4,747 matches
-
1939, la Ierusalim) este un politician israelian din partidul conservator Likud, președintele Israelului din anul 2014 . A îndeplinit funcția de președinte al Knessetului, parlamentul israelian, între anii 2003-2006 și 2009-2013, avocat de profesie. s-a născut la Ierusalim, în Palestina mandatară, ca fiu al orientalistului și arabologului Yossef Yoel Rivlin, profesor la Universitatea Ebraică și descendent al familiei Rivlin care s-a stabilit la Ierusalim la începutul secolului al XIX-lea, odată cu emigrarea din Lituania a învățăceilor rabinului Eliyahu Hagaon din
Reuven Rivlin () [Corola-website/Science/316232_a_317561]
-
Balfour cu privire la Palestina au fost adoptate în cadrul Tratatului de la Sèvres. Prin Articolul 95 se stabilea că administrația Palestinei, ale cărei granițe urmau să fie hotărâte de principalele puteri aliate, urma să fie încredințată unui mandatar ales de sus-numitele puteri. Puterea mandatară urma să fie responsabilă pentru punerea în practică a declarației din 2 noiembrie 1917 a guvernului britanic și adoptată mai apoi de puterile aliate cu privire la înființarea în Palestina a unui cămin național pentru evrei, fără prejudicierea drepturilor religioase și civile
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
de teatru ebraic și de cinema, scriitoare și activistă pe tărâm obștesc. A jucat în circa cincizeci de filme și este uneori supranumită "prima doamnă a cinematografului israelian". s-a născut în anul 1939 în localitatea Petah Tikva din Palestina mandatară, astăzi în Israel, ca Aviya, fiica orfană a lui Max Alexandrowitz, decedat cu patru luni în urmă și a văduvei sale, Henya, imigranți evrei din Germania. Tatăl ei, în vârstă de 25 ani murise împușcat de un țintaș arab în timp ce
Gila Almagor () [Corola-website/Science/320255_a_321584]
-
Hindenburg s-a întors la Löwenthal pe 29 martie pentru a se pregăti pentru primul său zbor comercial de pasageri, un zbor transatlantic spre Rio de Janeiro a cărui plecare era programată pentru 31 martie. Hugo Eckener nu a fost mandatat să comande acest zbor dar superviza misiunea fără vreun control operațional asupra lui Hindenburg, în timp ce Ernst Lehmann se găsea la comanda dirijabilului. În plus, Eckener află de la un reporter al Associated Press la sosirea lui Hindenburg în Rio că Goebbels
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
din 1915. Prin această împărțire, teritoriul Transiordaniei a fost exclus de britanici din zona în care urma să fie creat „Căminul național evreiesc”. În preambulul mandatului se afirma că principalele puteri aliate au căzut de acord asupra faptului că puterea mandatară era responsabilă pentru punerea în practică a Declarației Balfour din 2 noiembrie 1917, adoptată de guvernele Aliaților. Prin sus-numita declarație, britanicii se angajaseră să susțină fondarea în Palestina a unui cămin național pentru evrei. Puterile aliate se angajaseră să se
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Unit și Emiratul Transiordaniei încheiat pe 20 februarie 1928. Mandatul recunoștea existența unui guvern independent în Transiordania și definea și limita responsabilitățile sale. Documentele de ratificare au fost schimbate pe 31 octombrie 1939. Regatul Unit a păstrat statutul de putere mandatară până la proclamarea independenței în 1946 ca Regatului Hashemit al Transiordaniei. Statutul juridic al mandatului urmă să rămână neschimbat până la luarea unei decizii a Națiunilor Unite în problema Palestinei sau până la admiterea Transiordaniei în cadrul Națiunilor Unite ca stat independent. Articolul 14
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
succesiunea era în cumpănă: dacă Delfinul era legitim, atunci avea drepturi asupra tronului; dacă nu, atunci moștenitorul era Ducele de Orléans care era în captivitate în Anglia. În plus, Tratatul de la Troyes semnat de Carol al VI-lea în 1420 mandata ca tronul să treacă lui Henric al VI-lea al Angliei, fiul lui Henric al V-lea și al Caterinei de Valois, fiica lui Carol al VI-lea. Carol a pretins pentru sine titlul de rege al Franței. Un ajutor
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
