8,611 matches
-
alegorie pe dificultățile textului biblic. Preferă mai degrabă să cumuleze interpretările, oarecum dezorganizat, pentru a extrage din fiecare element al textului o cît mai mare bogăție de semnificații. Cîntarea, în care mirele e, firește, Cristos, este o profeție a istoriei mîntuirii, iar mireasa este sufletul care se înalță spre contemplarea lui Dumnezeu, punctul de vedere fiind cel al ascezei monastice. Această concepție asigură unitatea operei, care nu se poate înscrie nici într-o tradiție exegetică bazată pe litera textului (de tip
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pavel, el afirmă că botezul ne dă libertatea, însă o libertate care trebuie să se manifeste prin respectarea poruncilor, care este îngreunată nu de persistența influenței păcatului originar, ci de lipsa de credință a oamenilor. (5) Lui Nicolae, învățături pentru mîntuirea sufletului, este un itinerar de viață ascetică pentru un tînăr care abia și-a început viața de călugăr; la sfîrșit se găsește (nu în toate manuscrisele) răspunsul novicelui. (7) Disputa cu un avocat: un firav cadru narativ structurează tratatul sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Stîlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut și cel intitulat Unul-născut, compus de împăratul Iustinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în versuri a simbolului Crezului constantinopolitan la care se adaugă formule doxologice și o rugăciune pentru mîntuire. în cursul secolului al IV-lea sînt înlocuite aproape toate imnurile mai vechi și se dezvoltă o bogată producție nouă, influențată, așa cum reiese din studiile mai recente, de producția de imnuri din creștinismul siriac, scrise în aceeași perioadă; acestea ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
siriace, iar multe dintre omiliile sale au fost traduse în siriacă. Dacă definirea dogmei este sarcina specialiștilor, teologia morală intră în sarcina tuturor celor care se îngrijesc de suflete, și de cea mai mare atenție se bucură marile teme ale mîntuirii și întoarcerii Domnului, care rămîn fundamentale și mai tîrziu, de exemplu la Roman Melodul. De altfel, nu fără motiv, Roman scrie omilii dogmatice numai atunci cînd are ocazia, și o face fără talent și originalitate, însă e puternic influențat de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Imnul poate fi considerat mai degrabă un poem pentru Postul Mare decît un imn dedicat Bunei-Vestiri. Tocmai preamărirea întrupării și sublinierea rolului Fecioarei în această economie a mîntuirii ne pot face să ne gîndim că imnul n-a fost dedicat neapărat sărbătorii Bunei-Vestiri și, ca atare, să plasăm compunerea lui înainte de perioada în care a fost instituită această sărbătoare, adică înainte de intervalul 530-535. Acest imn a fost cîntat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
n-a câștigat decât fluvii de dispreț și ură. • Auschwitz rămâne o pată caare aîntunecat un secol întreg. • Holocaustul - un simbol al crimei în masă practicat de un regim dement și un dictator scelerat. • Am fost și eu acolo de unde mântuire nu-i, dar eu am scăpat cu viața, uiite așa de-al dracuiui!!! ------------------ Harry ROSS Supraviețuitor al lagărul morții - Auschwitz 9 februarie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - GÂNDURI REBELE (18) - AFORISME DIN ȚARA MORȚII / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN
GÂNDURI REBELE (18) – AFORISME DIN ŢARA MORŢII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381297_a_382626]
-
