5,648 matches
-
o distanță. Și Inky spune: — Știi, credeam că singurul lucru mai rău decât a eșua în domnișoaragoste era a reuși... Spune: Eram atât de îndrăgostită de Cercetaș, încă de la școală, dar știi cum... ne dezamăgesc evenimentele. Inky și Muffy poartă mănuși fără degete ca să poată sorta mai bine dozele goale de bere, și Inky spune: — Credeam că secretul unui sfârsit fericit era să cobori cortina exact la momentul potrivit. O singură clipă după fericire, și iar nu mai e nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
casa lor de zdrențe vechi și pături umede, Packer și Evelyn își dau seama că fata se târăște spre ei. În spatele ei, pantoful negru al unui bărbat coboară din mașină. Urmează cracul unui pantalon de culoare închisă. Un bărbat cu mănuși negre de piele iese din mașină, în timp ce fata se ridică în picioare, țipând. Urlând „Vă rog”. Țipând după ajutor. Atât de aproape încât zărești unu, două, trei inele de aur care-i străpung urechea. Cealaltă ureche n-o mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Kenny Wilcox spune: — Bine. Mă bucur s-aud... Și adoarme cu zâmbetul pe buze, pe când îi vâr țeava pistolului în gură. „Fericirea” nu-i de folos nimănui. Un pistol neînregistrat. Țeava e vârâtă în gura lui, mâna mea într-o mănușă, cu degetul pe trăgaci. Micul Kenny e întins pe sofa, dezbrăcat, cu mădularul lubrificat cu grăsime de gătit, iar la televizor se derulează un episod din vechiul lui serial. Dovada hotărâtoare e pornografia pedofilă descărcată pe hardul computerului. Imaginile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-o să poată fi curcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de metal. Toți respiră mirosul de înălbitor al apei oxigenate, sub damful de latrină care iese din plămânii Suflătoarei Betty. Directoarea cere să fie adusă o trusă de investigații pentru crimele sexuale. Bețișoarele cu vată și lamelele de sticlă și mănușile. Cora Reynolds era printre ei, stând atât de aproape încât a lăsat o urmă alunecoasă de mâzgă până la biroul ei. După ziua respectivă, agenția County Facilities a pus yală pe ușă și i-a dat Corei cheia. De atunci, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
capetele date pe spate atât de mult încât le atârnă fălcile. Atât de sus încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau în guler. Toți avem mâinile înfășurate în zdrențe însângerate. Mănușile se bălăngănesc libere, cu degetele goale pe dinăuntru. În pantofi ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit când se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și orice detașare, numai că acel Požarevac sau cele șapte luni În cazarmă, din perspectiva realizatorilor Enciclopediei, reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfârșea Împletitura, ajungea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În locuri publice, mi‑am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai târziu, evident, i‑am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămânilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
întreabă pe Radu: -E adevărat că ai fost la Ramona acasă? -Nu chiar, doar până la poartă, și în contiunare îi povesti cum s-a întâmplat. Atunci Andrei îi zise pe un ton serios: -Ți se potrivește, fata asta, ca o mănușă. Radu recunoscu adevărul. dar din cauza tinereții lui și a ideii care-i stăruia în minte de a se întoarce la părinții lui pentru a le putea fi de ajutor, zise cu vocea scăzută, ușor încurcat: -între mine și ea nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
jos, Ionuț zise: -Mi-a vorbit mama mea despre o mătușă cu numele Angela de la Târnăveni. -Eu sunt dragul meu, primește acest pachet, mam gândit să-ți fac un cadou, fiind iarnă ți-am adus un fular și o pereche de mănuși dar nu numai, am mai pus și dulciuri, sper să-ți placă. Ionuț îl primi mulțumindu-i. -în ce clasă ești?, întrebă Angela deși știa. -în clasa a cincea. -Ești băiat mare. Acum eu plec, dar am să mai trec
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
probleme familiei Brădescu, la care acum ținea. în aceași seară când Ionuț era la cină cu părinții și bunica lui, le povesti despre vizita pe care tanti Angela i-o făcuse la școală și le arătă cadoul primit. -Sunt frumoase, mănușile? Dar fularul acesta albastru? Tatăl său îl privi lung, strângându-și buzele și făcând un gest cu capul. -Da sunt frumoase, zise Radu, privind în altă parte. -Parcă nu ți-ar plăcea, tată? Doamna Neli, care știa că Radu nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ți-ar plăcea, tată? Doamna Neli, care știa că Radu nu suporta nici un fel de discuție în legătură cu această femeie, întrerupse convorbirea între tată și fiu: -Ionuț, te rog vino să mă ajuți puțin la animale. Copilul după ce-și așeză mănușile și fularul, plecă vesel cu bunica lui. După ce doamna Neli ieși cu Ionuț, Ramona îl întrebă pe Radu: -De ce te porți așa cu Ionuț? -Nu vreau să aibă nimic de a face cu această femeie care l-a abandonat