categorie, „Mandatele de clasa A” a fost formată de comunitățile controlate în trecut de Imperiul Otoman. Mandatele de clasa A au fost: Al doilea grup, sau „Mandatele de clasa B”, au fost fostele "Schutzgebiete" (teritorii germane) din Africa subsahariană. Puterea mandatară nu avea voie să construiască baze navale sau terestre pe teritoriile mandatelor. Mandatele de clasa B au fost: Alte două teritorii germane au fost împărțite în câte două mandate fiecare, în conformitate cu regiunile de ocupație militară din timpul războiului. Ultimul grup
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
mandatare au devenit teritorii sub tutela ONU. În fiecare caz, puterea colonială care fusese putere mandatară a devenit administratorul tutelei, cu excepția Japoniei, care fusese înfrântă în timpul celui de-al doilea război mondial. Teritoriile pe care le controlase Japonia ca putere mandatară au devenit „teritorii strategice sub tutelă”, administrate fiind de SUA. Africa de Sud a refuzat să accepte regula transformării mandatelor Ligii Națiunilor în teritorii sub tutela ONU. În loc de aceasta, Africa de Sud a cerut să i se permită anexarea Africii de Sud-Vest, propunere refuzată
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
în teritorii sub tutela ONU. În loc de aceasta, Africa de Sud a cerut să i se permită anexarea Africii de Sud-Vest, propunere refuzată însă de Adunarea Generală a ONU. Curtea Internațională de Justiție a considerat că Africa de Sud este în continuare investită ca putere mandatară pentru Africa de Sud-Vest. Acest teritoriu și-a căpătat în 1990 independența cu numele de Namibia, la sfârșitul unui lung război de gherilă împotriva regimului de apartheid. Aproape toate fostele mandate ale Ligii Națiunilor au devenit mandate până în anul 1990
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
în România, a activat vreme de trei ani la București, sub numele Amos, ca secretar al secției române a organizației de emigrare evreiască clandestină pe calea mării spre Palestina - Mossad Le' aliya Bet.( În acei ani, Marea Britanie, care era puterea mandatară în Palestina, împiedica imigrația evreilor în virtutea așa numitei Cărți Albe MacDonald, adoptate sub presiunea naționaliștilor arabi). În anul 1949 autoritățile comuniste române au închis biroul organizației sioniste de emigrare iar Artur Mendelowitz și soția sa, aflați în pericol, au fost
Amos Manor () [Corola-website/Science/322328_a_323657]
-
este deosebit de greșit să iei de la individ activitatea care poate să o realizeze cu mijloacele și inițiativa proprie și să o încredințezi comunității, deasemenea este nedrept și în același timp un mare rău și o tulburare a ordinii adevărate ca să mandatezi o organizație mai mare, sau cu rang mai înalt, cu ce ar putea să facă și o organizație mai maruntă și subordonată.” Astfel, orice activitate de producție (care distributismul consideră să fie cea mai importantă parte a oricărei economii) trebuie
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
Viena. În urma unor presiuni antisemite, a fost concediat în același an și atunci,a hotărât să se alăture, împreună cu două din surorile sale, unui numeros grup de muzicieni evrei din Europa centrală care au emigrat în anul 1936 în Palestina mandatară, pentru ca, la chemarea lui Bronislaw Huberman, să înființeze Orchestra Filarmonică din Tel Aviv, actuala Orchestră Filarmonică Israeliană. În timpul acesta tatăl și o soră a sa au emigrat în Franța. În Palestina Galimir a rămas circa doi ani, timp în care
Felix Galimir () [Corola-website/Science/326938_a_328267]
-
să schimbe ocupația „de facto” a Constantinopolului cu una „ de jure”. “În tratatul de la Sèvres, schițat de Conferința de la Londra, finalizat de Conferința de la San Remo și semnat de guvernul otoman în orașul francez Sèvres pe 10 august 1920, puterea mandatară pentru Palestina a primit și responsabilitatea „punerii în practică a declarației făcute inițial pe 2 noiembrie 1917 de către guvernul britanic și adoptată de puterile aliate în favoarea fondării în Palestina a căminului național pentru poporul evreu” .