pondere covîrșitoare, aerul circulă nestingherit prin interstiții, iar muzicalitatea compozițiilor, cu ritmurile ei impalpabile, excită eterul și îl pregătește pentru întîlnirea cu marile armonii. De la materie la semn, de la pictură la radiografie, de la observație la aspirație și de la păcat la mîntuire, iată un itinerariu moral și o posibilă definiție pentru arta Cameliei Crișan Matei. Corneliu Ratcu și dizolvarea în lumină Cînd Corneliu Ratcu a sosit în Călărași avea douăzeci și nouă de ani. Era bine clădit, călca sigur, iar părul negru
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
undeva în cîmpul vag și imponderabil al unei lumi eterice. În acest neant cu o infinită capacitate de absorbție se constituie, asemenea deflagrațiilor galactice, suitele de imagini turbionare, proiecțiile unei sensibilități ultragiate, și se pun în mișcare nenumăratele strategii de mîntuire a vidului. Comentînd la scară umană marele act al Genezei, artista descoperă fasciculul de lumină care fisurează nemăsurata întindere nocturnă și în jurul lui își organizează întreaga construcție plastică. Din acest nucleu inițial se nasc tonurile și valorile, se dezvoltă suprafețele
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
dat întâlnire în poezia lui K. (de aici ploaia de antiteze, invazia oximoronului), aflată mereu „între mugur și putrezire”, între „curcubeu și rană”, „aripă și cădere”, dominată de „cele două simboluri, de ruptură și bucurie”. Disperarea și speranța, damnațiunea și mântuirea, carnea (vocabulă obsesivă) și spiritul, violența și tandrețea, întunericul și lumina, viața și moartea, moartea și învierea, maculatul și imaculatul, transcendentul și imanentul, căderea și înălțarea, fărâmițarea și realcătuirea, dorința și asceza (dorința de asceză) ș.a. se strâng cu furie
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
literare și intervențiile de natură socială, precum și cele privind credințele sale umanitariste și pacifiste ori problemele iudaismului i-au apărut în numeroase reviste și gazete din țară și din străinătate, între care „Rampă”, „Opinia”, „Viitorul”, „Libertatea”, „Progresul social”, „Renașterea noastră”, „Mântuirea”, „ Absolutio”, „Adam”, „Lumea evree”, „Sinai”, „Libertatea”, „Era nouă”, dar și „Clarté” (Paris), „La Pensée” (Bruxelles), „Arbeiter Zeitung” (Viena), „Die Wahrhait” (Praga), „The War Resisters” (Londra) ș.a. Aflat la Paris când se declanșează cel de-al doilea război mondial, se întoarce
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Sartre, Teatru, pref. Georgeta Horodincă, București, 1969. Repere bibliografice: Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 348-353; Moraru, Semnele, 281-288; Steinhardt, Critică, 41-45; Mihai Zamfir, Discreția și eficiența gândului, RL, 1986, 49; Mircea Mihăieș, Pagini (aproape) exilate, O, 1990, 1; Virgil Leon, Minimalism și mântuire ontologică, APF, 1991, 1-2; George Popescu, Dialogul generalizat sau Încercare de a raționaliza i-realul, R, 1991, 2; Ruxandra Cesereanu, De la „dialogul interior” la „dialogul generalizat”, ST, 1991, 2-3; Sorin Vieru, Mihai Șora la 75 de ani. Un filosof al
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
bilingvă, Oradea, 1997; Jean Poncet, Chemin de lune. Katiouchka - Drum de lună. Katiușka, Oradea, ed. bilingvă, 1997; Pierrette Micheloud, En Amont de l’oubli - Mai presus de uitare, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Hélène Dorion, L’Issue, la résonance du désordre - Mântuirea, rezonanța dezordinii, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Yves Broussard, Esquisses pour un autre lieu suivi de Pauvreté essentielle - Schițe pentru un alt tărâm. Esențiala sărăcie, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Vânătoarea de vise, Oradea, 1997 (în colaborare cu Jean Poncet și Rodica
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
