5,446 matches
-
Leutschau", azi Levoča, Slovacia, cu grad de căpitan clasa a II-a. Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în Sighetu Marmației, iar între 1906-1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad cu grad de maior. Avansat la gradul de locotenent-colonel, Dionisie Florianu a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică. Pe 1 noiembrie 1914 a fost pensionat cu grad de
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
care a investigat circumstanțele morții a 50 de militari la Aeroportul Militar Otopeni. Conform rechizitoriului Parchetului Militar: "Masacrul s-a produs din cauza îndeplinirii defectuoase a îndatoririlor de serviciu de către factorii cu funcții de răspundere din MApN și MI, respectiv generalul maior Drăghin, generalul maior Ghiță și căpitanul Zorilă. Lipsa cooperării dintre forțele din fața aerogării și cele de pe acoperișul Departamentului Aviației Civile, prin neglijența generalului Drăghin, s-a tradus și în aceea că aceste forțe de pe clădire au interpretat în mod eronat
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
circumstanțele morții a 50 de militari la Aeroportul Militar Otopeni. Conform rechizitoriului Parchetului Militar: "Masacrul s-a produs din cauza îndeplinirii defectuoase a îndatoririlor de serviciu de către factorii cu funcții de răspundere din MApN și MI, respectiv generalul maior Drăghin, generalul maior Ghiță și căpitanul Zorilă. Lipsa cooperării dintre forțele din fața aerogării și cele de pe acoperișul Departamentului Aviației Civile, prin neglijența generalului Drăghin, s-a tradus și în aceea că aceste forțe de pe clădire au interpretat în mod eronat rafalele de avertisment
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
în 1924 și a intrat în rândul corpului ofițeresc al armatei franceze în același an. În 1937 a fost avansat la gradul de căpitan, în august 1941 la cel de general de brigadă înar în 1943 la cel de general maior. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a alăturat Forțelor Libere Franceze. Charles de Gaulle l-a numit guvernator al Africii Franceze Ecuatoriale și al Camerunului Francez, funcții pe care le-a îndeplinit între 29 august până pe 12 noiembrie
Philippe Leclerc () [Corola-website/Science/311860_a_313189]
-
Onoare a Forțelor Aeriene; Emblema de Onoare a Forțelor Navale; Emblema de Onoare a Comunicațiilor și Informaticii. Grade militare succesive: 1977 - Locotenent, 1981 - Locotenent major, 1986 - Căpitan, 1990 - Maior, 1993 - Locotenent colonel, 1996 - Colonel, 2000 - General de brigadă, 2006 - General maior, 2009 - General locotenent, 2015 - la trecerea in rezerva este avansat General.
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
țară și Rege. Îndeplinește funcțiile de șef de stat major (noiembrie 1943 - septembrie 1944) și comandant al Regimentului 2 Infanterie voluntari (septembrie 1944 - iulie 1947). Ca urmare a trecerii sale de partea sovieticilor, beneficiază de o avansare rapidă în grad: maior (februarie 1944), locotenent colonel (februarie 1945) și colonel (octombrie 1946). Este numit pe urmă ca șef de stat major (iulie 1947 - februarie 1948) și comandant al Diviziei 1 Infanterie voluntari "Tudor Vladimirescu" (februarie - iunie 1948). Ca urmare a absolvirii unui
Arhip Floca () [Corola-website/Science/311951_a_313280]
-
în U.R.S.S. (octombrie 1948 - mai 1949). Revenit în România, este numit șef de stat major al Spatelui Armatei (mai 1949 - decembrie 1950) și urmează studii la Școala serală de partid (1949-1951), după care este înaintat la gradul de general maior (august 1950). Generalul Floca devine prim-locțiitor al șefului M.St.M. și șef al Direcției Operații (decembrie 1950 - septembrie 1952), prim-locțiitor al șefului M.St.M. pentru probleme generale (septembrie 1952 - octombrie 1955), urmând în paralel Academia Militară
Arhip Floca () [Corola-website/Science/311951_a_313280]
-
stagiul de câțiva ani la Breaza pe funcție politică profesionistă plătită și dedicată, au avansat în Consiliul Politic Superior al Armatei devenind, pe rând șefii UTC în CPSA. Alt exemplu de general care ascunde acest lucru în CV este generalul maior Ion Ungureanu locțiitor al șefului SMFT. Profesia lor a fost așadar în acest interval de timp comisar politic bolșevic în Armată. Nu altă, nu de ofițer, nu există ofițer politic decât în bolșevism, ci de cu totul alte specialități, comisarul
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
pentru impunerea cu forța în gând și faptă a conținutului dictatorial politic. În Academie, se specializează ca ofițer de stat major. După un stagiu de comandant de batalion la Regimentul 30 Gardă (1985-1988) și avansarea în 1987 la gradul de maior, Florian Pinta devine ofițer de stat major la Direcția Operații din Statul Major General (1988-1990). În anul 1989 obține gradul de locotenent-colonel. După Revoluția din decembrie 1989, este numit șef de stat major al Diviziei 1 Mecanizate (1990-1992), după care