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]
-
etape distincte, de la Namibia colonială, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la Namibia independentă din 21 martie 1990. Începând cu 1884, Namibia a fost o colonie germană sub numele de Africa germană de sud-vest. După Primul Război Mondial, Liga Națiunilor mandatează Africa de Sud să administreze teritoriul. Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, Liga Națiunilor se dizolvă în aprilie 1946, iar succesoarea sa, Organizația Națiunilor Unite, instituie un sistem tutelar pentru a aduce toate fostele colonii germane din Africa sub
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
pildă un văr al sau, Azriel Carlebach, care a ajuns, mai târziu, unul din jurnaliștii influenți ai Israelului, fondatorul ziarului Maariv. Un alt văr faimos al său a fost rabinul cântăreț Shlomo Carlebach. În anul 1930 a plecat în Palestina mandatară, pentru a învăța la ieșiva Merkaz Harav din Ierusalim. A slujit ca oficiant de cult în cartierul Mea Shearim. Ulterior s-a întors în Germania pentru a studia dreptul la Universitatea din Frankfurt am Main. În anul 1933 s-a
Haim Cohen () [Corola-website/Science/326623_a_327952]
-
lor le la Muntele Kinabalu din Borneo de nord din 1915 și dintre 1931 și 1943, unde au strâns cea mai mare colecție de plante adunată de pe acel munte. În luna august a anului 1935, ei au mers în Teritoriul Mandatat din Noua Guinee, unde a murit Joseph (în 1936) din cauza otrăvirii mâncării datorată cărnii de bou sălbatic. Mary și-a continuat munca în Noua Guinee până în decembrie 1941 când a fost evacuată în Australia din cauza unui război iminent. În Australia
Mary Strong Clemens () [Corola-website/Science/326366_a_327695]
-
(în ebraică: רות קליגר-עליאב, născută Polișuk, 27 aprilie 1910 Kiev - 16 februarie 1980) a fost o activistă sionistă și om de relații publice din România, Palestina mandatară, apoi Israel, originară din Ucraina, care a jucat un rol de seamă în organizarea emigrației ilegale în Palestina a mii de refugiați evrei din Europa, în anii din preajma și din timpul Holocaustului și de după terminarea celui de -al Doilea Război
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
asupra restului Siriei Otomane (Siria și Liban și Provincia Hatay a Turciei). În primii ani ai deceniului al treilea, controlul britanic și francez asupra acestor teritorii au fost oficializat prin sistemul mandatelor Ligii Națiunilor. Franța a fost desemnată ca putere mandatară pentru Siria pe 29 septembrie 1923. Mandatul includea teritoriile Siriei, Libanului și a fostei provincii otomane Hatay (Alexandretta). Mandatul francez al Siriei a durat până în 1943, când au fost au fost proclamate republicile independente ale Siriei și Libanului. În plus
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
și întreaga Galilee, a intrat sub dominația Imperiului Otoman. În secolul al XVIII -lea stăpânitorul Galileei, Dahr al Omar,a transformat cetatea ruinată Safuriye într-o școală pentru copiii din localitate. În timpul Marii Revolte Arabe din Palestina în 1936, armata mandatară britanică a înființat în orășel o poziție militară. În cursul Războiului arabo-israelian din 1948-1949 orășelul a fost cucerit în operația Dekel (Palmierul) de catre brigada Karmeli a armatei israeliene, iar locuitorii săi au fugit. O parte din ei s-au stabilit
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
să creeze pentru și în jurul scaunului puterii un anumit tip de mediu construit, deosebit de dotat, de exemplu, cu monumentalitate, subliniind statutul și ritual, o trăsătură care va crește cu timpul". Infrastructura de telecomunicații și de transport pe care capitala a mandatat-o de asemenea, s-a extins în restul benzii. În plus, apropierea de Europa, precum și proeminența de Ellis Island ca un centru de procesare imigrant, a făcut din New York, în special, dar de asemenea, și în orașele din apropiere un
BosWash () [Corola-website/Science/329339_a_330668]
-
loc anual cu membrii Lions din toată lumea, pentru a alege conducerea biroului din anul următor și pentru a discuta despre marile proiecte ale Asociației Internaționale care urmează a fi desfășurate. În cadrul convenției, membrii Lions pot participa la alegeri (dacă sunt mandatați de cluburile sau dstrictele respective), manifestări, prezentări, discuții despre modurile cele mai eficiente pentru colectele de fonduri și proiecte de servicii, dar și pentru a face schimb de insigne și fanioane sau alte numeroase suveniruri aduse de membrii participanți la
Lions Clubs International () [Corola-website/Science/328806_a_330135]
-
februarie 2006, Tel Aviv) a fost o cântăreață israeliană de muzică ușoară, evreică originară din Yemen, una din cele mai marcante interprete ale cântecului ebraic - zèmer ivrí. s-a născut la Dhamar, în Yemen. Familia ei a emigrat în Palestina mandatară în anul 1924, ca urmare a persecuțiilor împotriva evreilor în țara ei de origine, și s-a stabilit la Rishon Letzion. De la o vârsta fragedă, ea a cântat din tobă și din gură, acompaniindu-și mama, care obișnuia să cânte
Shoshana Damari () [Corola-website/Science/334201_a_335530]
-
britanic și un număr de notabili arabi au convins pe șeicul Hussam Djarallah să-și retragă candidatura, pentru ca al-Husseini să se poata număra printre primii trei candidați. Aceasta a netezit calea spre numirea lui Amin al-Husseini în înalta funcție. Autoritatea mandatară și-a dat consimțământul la aceasta după mai multe întâlniri de împăciuire între al-Husseini și Herbert Samuel și alți functionari britanici. În aceste întâlniri a fost promisă cooperarea dintre conducerea musulmană și administrația britanică. În aprilie 1921 Amin al-Husseini a
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
rămas singura unitate de bază SI care se mai bazează pe un artifact specific. După recalibrările 1996-1998, s-a observat o clară divergență între diferitele prototipuri internaționale și naționale ale kilogramului. La a 23-a CGPM (2007), CIPM a fost mandatată să investigheze utilizarea constantelor naturale ca bază pentru toate unitățile de măsură, în locul artifactelor care erau până atunci în uz. La o reuniune a CCU ținută la în Reading, Regatul Unit, în septembrie 2010, s-a căzut de acord în
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]