5,080 matches
-
din el? Se mănîncă? - Se și mănâncă. Dar nu numai atât. Uită-te la el! Cine nu-l știe nu vede în el decât ceea ce se vede. Și se vede foarte puțin. Știi că papirusul are prețul aurului? Nu fiindcă localnicii îl și mănâncă, deși nu-i rău la gust. Nu numai pentru că își fac din el îmbrăcăminte, căci îl poți preface în pânză. Se fac multe din el. Din tulpină poți stoarce suc dulce: îl poți bea și e răcoritor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soldații atlanți le priveau înspăimîntați. Nimeni nu știa de unde vine acest sânge. Unii credeau că zeul își ucide jertfele lângă muntele de obârșie. Nimeni nu îndrăznea, dintre atlanți, să bea apa asta însîngerată. Numai chinuiți de sete și văzîndu-i pe localnici că-și afundă ulcioarele în râu fără teamă, unii soldați încercară să guste apa roșie, și îndată vestea se răspândi în toată armata: nimeni nu mai băuse, nici în Atlantida, apă așa de gustoasă. Iahuben era dintre puținii care o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așa: Numai Hapi să aducă e-n stare Bunătate, adevăr, în aceste inimi de oameni, Căci se spune de mult că numai din sărăcie Se nasc pe pământ răutăți și fărădelegi. Și în ziua aceea de la începutul anotimpului pert, când localnicii nu mai cântau asemenea laude, Iahuben se trezi pe neașteptate asupra înțelesului vorbelor pe care le tot mormăia, cum le învățase. Se întoarse grăbit spre Auta. În mintea lui se răsturnase ceva. - Spune-mi, întrebă soldatul, cântecele mint? - De ce mă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scund și mai scurt, așezat mai către miazănoapte, după care urmau alții, mărunți, într-un șir neînsemnat scăzând în înălțime spre sud. Și mai la miazăzi, adică acolo unde Țara Nisipurilor își rotunjește țărmul apusean împlinit de munții numiți de localnici Idraren, care iau naștere din stâlpul sudic al lui Melkart, se afla cel mai mare grup muntos al Atlantidei. Așezat pe două șiruri drepte, față în față, de la vest la est, se sfârșea în dreptul țărmului continentului vecin, care de aici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fruntea căreia se dusese sutașul, nu se întoarse. Câinii luați de el mirosiseră urma sclavilor fugiți, numai că această urmă ducea departe, către înălțimile Muntelui de Foc, unde nimeni dintre soldați și nici sutașul nu se încumeta să se suie. Localnicii socoteau că locul acela era blestemat de zei și bântuit de duhuri răuvoitoare care nu îngăduiau omul în preajma lor. Robii fie că nu aflaseră de această credință, fie că în fața deznădejdii nu mai aveau de ales. Astfel că ceata sutașului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar coborâră și alți oameni, foarte înalți, din ținuturile așezate în stânga și în dreapta strâmtorii unde se unesc cele două mări: Marea dintre Pământuri și Marea Atlantică. Acei oameni aveau pielea albă și părul galben sau negru. După lupte lungi cu localnicii Atlantidei, toate aceste neamuri se amestecară între ele și dădură naștere poporului cu pielea roșiatică și cu trupul înalt și vînjos: al atlanților. Într-un veac depărtat, după ce acel amestec se săvârșise, muntele cel mai înalt din pragul punții de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care o aprindeau la capătul unei țevi de lemn, ținând fiecare pe rând capătul celălalt în gură. Neobișnuiți cu astfel de fum, atlanții se înecară, dar le trecu; iar gazdele ziceau că fumul înghițit era semnul sfânt al prieteniei. Localnicii îi întrebară pe străini de unde veneau. Privind istorisirea făcută prin semne, le arătară că și ei auziseră de potopul apelor. Când Mahukutah izbuti să învețe limba acelor oameni, află de la ei că alți străini ciudați nimeriseră aici pe o corabie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țeluri în viața niciodată la fel și totdeauna îmbîcsită de griji și primejdii. De aceea strecurarea prin aceste ținuturi a celor doi oameni negri trecând prin Sumer, prin Akkad, prin Assur și prin alte țări și orașe, prin mulțimea de localnici și de negustori hananei, de oameni rome sau de ciobani închinători ai zeului Elohim nu se lăsa băgată în seamă. Spre a se pune totuși la adăpost de primejdia robiei, amândoi erau îmbrăcați cu hainele argintii ale străinilor. Pielea lor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
