică, bazată pe ideea angajamentului social și astfel scrierile sale devine dedicate acțiunii, mișcării, vieții revoluționare. A scris și teatru satiric de o deosebită virulență, în care predomină stilul publicistic. Maiakovski a condus revistele "Krokodil
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
concepția sa estetică, bazată pe ideea angajamentului social și astfel scrierile sale devine dedicate acțiunii, mișcării, vieții revoluționare. A scris și teatru satiric de o deosebită virulență, în care predomină stilul publicistic. Maiakovski a condus revistele "Krokodil", "Lef", "Novti". „În lirica modernă a secolului al XX-lea, creația maiakovskiană - eroică, tragică si satirică - se lasă receptată ca o prezentă insolită si originală. Poet al revoluției, poet politic prin excelență, Maiakovski a influențat hotărâtor evoluția poeziei contemporane.”
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
Poésies diverses", Bucarest : Imprimeries Independența, 1919 "Poems", București, Tiparul Oltenia, an necunoscut "Doine și sonete", București, Tiparul Oltenia, 1932 "Sofonisba: tragedie într'un prolog și trei acte în versuri", București, Tipografia Presa, 1945 Dimitrie Cuclin este un poet foarte dator liricii românești antebelice, cultivând cu predilecție forma sonetului, despre care are idei proprii: catrenele trebuie să conțină cadrul unei drame, terținele drama propriu-zisă, iar ultimul vers trebuie să fie cel mai puternic și surprinzător. Sonete sale utilizează o imagistică bogată și
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
ist anderer Meinung"”. În toți acești ani, inclusiv cei de închisoare (a scris prin închisori cărți întregi, în memorie), Georg Scherg a fost foarte productiv ca autor de poezie, proză („"Baß und Binsen"”, 1973) și teatru, a tradus și transpus lirică și proză, mai ales din limba română. I s-a permis să călătorească în Cehoslovacia, DDR șiBRD, unde l-a vizitat pe Cornelius, fiul din prima căsătorie. În 1975 se căsătorește pentru a treia oară cu profesoara de arte plastice
Georg Scherg () [Corola-website/Science/303561_a_304890]