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
și udat cu sângele lor fiecare palmă de pământ. S-au distins în această luptă, prin iscusință, bravură, spirit de jertfă și hotărârea cu care au atacat și distrus pe vrăjmaș, cucerindu-i pozițiile dominante pe care le ocupa acum: maiorul Grecescu Grigore, căpitanul activ Zaman Traian, locotenentul activ (viitorul general, comandant al Comandamentului Militar al Capitalei la 23 august 1944). Regimentului 70 Infanterie au luptat cu aceeași vitejie și pe frontul din Moldova, străbătând și luptând în localități precum Voinești
Iosif Teodorescu () [Corola-website/Science/311954_a_313283]
-
timpul Celui de al Doilea Război Balcanic. În același an a început studiile la Școala Superioară de Război. La începutul Primului Război Mondial participă alături de Regimentul 21 Artilerie la luptele duse de armata română. În anul 1917 este ridicat la gradul de maior și transferat în cadrul Biroului de Informații de pe lângă Comandamentul Armatei a II-a. În perioada 1918-1920 lucrează la Marele Stat Major și la Școala Superioară de Război. La 1 aprilie 1919 este avansat la gradul de locotenet-colonel. În anul 1920 este
Alexandru Glatz () [Corola-website/Science/311957_a_313286]
-
P.L. artilerie al Regiunii 3-a militare (1955-1956). În acest timp, a urmat Cursul de perfecționare pentru comandanți și șefi de state majore (1952) și cursul de comandanți de regimente (1952). A fost avansat la gradele de căpitan (1954) și maior (1955). Stelian Popescu avansează în ierarhia militară, devenind locțiitor al comandantului Regimentului 54 Artilerie (1956-1957), comandant al Regimentului 146 Artilerie (1957-1958) devenit apoi Regimentul 69 Artilerie (1959-1966). Își perfecționează pregătirea prin absolvirea Cursului academic superior de pe lângă Academia Militară Generală (1961-1962
Stelian Popescu (militar) () [Corola-website/Science/311950_a_313279]
-
sau aprovizionat aproximatv un milion de operațiuni speciale în întreaga lume. Această organizație a fost formată prin unirea a trei departamente deja existente ale serviciilor secrete: „Secția D”, subsecție a Secret Intelligence Service (SIS, cunoscut și ca MI6) comandată de maiorul Lawrence Grand; un departament al Ministerului de Război cunoscut ca „Military Intelligence Research” (MIR), condus de maiorul J. C. Holland și organizația de propagandă numită „Departamentul EH” (de la Electra House, cartierul său general), condusă de sir Campbell Stuart. Secția de
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
unirea a trei departamente deja existente ale serviciilor secrete: „Secția D”, subsecție a Secret Intelligence Service (SIS, cunoscut și ca MI6) comandată de maiorul Lawrence Grand; un departament al Ministerului de Război cunoscut ca „Military Intelligence Research” (MIR), condus de maiorul J. C. Holland și organizația de propagandă numită „Departamentul EH” (de la Electra House, cartierul său general), condusă de sir Campbell Stuart. Secția de propagandă a fost mai apoi despărțită de SOE pentru a forma Political Warfare Executive. Misiunea SOE încurajarea
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
pentru coordonarea activităților SOE cu cele ale armatei britanice împotriva părerii sale, Hambro și-a dat demisia. Ca parte a procesului de strângere a legăturilor dintre Marele Stat Major și SOE, Hambro a fost înlocuit cu fostul său adjunct, generalul maior Colin Gubbins. Gubbins avea o experiență bogată în organizarea luptei de comando și a operațiunilor clandestine. În cadrul SOE el era cunoscut în general cu inițialele „CD”. SOE a fost dizolvat oficial în 1946 iar cea mai mare parte a activităților
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Academia Militară Generală (7 luni), ulterior între 1952 - 1954 urmează cursurile Academiei M.St.M. în U.R.S.S., fiind numit comandant al Corpului 40 Armată (dec. 1954 - 1956). În această perioadă a fost înaintat la gradele de căpitan (dec. 1948), maior (1949), locotenent colonel (1950) și colonel (1954). În perioada Revoluției din Ungaria din 1956, colonelul Marin Dragnea era comandantul Corpului 38 Armată și al Garnizoanei Timișoara, având un rol important în reprimarea mișcărilor studențești de solidaritate din acel oraș. Studenții
Marin Dragnea () [Corola-website/Science/311326_a_312655]
-
al Regimentului 227 Tancuri și autotunuri independent (1953-1955), aflându-se ulterior la comanda Brigăzii 94 Tancuri (1955-1957), Diviziei 11 Mecanizate (septembrie 1959 - iunie 1960) și Brigăzii 20 Tancuri (iunie 1960 - aprilie 1961). În această perioadă, este avansat la gradele de maior (1954) și locotenent colonel (1956). ocupă apoi funcții de conducere în cadrul Armatei a 3-a: șeful Secției Tancuri și Auto (1961-1965) și șeful Secției Operații (1965-1968). Este înaintat la gradele de colonel (1962) și general maior (1967). În iulie 1968