l‑a ales este pe deplin părtaș la planul dumnezeiesc. Apoi, prin credința că Dumnezeu Însuși s‑a făcut om în persoana lui Isus, creștinismul duce la extrem acest proces de sacralizare a istoriei. Din punct de vedere creștin, planul mântuirii a fost împlinit, urmând ca întreaga omenire să devină conștientă de aceasta. Așa cum Isus reprezintă Binele absolut întrupat, opusul său, Anticrist, reprezintă întruparea răului absolut în istorie. Prin urmare, din acest moment, confruntarea dintre Bine și Rău se derulează la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va fi propovăduită la toate popoarele (v. 10); haosul cosmic (vv. 24‑25); dezastrul natural (v. 8) și dezastrul social (vv. 12‑13); 7) „urâciunea pustiirii” ( v. 14); 8) Dumnezeu scurtează perioada persecuțiilor din iubire și, în același timp, pentru mântuirea aleșilor săi (v. 20). Cea de‑a doua secțiune, consacrată în exclusivitate războiului iudeilor, debutează printr‑un avertisment: 14Iar când veți vedea urâciunea pustiirii [...] stând unde nu se cuvine (ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0:φΦγΤΗ ƒΦϑ06ϑ∀ ©Β≅Λ ≅⇔ ∗γ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care îl oprește” pe Anticrist, identificat în persoana lui Nero. Al doilea tip de interpretare recurge la tradițiile mitologice sau la soluțiile metafizice. Gunkel, spre pildă, identifică ® 6∀ϑΞΠΤ< cu profetul Ilie, în timp ce ϑ∈ 6∀ϑΞΠ≅< ar reprezenta planul de mântuire al lui Dumnezeu. Frame merge până la a confunda personajul care oprește parusia cu diavolul însuși, iar Trilling propune dubletul: Dumnezeu/răbdarea lui Dumnezeu. Numărul impresionant de soluții propuse pentru elucidarea acestei probleme ne pare simptomatic. Soluțiile istorice nu au nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Având în vedere existența a numeroși schismatici (= anticriști care lucrează deja) ce resping dogma cristologică, se poate afirma că sfârșitul veacurilor, de care vorbește tradiția, a sosit; prin urmare, creștinii trebuie să‑și întărească credința, spre a nu‑și pierde mântuirea chiar în ultima clipă. Apocalipsa lui Ioan Asemenea Cărții lui Daniel, din care se și inspiră în bună măsură, Apocalipsa lui Ioan este textul cel mai frecvent invocat sau comentat de Părinții Bisericii, în legătură cu evenimentele sau personajele eshatologice. Ne vom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
demonică, dar cu îngăduința lui Dumnezeu, fiara va învinge „sfinții” - inclusiv martorii din capitolul 11 - și va pune stăpânire pe triburile lui Israel, precum și pe popoarele păgâne. Puținii credincioși care vor mai fi rămas vor înfrunta martiriul, singura posibilitate de mântuire. În descrierea atrocităților fiarei, autorul are în vedere situația comunității creștine din care face parte. El justifică aceste atrocități, integrându‑le în planul de mântuire al lui Dumnezeu, îndemnându‑i astfel pe frații săi să dea dovadă de „răbdare și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
popoarele păgâne. Puținii credincioși care vor mai fi rămas vor înfrunta martiriul, singura posibilitate de mântuire. În descrierea atrocităților fiarei, autorul are în vedere situația comunității creștine din care face parte. El justifică aceste atrocități, integrându‑le în planul de mântuire al lui Dumnezeu, îndemnându‑i astfel pe frații săi să dea dovadă de „răbdare și credință” (13,10) în vremea de acum. Trăsătura principală a fiarei marine este violența. Autorul Apocalipsei a simțit totuși nevoia să inventeze un alt monstru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rațiunea (8(≅Η) se confruntă de‑a lungul întregii istorii. Socrate este primul care a îndrăznit să denunțe tertipurile demonilor, dar aceștia au reacționat prompt ridicându‑i pe atenieni împotriva înțeleptului. La fel s‑a întâmplat cu Isus, Logosul întrupat. Mântuirea devine posibilă tuturor oamenilor, greci sau păgâni, în virtutea