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cu mine spunea ea, deși nu muncise o oră la câmp, era foarte bolnavă de inimă, dar a știut de minune să ne insufle visuri cât mai îndrăznețe, a știut să ne învețe să avem încredere în noi, ea, o mănușă de om, atât de geloasă pe tata, îndrăgostită de el până a închis ochii. Acum e acolo, în mormânt, încerc să mi-o imaginez așa cum era în zilele înainte să o îngropăm, frumoasă, cu hainele ei neasemuite, era una din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să creeze ceva nou și neașteptat, ceva cu adevărat extraordinar pentru oameni, în această privință copilul îi semănă, mereu îi este dor să schimbe ceea ce o înconjoară, uneori ar fi vrut să întoarcă lumea pe dos cum faci cu o mănușă. Își pune zilnic în spinare mai mult decât poate duce și de aceea din când în când se trezește cu câte o viroză, strănută fără întrerupere, îi curg ochii, se lichefiază. În timpul crizei simte un fel de furie care îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sărace, cu mâncăruri lipsite de gust, dar la ore precise, asigurate de subzistența nemțească, printre vizite medicale îndelungate, în care doctori cu ochelari reci, de sticlă, îi pipăiau căputa lipsă a piciorului ferfeniță și îi băgau în anus degetul unei mănuși de cauciuc, printre bombardamente anglo-americane și alte apocaliptice năpaste ale războiului, care zdrobeau metodic tărâmurile nemțești, dărâmând orașe întocmite din palate și gări uriașe, construite de împărați gospodari, măcelărind, fără alegere, pruncii și muierile înmărmurite de spaimă, Iuga începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
locuite la catul de deasupra, în care bătrânii își ștergeau ochelarii de sticlă ieftină, cu evlavia păstrării unor lentile de o limpezime extraordinară ale firmei Karl Zeiss din Jena; cu negustori armeni meditativi, ce-și încălzeau, iarna, degetele, ieșind din mănuși fără burice, la cățui, cu jeraticul pe jumătate stins, ca și cum tot ar mai fi avut de dat rest, în monedă măruntă de argint, cu cap de rege în efigii tocite, unor clienți care cumpărau stafide, acadele și alte multe produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
albă, ca laptele, s-a dus rânjind din zăbrelele-i argintii, el a uitat de străini. Trepădând pe trei picioare (înainta cu membrele inferioare zgârcite sub el, ca la cosaș, sprijinindu-se pieziș, pe mâna dreaptă, în care purta o mănușă de protecție, făcută din piele de vițel), s-a refugiat în stadola lui încăpătoare, unde începură, cu mare plăcere, a se scurge ceasurile sale de meștereală. Când Trandafira l-a fugărit să-i taie lemne pentru cuptor, abia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost atât de aglomerate. Într-o piață, în care se oprise, după ce o luase la nimereală, scrutând prin ninsoarea deasă a nopții, cu maleta-diplomat subsuoară, mereu adunată cu mâinile-amândouă, îi venea să plângă de necaz, precum copiilor care-și pierduseră mănușile, de usturimea degetelor înghețate. Salvarea providențială se apropia prin ninsoare, sub forma unui taximetrist clandestin, care opri mașina chiar în dreptul necazului și disperării lui: Domnule, doriți un loc la un hotel, asta e sigur. Deci, stimate domnule, vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din păcate, nu mai e așa ceva. La ei existau magazine cu produse originale, venite din export din țara producătoare, de origine, nu cum e la noi, cu reprezentanți, fabrici prin reprezentanță. Ei voiau becuri de mașină, corturi, mingi de piele, mănuși de piele. Presupun că nu se găseau, din moment ce asta cereau și cereau cantități mari, de exemplu, 50-60-100 de mingi de piele, sau 10-15 corturi de patru persoane. Sau erau 60 de perechi de mănuși așa, cereau câte 7-8 seturi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de mașină, corturi, mingi de piele, mănuși de piele. Presupun că nu se găseau, din moment ce asta cereau și cereau cantități mari, de exemplu, 50-60-100 de mingi de piele, sau 10-15 corturi de patru persoane. Sau erau 60 de perechi de mănuși așa, cereau câte 7-8 seturi. Și mai mult... depinde, fiecare cât voia. Și câștigam bine. Ei îmi plăteau mie marfa; eu o plăteam în lei la cine trebuia să dau banii și ei îmi dădeau dolari, pe care-i schimbam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mers spre Timișoara. Buzunărit, luat calculator Sharp. Prins. Nici în tren nu m-am liniștit, am luat trenul și am intrat într-un compartiment, era un om singur, era citit, am intrat să buzunăresc. I-am luat o pereche de mănuși de piele și un calculator Sharp. Uite, nu știu cum au aflat că am fost eu, că eu m-am întors la tovarășul meu, la compartiment, și după cinci minute m-am trezit cu tefeul. M-a arătat omul ăla direct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bine și-așa, pentru că nu are pe cine să ia poliția“. Deci n-avea pe cine să ia pentru că, fiind iarnă... și nu numai în scopul c-a fost iarnă... de scopul că te duci la furat îți iei și mănuși în mână. Aveam mănuși în mână. Deci nu mi-a fost frică niciodată c-am să las urme în fața locului. Asta, de când m-am mărit! Deci, după prima pușcărie, pot să spun asta. Nu mai mi-era frică că las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]