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
avansat la gradele de maior (1954) și locotenent colonel (1956). ocupă apoi funcții de conducere în cadrul Armatei a 3-a: șeful Secției Tancuri și Auto (1961-1965) și șeful Secției Operații (1965-1968). Este înaintat la gradele de colonel (1962) și general maior (1967). În iulie 1968, generalul Cheler devine comandant al Diviziei 6 Tancuri. În momentul în care a avut loc invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia, o grupă formată din trei ofițeri români, condusă de general maior Paul Cheler, se afla în
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
de colonel (1962) și general maior (1967). În iulie 1968, generalul Cheler devine comandant al Diviziei 6 Tancuri. În momentul în care a avut loc invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia, o grupă formată din trei ofițeri români, condusă de general maior Paul Cheler, se afla în această țară de la 20 august 1968, fiind invitați de Ministerul Apărării din R. S. Cehoslovacia să asiste la aplicația tactică a Diviziei 13 tancuri din Mlado. După începerea invaziei, în primele ore ale zilei de
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
din cauza neîntreținerii lor. Forțele care au atacat Turtucaia erau reprezentate de aripa stângă a Armatei a III-a bulgare, formată din Divizia a IV-a Preslav-18 batalioane, Brigada I-a a Diviziei 1 Sofia - 8 batalioane - și detașamentul mixt al maiorului "von Hammerstein" (de puterea unei brigăzi) format din trei batalioane bulgare și unul german. La acestea se mai adăugau cinci escadroane de cavalerie, trei companii de mitraliere și cinci companii de geniști. Artileria de care dispuneau forțele bulgaro-germane era însă
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
1953-1955). În anul 1956, este trimis la studii, cu aprobarea Direcției Generale Politice a MAI, la Institutul MAI Felix Dzerjinski (Felix cel de fier), din URSS, pe care le finalizează în anul 1960 și este înaintat imediat la gradul de maior. Acest institut de învățământ politic sovietic a pregătit generații întregi de KGB-iști. Aici a fost coleg și prieten cu Drăghici Constantin, Manea Marin, Pleșa Aristotel, Briceag Gheorghe, etc. Din anul 1964, a intrat în atenția organelor de contrainformații militare
Dumitru Penciuc () [Corola-website/Science/311350_a_312679]
-
a nu fi nevoit să amâne filmarea. După ce scena a fost terminată, i s-a făcut însă atât de rău încât a căzut într-un sicriu folosit ca element de decor. La realizarea filmului au colaborat pe post de consilieri maiorul Victor Jerca și căpitanul Ioan Popescu. Scriitorul Titus Popovici a avut un merit important în realizarea filmului, el obținând „o serie de aprobări greu de primit în alte condiții”. Cântecul "„Nu mai sînt cum am fost”" a fost compus de
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
VIII-lea care, fiind Prinț de Wales, a activat în Franța în timpul Primului Război Mondial; asemenea, străbunicul său, George al VI-lea a servit în timpul Primului Război Mondial și bunicul patern, ducele de Edinburgh, a servit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Deși maiorul general din Marea Britanie, Sebastian Roberts, ofițerul general comandant al Diviziei Casei, a spus că e posibil ca William să fie nevoit să își dispună trupele în formație de luptă, poziția prințului ca moștenitor al tronului și convenția miniștrilor care hotăra
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
1890, comuna Hângulești, județul Râmnicu-Sărat - d. 17 august 1961, Gherla) a fost un general român, care a luptat în al Doilea Război Mondial. A fost avansat, succesiv, la următoarele grade militare: sublocotenent în 1912, locotenent în 1915, căpitan în 1917, maior în 1920, locotenent-colonel în 1930, colonel în 1936, general de brigadă în 1943, general de divizie în 1946. Și-a început cariera comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2 Obuziere (1912-1916), apoi comandant de baterie în Regimentul 1
Mihail Voicu (general) () [Corola-website/Science/311482_a_312811]
-
a participat mai întâi cu bateria sa de tunuri 105 mm la luptele de la [[Giurgiu]], din [[Dobrogea]] ([[Cușgun]] și [[Caceamac]], de la Pralea), iar la [[Mărășești]] a comandat un divizion din Regimentul 4 Artilerie Grea, apoi a avansat la rangul de [[maior]] și șef de birou în Marele Cartier General în 1917, precum un an mai târziu la acel de [[locotenent colonel]] și șef secție în Direcția Artilerie din Ministerul de război. După război, a urmat studii la [[Școala Superioară de Război
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]