socotit pesemne nebun. - La miazănoapte sunt niște munți, dacă-i știi. Noi le ziceam odinioară, cum le-au spus cei din țara numită aici Misraim, Munții Zeului. Aici am aflat că le spune Lebanon. Dar tu nu pari a fi localnic. Cine știe cum li se spune acolo de unde ești tu! Insul nu mai zâmbi. Se uita mai cu luare aminte la bătrân și în sfârșit spuse cu îndoială: - În munții aceia acum opt ani a căzut o stea. Stele cad mereu, nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lăstărișul de pe Muntele Măslinilor, apele verzi ale Iordanului, ramurile de finic pe care le agita Ceaușescu... pentru că pictorul ăla, parcă-se Sabin Bălașa, îl pictase în sfârcul turlei și pe Ceaușescu, deșelând cu petele lui de ficat, un norișor. Iar localnicii se implora de girafă să le azvârle și lor, de sus, niște minuni. - Și girafa avea în ea un suflet bun de girafă? Le-a azvîrlit? - Cu cât se rățoia ăștia mai insistenți, cu atât le trăgea și ea mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zăplazuri ursuze pe care cucuvăia doar bălăria, și pe întinsul cărora vrăjitoarele își învățau să vorbească, cu glasuri joase și înfundate, târnurile de șerpi). Se scurgea dintr-un capăt al altuia al ulicioarei Radului Calomfirescu (unde de abia către 1912, localnicii fost-au împiedicați a-și mai paște vacile în interstițiile caldarîmului). Ostenea prin curțile stolnicului Gligorașcu, prin grădinile de zarzavat ale fraților Șantalioru, adunîndu-și puterile pentru a se revărsa, printre gropile de lut ale polcovnicului Zamfir, pe primele pojghițe de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
resturilor putrezite ale îndeletnicirilor lor. Strat după strat, mormanele de gunoaie, moloz și cadavre, sugrumară deget după deget, gârlița miraculoasă, preschimbându- i - de pe la 1733 - renumele de Preacurată în ocara, din ce în ce mai adecvată, de Căcata. Bineînțeles că tot localnicii, prin murdăria lor veselă și insistentă, biruiseră. Iar de pe la 1837, prin astuparea și cicatrizarea ei completă, Bucureștioara nu se mai regăsește pe nici o hartă. Doar actualii dezgropători ai rețelelor de canalizare ai I.C.A.B.-ului mai înțeapă, când și când, cîte-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de respectuoasă, felurită, strânsă ca la copcă, tăcută. Cam la fel de tăcută precum somnul primejdios, din care se dezîmplîntase și care îl înnodase la limbă și pe el. Și, într-adevăr, atunci, pe la ora 14,25, cum ședeau și se uitau localnicii, mai buimăciți unii la alții, (neștiind nici măcar de ce se uitau, fiindcă, de văzut, se mai văzuseră), taman atunci pavajul din pietre lustruite și lăcuite de râu întins sub tălpile lor, o dată se bulbucă și se cutremură. Dar nu îndeajuns de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ușor să se adapteze nevoilor și plăcerilor oricărei femei. De câteva ori și-a schimbat numele pe care îl spunea oamenilor. Chipul lui arăta în așa fel și pielea lui arăta în așa fel încât în multe locuri trecea drept localnic. Și apoi chiar trecea mai departe, folosind în avantajul său ceea ce altădată fusese blestemul său. Schimbarea numelui îi era necesară dacă voia ca nemurirea lui să treacă neobservată. Și tot această nemurire îl făcea să se deplaseze mereu, în căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
femeile care lucrează În centrul financiar al Londrei sunt un fel de emigranți la prima generație. Te dai jos de pe vapor, te uiți tot timpul În pământ, muncești cât poți de mult și faci tot ce poți ca să ignori tachinările localnicilor ignoranți care te urăsc doar pentru că arăți altfel și miroși altfel și pentru că Într-o zi le-ai putea lua slujbele. Și speri. Știi că situația nu se va Îmbunătăți cu mult În timpul vieții tale, dar faptul că ocupi spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
până la exasperare. Exprimarea directă, liberă și fără nici un fel de canoane dar deloc vulgară conturează aproape toate personajele din acest roman. Când câte unul dintre ei Încearcă să vorbească "orășenește", reieșind, de fapt, o anume "sluțire a limbii", În mintea localnicilor, acel sever și atent auditoriu, de cele mai multe ori extrem de conservator, și dintr-o anume ignoranță nevinovată, care pe loc sunt dispuși a spune: „vorbește cum ți-e vorba și poartă-te cum ți-e portul”, este iute taxat de ceilalți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
femeilor de toate vîrstele care făceau plajă la Clubul Nautico. Siguri de frumusețea peninsulei lor, oamenii din stațiune erau un exemplu al eliberării care Îi afectează pe britanici după o perioadă mai lungă de stat În plin soare. Înțelegeam de ce localnicii erau mai puțin dornici să mă știe scriind despre paradisul lor particular, și deja Începeam să văd orașul prin ochii lor. După ce Îl eliberam pe Frank din Închisoare, urma să-mi cumpăr un apartament și să mi-l transform În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