faptului că un 8(≅Η ΦΒγΔ:∀ϑ46Η există ascuns în adâncul sufletului fiecăruia. Această „sămânță” iese la lumină în momentul botezului. Cum a fost deci posibil ca oamenii să nu‑l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la practica circumciziei, interzisă de împăratul filozof, sincronizându‑se astfel cu creștinii din „diaspora”. Acest proces este dublat de asimilarea metodei alegorice de interpretare a Scripturii și, implicit, de negarea importanței templului, văzut ca element accesoriu și caduc în istoria mântuirii. Irineu reacționează împotriva acestor tendințe, adoptând poziția tradiției reprezentate, în opinia sa, de Pavel, Ioan, Policarp și Iustin. El opune spiritualismului extrem al gnosticilor un materialism moderat, dictat de împrejurări, vizibil îndeosebi în doctrina sa milenaristă. Cartea a V‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Spir. Sancto, cap. 26; Ioan Hrisostom, Adu. Jud., PG 48, col. 907; In Matth., PG 48, col. 32.220.224; In Jo. PG 59, col. 140 etc. Să ne întoarcem însă la Irineu. Așa cum Isus recapitulează momentele esențiale ale istoriei mântuirii, tot astfel Anticristul recapitulează „întreaga apostazie a diavolului”. Ideea de recapitulatio (<∀6γν∀8∀∴ΤΦ4Η), după cum bine se știe, constituie firul roșu al concepției sale teologice. Irineu reia această temă a lui Pavel (Ef. 1,9‑10), dar îi conferă o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
centrul istoriei prin întruparea lui Dumnezeu în persoana lui Cristos; încheierea lui la finele istoriei. Acest proiect va fi imitat sau, mai bine zis, contrafăcut de diavol, a cărui principală ocupație constă în a împiedica prin orice mijloace împlinirea iconomiei mântuirii. „În păcatul lui Adam”, notează Antonio Orbe, „apostazia diabolică care l‑a generat rămâne ascunsă în sine. Ea se manifestă însă, în mod vizibil, prin neascultarea lui Adam. La fel stau lucrurile și în cazul Anticristului. Deși latura sa interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
neatins de uneltirile diavolului. Al doilea pas în acest proces de autodivinizare este constituit de instalarea Anticristului în templul de la Ierusalim. Irineu a consacrat numeroase pagini din cartea a IV‑a rolului pe care l‑a avut templul în economia mântuirii. Asemenea lui Iustin, el susține că poporul iudeu a fost întotdeauna supus tentației idolatriei și că, pentru a pune frâu acestei tentații, Dumnezeu i‑a transmis tablele Legii (precum și instrucțiunile legate de ridicarea templului). Așadar, Legea și templul au slujit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aplică, printr‑o contrametaforă, Anticristului‑rege iudeu. Singurele roluri atribuite iudeilor sunt foarte puțin de dorit: cel al poporului inexistent și cel al poporului‑tiran ilegitim. Refuzând parusia, iudeii, ca entitate etnică, se văd eliminați definitiv și irevocabil din istoria mântuirii. Timp de trei ani și jumătate, cultul tradițional va înceta. Tatăl‑Creator „se va ascunde”, îngăduind Răului să se manifeste până la epuizarea energiei sale. Regele Anticrist, cu cele șapte regate supuse, va cuceri, va distruge prin foc „cetatea Babilonului” (Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceasta). Ceilalți, dimpotrivă, construiesc tot felul de teorii și avansează un număr de ipoteze vătămătoare nu doar pentru ei, ci mai ales pentru semenii lor. Tentativa lor orgolioasă de a determina numele exact al Anticristului riscă să îi coste propria mântuire. Ei sunt integrați din oficiu, de Irineu, în categoria falșilor profeți sau a falșilor exegeți: Toți cei care numai de dragul faimei deșarte hotărăsc nume conținând acest număr greșit, susținând sus și tare că numele scornit de dânșii aparține celui ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]