al cuvîntului, eu fusesem intrusul. În atîtea nopți Împreună, ea și Frank transformaseră acest pat oarecare În patul lor, iar eu mă băgasem nepoftit printre perne și printre fantomele lor. Nu se poate să-i urăști În halul ăsta pe localnici. La urma urmei, Frank Îi simpatiza. — Cred și eu. (Se Înfrînă și Își mușcă buza, jenată de propria-i limbă ascuțită.) A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes. Practic, e centrul nervos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
antene de satelit albe, dar avea diametrul de două ori mai mare decît modesta antenă din Înregistrarea video. Barurile În care se serveau tapas(##notă - Gustări din gastronomia spaniolă.##) și restaurantele cu produse oceanice care tiveau portul erau ticsite cu localnici care se relaxau, după ziua de lucru, la mesele de sculptură și la roțile de olărit. Departe de-a fi demoralizați de tragedia familiei Hollinger, păreau mai Însuflețiți ca oricînd, flecărind zgomotos pe deasupra exemplarelor din New York Review of Books și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu iahtul de croazieră. Mi-am amintit privirile lacome ale celor care ieșeau din cluburile de noapte și se adunau pe chei, cu obrajii Îmbujorați nu doar de soarele arămiu răsărit din explozia rezervorului. Am Înconjurat Plaza Iglesias, plină de localnici care Își beau cafelele matinale citind Herald Tribune sau Financial Times. Am ochit din mers principalele titluri și am remarcat: — Restul lumii pare departe rău. Scena de aseară a fost de-a dreptul bizară, mi-aș fi dorit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la volan, care coti apoi de pe bulevard și pătrunse pe o șosea tivită de copaci și de vile de dimensiuni ceva mai mici. Privind În urma ei, mi-am dat seama că tocmai văzusem primul locuitor al complexului. — Și ce fac localnicii toată ziua? Sau toată noaptea? — Nimic nu fac. De-asta a fost proiectată Residencia Costasol. — Dar unde sînt? Am văzut o singură mașină pînă acum. Aici sînt, Charles, aici sînt. Zac lungiți pe șezlongurile lor și-o așteaptă pe Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e de speriat ce bine Înoată. A străbătut niște distanțe enorme În Marea Baltică. — Foarte folositor... dacă ești În stare să te miști prin jacuzzi dintr-un capăt În celălalt, deja ai realizat mai mult decît le stă-n puteri celor mai mulți localnici. Deci ei ar putea fi antrenori de sport? — Exact. SÎnt convinsă că le vei pune talentele la treabă cu folos. Toate talentele. — Firește. Pot să ajute la recrutări. Am condus-o la limuzină, unde Mahoud aștepta lîngă portiera din dreapta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fierbea, ca o oală așezată pe flacără. Peste tot era zăpușeală și, odată întors, trebuia să își schimbe hainele. Șeful atelierelor îl servea cu bucăți de plăcintă proaspătă, alții - cu fistic și alune ce le primiseră ca desert. Toți erau localnici din sud și veneau de acasă pe motorete. Vântul cald le scotea din pori mirosul de ceapă și de carne tocată. Îl priveau cu încrederea speriată a celor care nu au soluții. — Hai, Mehrad, hai băiatule, că ne prinde rugăciunea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la Abyaneh, la o ceremonie de spălare a covoarelor, dar era prea copil să-și aducă aminte. Obosise urcând ulicioarele în pantă, pe care suiai ca pe o scară la cer. Adormise în patul unui zartosht în vârstă, speriat de localnicii care se duceau către deal, scurtând mersul pe caturile fiecărui acoperiș. Își mai amintește, în schimb, lumina curată din acel vis plin cu oameni-păsări și cu oameni- pisici care umblau liberi pe țiglele caselor. Kermanul însă era înspre sud, loc
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ciocănelul în poarta din zid, voci subțiri de copii începură să strige: — Nooshiiin! Nooshiiiin!... deși n-o vedeau. Centrul din Abadan al școlii coranice arăta ca un fort protejat de pereți, nu puteai să ghicești ce se află înăuntru. Doar localnicii portului cunoșteau adevărul: că acolo era și o școală a martirilor, unde se pregăteau copiii eroi. În anii războiului cu Saddam, mulți alții ca ei culeseseră minele de pe fronturi. Ziarele erau pline de figurile lor zdrențuite de piele și mutilate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]